Cartea Pricoliciului

O istorie secretă a Ţării Vampirilor #1

by Adina Popescu, Amalia Dulhan (Illustrator)

Marele Premiu al concursului de creaţie literară Trofeul Arthur 2013.

Cartea Pricoliciului este cel dintâi volum al trilogiei fantastice O istorie secretă a Ţării Vampirilor, o serie ce îşi propune să salveze mituri şi personaje sortite să dispară, dacă nu sunt povestite.

Uitaţi de toată lumea, Greuceanu, Pipăruş-Petru, Sfânta Miercuri, Ileana Cosânzeana sau Zmeul Tase au o viaţă banală care numai de basm nu este. În Ţara Vampirilor, vampirii sunt scoşi în afara legii, Împăraţii confundă prezentul cu trecutul, iar Preşedintele e speriat de o carte cu pagini albe care-i ameninţă viitorul.

Într-o lume în care se face contrabandă cu Apă Vie şi nu mai există fericire până la adânci bătrâneţi, Pricoliciul a uitat cine este. Nevoit să-şi părăsească grota, porneşte la drum şi ajunge să fie implicat în poveştile altora – iar în cele din urmă descoperă că nu poate scăpa de Sfârşit decât dacă înţelege în ce măsură se întreţese povestea lui cu iţele Basmului.

Genres: Fantasy, Romanian Literature, Childrens, Romania, Fairy Tales

432 pages, Hardcover

First published August 1, 2015

About the author

Born in Bucharest, Romania, in 1978, Adina Popescu has a BA in Film Directing, but she’s been working as a cultural journalist since she was 18.
In 1999, Adina published her first children’s book, Doar un zbor în jurul lumii (Just a Flight Over the World). Other books followed, showing her interest in children’s literature: Miriapodul hoinar şi alte poveşti (The Wandering Myriapod and Other Stories), Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici (Romanian Tales for Young Readers), Aventurile lui Doxi în benzi desenate (Doxi’s Adventures in Comic Strips), the latter together with Alexandru Ciubotariu.
In 2015, she published Povestiri de pe Calea Moşilor (Stories from Calea Moșilor), a book initially written for adult readers, but which also appealed to children who were willing to find a time machine and travel back to the 1980s.
Her latest book, A Secret History of the Vampire Country, is a fantasy trilogy that won the The Arthur Trophy, a literary creation competition. She has worked on it for almost 10 years, and in this time she also wrote about baby-sitters, garbage collectors, fishermen, neighbours who listen to music excessively loud, cyclists, ambassadors, writers, shepherds, and other narrative reports bordering on fiction.

Reviews

[Simona · Rating 5 out of 5]

Rating: 5/5



Ce minunat este când întâlnești cărți care te fac să plutești pe tărâmuri de basm alături de personaje adorabile. Și ce minunat este când o astfel de carte este scrisă de un autor din România. M-am apucat acum ceva vreme de Cartea Pricoliciului apărută la Editura Arthur. Această carte face parte din seria O istorie secretă a Țării Vampirilor, o serie alcătuită din trei cărți (urmează încă două pe viitor).

Autoarea Adina Popescu a reușit să mă facă să iubesc din nou basmele și să vreau să citesc / recitesc multele basme românești care ne încântă sufletele. Cartea Pricoliciului este un basm nemaiîntâlnit, cu idei pline de inspirație și imaginație. Regăsim o serie de personaje de basm cunoscute nouă (Greuceanu, Ileana Cosânzeana, Sfânta Miercuri, zmei, etc.) dar protagonistul cărții este o creatură de basm din cele mai vechi timpuri, o creatură destul de nouă într-un fel pentru noi: un pricolici.

Pricoliciul, ființă de basm uitată de vreme, începe să nu-și mai amintească povestea peste care se pune praful, și astfel își simte Sfârșitul la fel ca și mulți alții.



Probabil că și eu am uitat de povestea Pricoliciului din moment ce nu îmi mai amintesc de el dar acum îmi va rămâne cu siguranță în minte pentru totdeauna (Tseddy aprobă și el acest lucru).

La începutul lecturii am simțit o oarecare dificultate pe parcurs ce încercam să mă familiarizez cu ideea și personajele cărții. Acest lucru nu a continuat multă vreme însă vă pot spune că, fie din dorința de a nu ajunge la final prea repede sau fie datorită stilului autoarei, am citit cartea încet, încet.

Lumea de basm care ne este afișată este una complexă, personajele, povestea și restul informațiilor care ne sunt prezentate fiind într-un număr destul de mare. Cred că această carte esti potrivită atât pentru copii cât și pentru adulți însă trebuie citită cu atenție și calm pentru a putea trăi alături de personaje.



Alături de Pricoliciul care își părăsește culcușul pentru a-și descoperi menirea îl avem și pe domnul Archibald (Ar) care este un Călător trimis de Conglomeratul Țării cu Roșii Palide. Acesta trebuie să cerceteze lumea basmului și să noteze orice i se pare nelalocul lui. În ciuda rolului său, el ajunge să se implice prea mult în lumea basmului și ce va urma rămâne la imaginația voastră!

Scriitura Adinei Popescu mi s-a părut absolut minunată iar ideile ei m-au făcut de multe ori să zâmbesc, să mă amuz și să visez cu ochii deschiși la ființele de basm din cele mai vechi timpuri.

Combinația dintre basmul nou, vechi și cel Comercial pe care aceasta a creat-o a fost una dintre ideile interesante ale acestei cărți și aș fi vrut parcă să aflu și mai multe detalii pe măsură ce citeam. Probabil că următoarele două volume din serie vor veni cu și mai multe amănunte care mă vor face să nu mă mai despart de această serie.



Alături de peripețiile prin care trece simpaticul Pricolici avem parte și de o încântare vizuală: o serie de ilustrații faine realizate de Amalia Dulhan care au ajutat ca totul să prindă și mai multă viață.

Nu vreau să vă mai ofer detalii pentru că aș vrea ca voi să le descoperiți prin lecturarea cărții, însă vă recomand cu mare drag această lectură deoarece este extrem de reușită și cred că vă va apropia din nou de toate basmele copilăriei. Aceasta este una dintre acele cărți pe care vrei să le iei la culcare, să le lecturezi sub pătură la lumina unei lanterne sau cel mai bine sub bradul de Crăciun alături de luminițele vesele de Sărbători. :-) Citiți această carte cu mare drag pentru că merită!




Citate:

"Au întors cartea pe toate fețele, s-au uitat la ea cu lupa și cu ochelari de cal. Au scufundat-o în Apa Sâmbetei, au lăsat-o trei zile acolo, apoi au pescuit-o cu năvodul. Au plimbat-o pe la solomonari și pe la iele. Au îngropat-o șapte zile într-un loc tainic unde jucau flăcările comorilor, după care au dezgropat-o cu hârlețul. Au dus-o pe la sfinți și au stropit-o cu agheasmă. Au frecat-o cu usturoi, i-au dat foc și s-au uns cu cenușa ei călduță, doar de-or visa-o la noapte. Au aruncat-o în văzduh și după nouă zile și nouă nopți a căzut înapoi, arsă de soare, bătută de vânturi, udată de ploaie, însă la fel de enigmatică și de indescifrabilă. Apoi au lăsat-o în pace și au plecat." (p.17-18)

"Vocea Celui-din-Baltă sună de data asta irascibilă, atotstăpânitoare. Îi aminti Pricoliciului de un trecut foarte îndepărtat, în care toate zgomotele erau într-unul singur, iar tăcerea le cuprindea pe toate.
- Mai știi cum erai înainte, tu, făptură făr' de începuturi? Mai știi cum ai venit la mine prin întuneric, cum te-ai târât până aici, ca să mă întrebi cine ești?
Pricoliciul deveni confuz. Iazul din față îi lua ochii. Simți cum se întoarce înapoi, într-un timp al nimănui." (p.52)

"Apoi începu să dispară.
Nu dispăru dintr-odată. Era ca și cum o radieră îl ștergea cu meticulozitate de pe o coală de hârtie, curățându-și la răstimpuri urmele, acele mici fragmente de gumă pline de mina creionului. La început îi dispăru coada - se transformă într-o dâră subțire, fumurie, lipsită de consecință - și se trezi eliberat. Nu mai era legat de cheie și ar fi fost momentul s-o ia la sănătoasa. Însă nu putea să facă nimic altceva decât să aștepte. «Acesta e Sfârșitul!» își zise resemnat. Și avea dreptate, pentr că acesta era sfârșitul tuturor făpturilor de basm." (p.144)

"- Greuceanu trebuie să-și găsească paloșul și să-și îndeplinească misiunea, vorbi din nou răgușit Pricoliciul, care își amintise acum pe deplin povestea voinicului, nici el nu știa de unde, însă era una dintre poveștile ce unise de-a lungul timpului toate erele Basmului. Greuceanu trebuie să aducă Soarele și Luna înapoi pe cer." (p.381)

"Căsuța din globul de sticlă nu era doar o jucărie, o proiecție a gândurilor sale, o ipoteză. Era chiar casa copilăriei lui. Pe care o putea vedea oriunde s-ar fi aflat, ca să-i mai aline acel sentiment nedefinit căruia toți îi cădem pradă, fie că suntem oameni sau făpturi de Basm - dorul de casă.
Oftând, domnul Ar întoarse globul de sticlă. Peste căsuță se porni o ploaie rece de toamnă. Rândunelele plecaseră de mult." (p.403)

[Andrei Stoian · Rating 5 out of 5]

Cartea aceasta a fost incredibilă. Voi începe cu referințele clare la Uniunea Europeană (Conglomeratul Țărilor cu Roșii Palide la care încerca să adere Țara Vampirilor), România (Țara Vampirilor, în care vampirii erau în afara legii, o țară în care industria fusese distrusă), Președintele- care a promis locuri de muncă în schimbul poveștilor și nu le-a oferit. Voi da și un citat care arată clar referirea la Uniunea Europeană: ,,Sunt cetățean al Conglomeratului și am drepturi!". Desigur că și povestea a fost foarte bună, începând cu o introducere interesantă (scrisoarea Serviciului de Corectură), iar intriga, cum personajele de basm se apropie de dispariție, ceea ce teoretic e adevărat, deoarece copiii nu prea mai citesc, a fost o idee genială, personajele au fost, de asemenea, foarte interesante: Pricoliciul a fost amuzant, simpatic, bun la inimă, Archibald, cel ce va schimba viitorul Basmului Comercial, Zmeul Tase (o figură tipic românească, cei ce au citit cartea înțeleg la ce mă refer), Dioptrie și Cataractă (ironic corectori, dar care nu văd nici în fața lor), urieșii cu numele lor de munți din țara noastră (Retezat, Făgăraș, Negoiu, Parâng etc.), Sf. Miercuri, Cei doi împărați (Roșu și Verde), Călin File din Poveste ( un personaj de basm cult), Greuceanu etc. Toți au fost foarte amuzanți. Țara Vampirilor, un stat în care nimic nu merge bine, se taie păduri, se face contrabandă cu Apă Vie etc., este un loc ideal pentru un basm, în care clar e nevoie de un erou. Aș avea multe de spus, dar nu vreau să stric plăcerea celor care nu au citit încă cartea, pot spune clar că am râs mult, iar finalul a fost foarte bun.
,,Și acesta a fost doar începutul..." trilogiei.

[Liviu Szoke · Rating 5 out of 5]

Probabil cea mai mare surpriză de anul acesta pentru mine în materie de literatură fantasy autohtonă. O carte complexă (și vor mai urma încă două), cu personaje care chiar mi-au adus aminte de copilărie, când citeam o mulțime de povești cu parfum neaoș românesc, puse în situații din cele mai neobișnuite și mai năstrușnice (zmeul Tase camionagiul?), nevoite să înfrunte uitarea. Scriind cu un umor debordant, autoarea Adina Popescu pare deja echivalentul autohton al lui Terry Pratchett. Recenzia, curând, pe https://fansf.wordpress.com/.

[Diana · Rating 4 out of 5]

Mi-au plăcut întotdeauna basmele, de când eram mică, de aceea am fost super încântată să încep această nouă serie scrisă de Adina Popescu, ce este inspirată din povești autentice românești. Mi s-a oferit astfel ocazia să mă avânt încă o dată în lumea fantastică a personajelor pe care am ajuns să le îndrăgesc atât de mult. Dar ce spuneți de copertă? Nu arată îmbietor?

Când m-am apucat de citit nu știam prea multe și nici încotro se îndreaptă povestea, dar mi-am dat seama imediat că voi avea de-a face cu ceva mai mult decât un basm. Personajele noastre trăiesc laolaltă într-o lume în care basmul străvechi se împletește cu cel nou, unde încearcă din răsputeri să-și spună povestea pentru a nu fi date uitării, evitând Sfârșitul. Multe dintre lucrurile pe care le cunoșteam deja nu se mai aplică în acest univers, iar fiecare personaj suferă modificări ingenioase. Îi urmărim astfel la fiecare pas cum încearcă să se adapteze noilor situații, folosindu-se de metode simple cum ar fi căutarea unui nou loc de muncă. În această ipostază îl întâlnim pe Zmeul Tase care a devenit camionagiu pentru a-și câștiga existența, dar care râvnește în continuare după frumoasa Ileana Cosânzeana. Analizând povestea am putea spune că autoarea a găsit o modalitate foarte creativă de a combina lumea noastră cu cea de basm și funcționează de minune, deși se confruntă cu multe dintre problemele pe care le avem și noi. :D

Personajul principal în acest prim volum este un pricolici, ultimul din neamul său, o făptură capabilă să-și schimbe forma și care este deseori asemănată cu un lup. Deoarece a avut o viață foarte lungă el și-a uitat povestea și se mulțumește să-și petreacă zilele ascuns în scorbura unui copac, solitar, departe de ochii lumii, asta până când observă schimbările ce au loc în jurul lui. Aceste semne le interpretează ca fiind aducătoare de vești rele, de aceea se hotărăște să pornească într-o călătorie de auto-descoperire, sperând în urma acesteia să primească răspunsurile la întrebările sale. Nu am mai citit nimic despre pricolici până acum, dar este cu siguranță preferatul meu și mă face să îmi doresc să am și eu unul pe lângă casă. :D

În afară de personajele menționate îi mai întâlnim pe Greuceanu, Pipăruș-Petru, Sfânta Miercuri, chiar și câțiva vampiri ce par a fi pe cale de dispariție. Ni se prezintă foarte multe detalii despre fiecare dintre acestea încât îmi este greu să îmi dau seama care este scopul final, însă cu siguranță îl aștept cu nerăbdare.

Cum mă așteptam, am fost plăcut impresionată de poveste deși începutul a fost puțin cam lent și mai greu de parcurs. A meritat însă răbdarea, deoarece povestea devine din ce în ce mai interesantă și pe parcurs devine mai alertă. Aceste informații au fost utile pentru a înțelege ițele ei încurcate și pentru a construi universul în care se desfășoară evenimentele. Atât de complexă mi se pare acțiunea și lumea creată încât abia aștept să văd cum se va închega totul.

Acum că am terminat cartea abia aștept următoarele două volume și sunt foarte curioasă încotro se îndreaptă acțiunea și ce alte personaje vor mai apărea.

V-o recomand cu drag, în special dacă tânjiți după atmosfera copilăriei pe care numai un basm bun o poate reda.

Mulțumesc frumos Editurii Art/Arthur pentru această carte. Țin să menționez că nu am fost în niciun fel influențată în aprecierea acestei cărți.
Dacă doriți mai multe detalii puteți intra pe pagina lor de Facebook.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Dexonline: „PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat.”
De la această definiție am pornit la citirea acestui prim volum al trilogiei „O istorie secretă a Țării Vampirilor”, un volum care are în centru două importante personaje: un pricolici, văzut ca o piază rea de comunitate, de oameni sau personaje de basm, în vreme ce el este o făptură aparent simplă, sinceră și nevinovată; Ar, care poate fi denumit atât Călător, cât și Căutător de personaje de basm. Căci asta este, în primul rând, romanului Adinei Popescu: un basm mixat, un basm amestecat, în care modernul (micii lui Cocoșatu, de exemplu) se îmbină ingenios cu tradiția populară (îi avem aici pe vampiri, pe Împăratul Roșu, pe Făt Frumos, pe Ileana Cosânzeana, Călin File de Poveste sau pe Greuceanu, cu toții personaje importante), demonstrându-se foarte bine că basmul poate fi reinterpretat, repus în pagină modernă, pentru a fi mai apropiat, din punct de vedere al limbajului, al contextului, al subiectului, pentru cei mai tineri dintre noi.

[Razvan Zamfirescu · Rating 4 out of 5]

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu



..........................................
Umorul autoarei este inteligent și fin, dese mesaje subliminale strecurându-se în fraze și momente din aventurile personajelor care-ți ies în cale. Dincolo de absurdul în care Adina Popescu decide să-și pună eroii, se simte o foarte mare grijă și atenție la construcția acestora, precum și o abordare cât se poate de serioasă a psihologiei lor – uriașul care a ajuns șofer de tir are o anumită senzație de ratare pe care oricare dintre noi o resimte la un moment dat în viață, faptul că el nu-și mai găsește povestea m-a dus cu gândul la cineva care și-a pierdut busola într-un job de conjunctură și este măcinat de o depresie cruntă care-l împinge implacabil către un sfârșit tragic.

Poți să stai cu volumul Adinei Popescu în brațe și să dezvolți teorii și povești aleatorii timp îndelungat, acesta fiind un alt motiv pentru care cartea scriitoarei este fabuloasă. Universul autoarei permite dezvoltarea a mii, zeci de mii de pagini care pot să fie umplute atât de creatoarea sa cât și de absolut orice alt cititor suficient de pasionat și talentat și fascinat la rându-i de ceea ce are în fața ochilor.
.......................................

[Matei Samihaian · Rating 4 out of 5]

Citesc cu plăcere cărți fantasy, unele mă prind în lumea lor și mă țin acolo, altele nu mă impresionează prea tare. Sunt cărți fantasy în care sunt ascunse mesaje pentru orice tip de cititor – cel pasionat de mister, de suspans, de acțiune, de eroi, de ocultism și magie, de crearea unor lumi cu totul imaginare și chiar de politică. Cartea Adinei Popescu, O istorie secretă a Țării Vampirilor. Cartea Pricoliciului, este un astfel de roman ce ascunde o multitudine de paliere de lectură. Un roman palpitant care adună multe mesaje secrete despre lumea noastră de zi cu zi, cea în care trăim și în care ne mișcăm liberi și în care nu ne imaginăm personaje mitologice și de basm care trăiesc printre noi, camuflate în oameni obișnuiți cu slujbe banale.
Adina Popescu ne poartă într-un roller-coaster al imaginației, urmând un slalom febril printre mituri și personaje legendare locale, instituții și personaje actuale, strategii politice desfășurate precum niște planuri de atac din Al Doilea Război Mondial, ere diferite ale Basmului, locuri imaginate și situații reale.
Deși am citit manuscrisul de 800 de pagini care a câștigat în urmă cu doi ani Trofeul Arthur, nu mi-am imaginat că mă voi bucura de reluarea lecturii acestei cărți. Spre deosebire de versiunea inițială, Adina Popescu a introdus personaje și scene noi la descoperirea cărora m-am simțit un copil care găsește încăperi și misiuni ascunse în jocul lui preferat.
Volumul urmărește, în paralel, evoluția a două personaje: Pricoliciul și domnul Ar(chibald). Pricoliciul este confuz, nu-și mai găsește povestea, este alungat din Crângul Pantofarilor, unde se construiește un stabiliment de vacanță, al cărui proiect dorește să atragă cât mai mulți turiști străini, cărora excursia în Țara Vampirilor să le producă cele mai tari senzații. Se dovedește că Pricoliciul este un personaj de basm din cele mai vechi timpuri, dar, deoarece povestea sa nu mai este spusă, ajunge să cadă în uitare și să fie ignorat de mai toată lumea. Pricoliciul fuge din grota pe care și-a aranjat-o cu grijă și care, în urma lucrărilor de reamenajare a Crângul Pantofarilor, ajunge să fie luată în primire de trei strigoi proaspăt angajați de șefii de șantier. Fiind un personaj aproape uitat, care nu mai figurează nici măcar în dicționarele de specialitate pe care le folosesc Corectorii, Pricoliciul se strecoară printr-o lume întoarsă pe care n-o înțelege și în care nu se mai regăsește. Purtat de voia sorții, protagonistul ajunge într-o sumedenie de situații surprinzătoare: pe post de muțunache în camionul zmeului Tase și de breloc de care acesta își agață cheia de la castel, complotist fără voie în casa sfântului Trifon, tovarăș de pahar cu celebrul Greuceanu, un alt personaj aproape uitat, ce trăiește într-o mahala de la marginea Cetății de Scaune.
Domnul Ar este angajat de Conglomeratul Țărilor cu Roșii Palide să reglementeze poveștile țărilor pe care le vizitează. Este, așa cum veți afla din carte, un Călător, un tip care depistează neregulile din basmele locale și transmite rapoarte la Institutul de Reglementare a Miturilor și Poveștilor. Asta pentru că dacă o țară vrea să facă parte din Conglomerat, atunci poveștile și basmele în vigoare trebuie să corespundă normelor Basmului Comercial, era în care se desfășoară acțiunea cărții. Așa cum e de așteptat, domnul Ar ajunge să-și depășească atribuțiile, să se implice prea mult în povestea locală și, încet-încet, să facă parte din ea, să fie personaj. Lucru care nu-i este permis unui Călător. Printre altele, domnul Ar ajunge în tabăra de rezistentă împotriva conducerii Țării Vampirilor a Împăratului Verde, loc din care îi este aproape cu neputință să scape, stă la taclale pe îndelete cu Sfânta Miercuri, îl cunoaște pe Pricolici, face indigestie de la micii lui Cocoșatu și alte asemenea, pe care le veți afla cu plăcere pe cont propriu.
Recomand cartea atât pasionaților de fantasy sau celor care vor să descopere cât de adâncă este și în ce tărâmuri te poate arunca vizuina Iepurelui Alb, cât și celor care vor să vadă istoria și geografia locală populată de ființe de basm dezvrăjite, pe cale de a-și redescoperi magia.

[Io Nuca · Rating 4 out of 5]

Cu un așa titlu, era clar că o să citesc cartea asta ASAP. De fapt, la cât de mult mi-au plăcut Povestirile de pe Calea Moșilor, o să citesc mereu orice scrie Adina Popescu.

Trilogia asta mi se pare un proiect tare îndrăzneț. Aduce în atenția copiilor (și a adulților-copii) muuuulte personaje din mitologia românească și din basme. În afară de câteva basme obligatorii de la școală, nu cred că se mai citesc și alte povești tipic românești.

Primul volum are o poveste complexă, DAR (aș fi vrut să-i dau cinci stele, dar există un DAR) mi se pare că nu e foarte bine explicată. E drept că mai urmează două volume și că totul se poate lămuri pe parcurs, dar cred că, mai ales pentru copii, ar fi fost bine să descrie un pic mai mult ce e cu acele trei perioade ale basmului (vechi, nou și comercial). Nici vorbă să nu îți dai seama ce e cu ele, dar cred că n-ar fi stricat niște explicații în plus. (Al doilea și ultimul DAR pe care i-l aduc cărții: mi-ar fi plăcut un ritm puțin mai alert.)

În schimb mi-a plăcut mult amestecul personajelor mitologice în viața de zi cu zi a oamenilor: zmeul tirist, țăranii-strigoi, Greuceanu care a ajuns un coate-goale, sfinții care sunt doctori, traficul cu Apă Vie etc. Iar Pricoliciul e un personaj adorabil, pe care îți vine să-l iei în brațe ca să nu se mai simtă atât de singur și pe care vrei să-l asiguri că nu o să dispară, pentru că tu te gândești încă la el.

Căci, da, personajele de basm dispar dacă lumea uită de ei și de poveștile lor, așa că eu am de gând să-mi aduc din Baia Mare volumul lui Petre Ispirescu cu basmele românilor și să caut prin anticariate cărțile de mitologie care i-au slujit Adinei Popescu pentru documentare și, din când în când, să nu las Sfârșitul să le cuprindă pe personajele astea simpatice (sau mai urâcioase, dar la fel de importante).

Până atunci nu-mi rămâne decât să sper că celelalte volume din trilogie vor apărea cât mai repede, trebuie să aflu ce mai face Pricoliciul!

[Ramona · Rating 3 out of 5]

Această carte a avut o premisă foarte interesantă: amestecând lumea modernă și legendele și basmele românești. Din păcate, execuția nu a fost pe placul meu. Lumea fantastică inventată de Adina Popescu este greu de imaginat și produce multiple confuzii pentru cititori. Deși uneori există momente de geniu, majoritatea scenelor din carte nu mi s-au părut inspirate sau deosebite în mod special.

This book had a very interesting premise: blending the modern world with Romanian legends and fairytales. Unfortunately, the execution was lacking, in my opinion. The fantastical world created by the author is hard to envision and it is very confusing for the readers. Although there are a few awesome moments in the book, the majority of the novel is not particularly inspired or special.

[Ema · Rating 5 out of 5]

Este de admirat ce a reușit să facă scriitoarea în acest roman, aducând laolaltă o mulțime de personaje din basmele românești (unele dintre ele mai puțin cunoscute astăzi sau chiar uitate), dându-le roluri noi într-o poveste inedită, croită din temelii, după un plan pe care nu-l înțelegi de la bun început. Deși este promovată drept o carte pentru adolescenți, nu este nici pe departe o lectură ușoară – din contră, narațiunea este surprinzător de complexă, fiind construită pe mai multe planuri urmărite alternativ, cu o tonă de amănunte interesante, pe care le-am devorat cu nesaț.

Copilul din mine abia așteaptă să evadeze într-o lume plină de fantezie, iar „Cartea Pricoliciului” mi-a oferit ore bune de încântare. M-am reîntâlnit cu personaje binecunoscute (Greuceanu, Călin, File din Poveste, Făt-Frumos, Împăratul Roșu și Împăratul Verde), dar și cu unele mai mărunte (Șarpele Casei, Blajinii, Sfarmă-Piatră), cu toții angrenați într-o poveste nouă – căci sunt vremuri noi, cu reguli noi, diferite de cele pe care le știam din copilărie.

Cât despre Pricolici... Doamne, cât l-am îndrăgit pe acest personaj! De la detaliile mărunte, precum grota în care a adunat tot felul de obiecte stricate sau cortul confecționat din ambalaje de chipsuri, la evenimentele majore - schimbările care-l alungă din pădure și pățaniile prin care trece în peregrinările lui prin Țara Vampirilor -, istoria Pricoliciului mi-a trezit o simpatie plină de milă pentru sărmana făptură străveche, care și-a uitat povestea și se simte nespus de singură, având convingerea că neamul său a dispărut de pe fața pământului. Un alt personaj interesant este Domnul Ar (de la Archibald), care lucrează pentru Institutul de Reglementare a Miturilor și Poveștilor și pe care Pricoliciul îl ia drept un Călător – o ființă care leagă lumile ce se dezleagă și îi numește pe cei nenumiți

Puteți citi aici recenzia mai lungă, scrisă pentru blog: http://lecturile-emei.blogspot.ro/201...

| Blog | Facebook | Instagram |

[❦Galadriel❦ · Rating 4 out of 5]

Since I can remember, I've been an avid reader of old folk stories, finding books about magical people and fantastic events in my grandma's library. Perhaps some of them, less used, have started to fade away too...

I don't particularly enjoy vampire stories, especially those where the fanged folk are the heroes. At first, I thought this was another of those super-weird and "not really safe" books some kids have to read for school. Indeed, I started this one by reading aloud to my friend who couldn't be bothered to!

Then, I started remembering about all the characters I used to live along with, friends of old that I'd dream of and sometimes even look up to... This book really merged them into a unique universe (or maybe more?) where all fairy tales partakers meet, and you can see different sides of traditional heroes both good and bad.

Overall, it was a nice piece to read. A bit rushed, because I was kinda short of time, but all hours of reading were definitely well-spent! Dear Mrs (or Miss? Madam??) Adina, thanks! :>

[Melisa Esra✨ · Rating 5 out of 5]

Nici nu Știu de unde să încep.
O Carte Superbă, care îți va da sentimente de tristețe pe alocuri, dar scrisă Într-un Mod deosebit de Superb, care conține și Scene de Râs.
Sunt de părere că toată Lumea trebuie să Citească această Carte, este Superbă în Adevăratul Sens al Cuvântului. Citind ultimele Pagini, Am început să lăcrimez de Fericire. De asemenea, Ilustrațiile sunt Superbe. Aveam nevoie de O Carte asemenea. Abia aștept următoarele Două Volume! Cu Siguranță Merită Citită această Carte.

[Anya · Rating 4 out of 5]

A magical book ,inspired by Romanian folklore! The perfect book to read when you're stressed!!!!

[theo · Rating 4 out of 5]

3.50⭐️

[Stefana · Rating 5 out of 5]

O carte absolut superba. Ador modul in care autoarea a combinat basmele romanesti cu zilele moderne. Astept cu nerabdare sa citesc urmatoarele doua carti din trilogie