What do you think?
Rate this book
România în lumini și umbre
„Publicată în 1921, la finele Marelui Război, cartea canadiencei Ethel Greening Pantazzi este un minunat amestec de istorii şi istorie. Volumul debutează luminos, într-o Românie necontaminată de smogul revoluţiei industriale şi unde, cum mărturisea autoarea, te puteai uşor transporta în secolul al XV-lea. Luminile unui trai confortabil şi îndestulat se sting parcă simbolic în seara intrării României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916. Semnalul de alarmă ce anunţă un raid aerian chiar în acea noapte de 14/27 august şi întunericul ce acoperă Capitala deschid o perioadă intensă în viaţa familiei Pantazzi. Urmează retragerea şi rezistenţa în supraaglomerata şi deznădăjduita capitală moldavă, cu privaţiuni materiale şi spectrul foametei şi frigului. Evadarea spre aparent mai liniştita Odessă aduce cu sine doar o noapte şi mai adâncă. Victoria bolşevicilor, în toamna anului 1917, a schimbat total viaţa liniştitei colonii româneşti din Odessa, iar arestarea soţului autoarei, alături de alţi reprezentanţi ai protipendadei româneşti, a prilejuit şi momentul de eroism al canadiencei, după întâlnirea cu un curajos compatriot, celebrul colonel Boyle. Însă dincolo de toate acestea, cartea lui Ethel Greening Pantazzi rămâne o istorie frumoasă despre români în vremea în care luminoasa Belle Époque făcea loc întunecatului Grande Guerre.“ (Constantin ARDELEANU)
18 aprilie 1918
Viceconsulul britanic din Teodosia (un negustor grec), informat că Boyle era cu prizonierii, l-a ajutat să pună la cale evadarea. Într-o după-amiază a trimis un mesager să-l cheme pe acesta la biroul lui; colonelul, care până atunci nu-şi părăsise grupul nici măcar pentru un ceas, înţelegând gravitatea mesajului, a pornit pe dată spre oraş. Sfătuindu-i pe prizonieri să se pregătească pentru o plecare rapidă şi care să nu stârnească suspiciunile paznicilor, i-a lăsat pe toţi într-o stare de mare agitaţie. Au trecut câteva ore, s-a lăsat seara şi el încă nu se întorsese. Deodată s-a auzit un zgomot de paşi. Un detaşament de 20 de bărbaţi bine înarmaţi a intrat în curte, luându-i pe chinezi pe nepregătite şi capturându-i rapid. Colonelul Boyle era unul dintre nou-sosiţi; imediat le-a comandat prizonierilor să se alinieze în grupuri de câte patru şi să ajungă în pas alergător în port, unde un vas era pregătit să-i ducă pe mare. Nu trebuia pierdut nici un moment, căci marinarii bolşevici hotărâseră să-i lichideze în acea noapte.
18 aprilie 1918
Viceconsulul britanic din Teodosia (un negustor grec), informat că Boyle era cu prizonierii, l-a ajutat să pună la cale evadarea. Într-o după-amiază a trimis un mesager să-l cheme pe acesta la biroul lui; colonelul, care până atunci nu-şi părăsise grupul nici măcar pentru un ceas, înţelegând gravitatea mesajului, a pornit pe dată spre oraş. Sfătuindu-i pe prizonieri să se pregătească pentru o plecare rapidă şi care să nu stârnească suspiciunile paznicilor, i-a lăsat pe toţi într-o stare de mare agitaţie. Au trecut câteva ore, s-a lăsat seara şi el încă nu se întorsese. Deodată s-a auzit un zgomot de paşi. Un detaşament de 20 de bărbaţi bine înarmaţi a intrat în curte, luându-i pe chinezi pe nepregătite şi capturându-i rapid. Colonelul Boyle era unul dintre nou-sosiţi; imediat le-a comandat prizonierilor să se alinieze în grupuri de câte patru şi să ajungă în pas alergător în port, unde un vas era pregătit să-i ducă pe mare. Nu trebuia pierdut nici un moment, căci marinarii bolşevici hotărâseră să-i lichideze în acea noapte.
- GenresHistoryNonfictionRomania
312 pages, Paperback
First published January 1, 1921
5 people are currently reading
60 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
April 2, 2017
Volumul acesta reuseste sa "demonstreze" cat de putin am evoluat in ultima suta de ani. Sau cel putin eu in cheia aceasta l-am "deslusit". Asa ca redau cateva citate pentru a ilustra acest lucru.
“Daca as descrie Bucurestii in cateva cuvinte, as spune ca sunt ca o femeie incantatoare, cu o multime de defecte, insa nespus de ispititoare - poate in pofida defectelor sau poate datorita acestora. Contrastul dintre modernismul febril si medievalismul evident este izbitor. Pe de o parte, occidental, parizian, elegant, pe de alta, este oriental, provincial si de o mizerie pitoreasca. Este intocmai oglinda ce reflecta cu fidelitate imaginea acestei tari vechi si noi in acelasi timp, aflata la hotarul dintre Occident si Orient.” (p. 76)
“Chiar si in cartierele instarite poti sa vezi un palat si un bordei unul langa altul. Puii de gaina sunt omniprezenti, iar cantatul cocosilor este iritant in zori, dar preferabil fata de urletele canilor de provencie. (p. 78) Exista o societate pentru protectia animalelor in Romania si nu inteleg de ce nu se iau masuri sa scape orasele de aceasta problema periculoasa.” (p. 132)
“Este cel mai scump oras in care am avut nefericirea sa-mi risipesc banii. Proprietarii de restaurante de aici isi permit sa-I priveasca de sus pe europeani, caci preturile lor sunt exorbitante! Dar cat de divine sunt restaurantele din Bucuresti! Nici in Paris n-am gustat asemenea delicatese ca la Capsa. Restaurantul si cofetaria sunt locurile preferate ale celor din lumea buna. Fantii de toate varstele, instalati la masutele de pe trotuar (cand e vreme frumoasa) sorb aperitifs si cantaresc din priviri fiecare doamna care trece pe langa ei, de la zece dimineata pana la miezul noptii.” (p. 77)
“In spitale totul este necorespunzator si invechit si, cu exceptia salilor de operatie, mult sub standardele moderne. … Cand cei instariti au nevoie de operatii sau tratamente, se grabesc sa mearga in Elvetia; nu sunt deloc manati de datoria de a avea echipamente moderne in spitalele de acasa.” (p. 155)
“Nu vazusem nicio pompa moderna in Romania (p. 55) Baia se foloseste doar o data pe saptamana. Fiind prima de acest gen pe care prietenii nostrii au vazut-o, multii dintre ei ne cer permisiunea s-o arate altor cunostinte atunci cand ne viziteaza.” (p. 64)
“In situatia lor actuala, romanii au multe calitati vrednice de lauda: sunt ospitalieri, blanzi si remarcabil de inteligenti. Dragostea fata de locurile natale (de locul in sine si de satul stramosesc) I-a ajutat sa reziste invaziilor si persecutiilor strina timp de secole. Pretul platit pentru a supravietui consta intr/o anumita ambiguitate morala specifica celor care au trait multa vreme sub jug strain. Propriul lor interes este principala lor valoare, pe cand binele intregii comunitati sau idealurile altruiste sunt n afara preocuparilor lor. Sunt oarecum vicleni si au o profunda lipsa de incredere fata de inovatii si dei noi.” (p. 102)
“La romani exista o discrepanta surprinzatoare intre hainele, bijuteriile si aspectul chic al unei persoane si nivelul de bun-gust si de comfort al casei. Cand cunosti o englezoiaca, e relativ simplu sa-ti dai sema care sunt posibilitatile ei domestice dupa felul in care este imbracata, caci are mai multa grija de casa, pentru intretinerea careia cheltuieste cea mai mare parte a banilor, decat de propriia persoana. Nu si aici! O femeie eleganta, bine imbracata, poate avea o casa anosta, mobilata intr-un stil lipsit de oriiginalitate si, desi e intotdeauana bine pusa la punct pe strada, acasa poate sta in capot si batic! Meniuri excelente, mult mai delicioase si mai bine preparate ca la noi, sunt servite netam - nesam, cu excceptia ocaziilor formale. Unele familii au doua sufragerii, una pentru ziua si una pentru oaspeti, astfel ca placerea latina se vede cu ochiul liber.” (p. 90)
“Romanii sunt foarte comozi cand vine vorba de activitatile fizice, asa ca orice moment de odihna poate sa se prelungeasca ore intregi. … Romanii instariti petrec o luna pe an intr-o statiune balneara din Franta sau Germania pentru a-si reface sanatatea dupa sedentarismul din restul anului.
Parerea mea este ca romanii au un temperament asemanator cu cel al italienilor pe care I-am cunoscut si, desi mintile lor poseda logica si claritatea caracteristice raselor latine, au aceeasi inclinatie spre misticism si fatalism ce poate fi intalnita la turci sau rusi. De multe ori lasa sa se intample lucrurile de la sine pentru ca “asa e scris!”.” (p. 74)
Ps1. O ironie a ISTORIEI:
“A inteles ca venise momentul crucial. S-a ridicat si a inceput in modul cel mai sincer sa apere cauza romanilor. Amiralul a ascultat tacut, batand usor cu degetele in masa. Apoi, intorcandu/se catre mine, a spus cu un mic zambet:
- ce preferati, regimul german sau cel bolsevic?
Am raspuns fara sa ezit si sincer:
- German, desigur. “
Ps2. “Prapastia dintre clasele sociale nu poate fi micsorata decat prin promovarea si dezvoltarea educatiei.” (p. 44)
“Daca as descrie Bucurestii in cateva cuvinte, as spune ca sunt ca o femeie incantatoare, cu o multime de defecte, insa nespus de ispititoare - poate in pofida defectelor sau poate datorita acestora. Contrastul dintre modernismul febril si medievalismul evident este izbitor. Pe de o parte, occidental, parizian, elegant, pe de alta, este oriental, provincial si de o mizerie pitoreasca. Este intocmai oglinda ce reflecta cu fidelitate imaginea acestei tari vechi si noi in acelasi timp, aflata la hotarul dintre Occident si Orient.” (p. 76)
“Chiar si in cartierele instarite poti sa vezi un palat si un bordei unul langa altul. Puii de gaina sunt omniprezenti, iar cantatul cocosilor este iritant in zori, dar preferabil fata de urletele canilor de provencie. (p. 78) Exista o societate pentru protectia animalelor in Romania si nu inteleg de ce nu se iau masuri sa scape orasele de aceasta problema periculoasa.” (p. 132)
“Este cel mai scump oras in care am avut nefericirea sa-mi risipesc banii. Proprietarii de restaurante de aici isi permit sa-I priveasca de sus pe europeani, caci preturile lor sunt exorbitante! Dar cat de divine sunt restaurantele din Bucuresti! Nici in Paris n-am gustat asemenea delicatese ca la Capsa. Restaurantul si cofetaria sunt locurile preferate ale celor din lumea buna. Fantii de toate varstele, instalati la masutele de pe trotuar (cand e vreme frumoasa) sorb aperitifs si cantaresc din priviri fiecare doamna care trece pe langa ei, de la zece dimineata pana la miezul noptii.” (p. 77)
“In spitale totul este necorespunzator si invechit si, cu exceptia salilor de operatie, mult sub standardele moderne. … Cand cei instariti au nevoie de operatii sau tratamente, se grabesc sa mearga in Elvetia; nu sunt deloc manati de datoria de a avea echipamente moderne in spitalele de acasa.” (p. 155)
“Nu vazusem nicio pompa moderna in Romania (p. 55) Baia se foloseste doar o data pe saptamana. Fiind prima de acest gen pe care prietenii nostrii au vazut-o, multii dintre ei ne cer permisiunea s-o arate altor cunostinte atunci cand ne viziteaza.” (p. 64)
“In situatia lor actuala, romanii au multe calitati vrednice de lauda: sunt ospitalieri, blanzi si remarcabil de inteligenti. Dragostea fata de locurile natale (de locul in sine si de satul stramosesc) I-a ajutat sa reziste invaziilor si persecutiilor strina timp de secole. Pretul platit pentru a supravietui consta intr/o anumita ambiguitate morala specifica celor care au trait multa vreme sub jug strain. Propriul lor interes este principala lor valoare, pe cand binele intregii comunitati sau idealurile altruiste sunt n afara preocuparilor lor. Sunt oarecum vicleni si au o profunda lipsa de incredere fata de inovatii si dei noi.” (p. 102)
“La romani exista o discrepanta surprinzatoare intre hainele, bijuteriile si aspectul chic al unei persoane si nivelul de bun-gust si de comfort al casei. Cand cunosti o englezoiaca, e relativ simplu sa-ti dai sema care sunt posibilitatile ei domestice dupa felul in care este imbracata, caci are mai multa grija de casa, pentru intretinerea careia cheltuieste cea mai mare parte a banilor, decat de propriia persoana. Nu si aici! O femeie eleganta, bine imbracata, poate avea o casa anosta, mobilata intr-un stil lipsit de oriiginalitate si, desi e intotdeauana bine pusa la punct pe strada, acasa poate sta in capot si batic! Meniuri excelente, mult mai delicioase si mai bine preparate ca la noi, sunt servite netam - nesam, cu excceptia ocaziilor formale. Unele familii au doua sufragerii, una pentru ziua si una pentru oaspeti, astfel ca placerea latina se vede cu ochiul liber.” (p. 90)
“Romanii sunt foarte comozi cand vine vorba de activitatile fizice, asa ca orice moment de odihna poate sa se prelungeasca ore intregi. … Romanii instariti petrec o luna pe an intr-o statiune balneara din Franta sau Germania pentru a-si reface sanatatea dupa sedentarismul din restul anului.
Parerea mea este ca romanii au un temperament asemanator cu cel al italienilor pe care I-am cunoscut si, desi mintile lor poseda logica si claritatea caracteristice raselor latine, au aceeasi inclinatie spre misticism si fatalism ce poate fi intalnita la turci sau rusi. De multe ori lasa sa se intample lucrurile de la sine pentru ca “asa e scris!”.” (p. 74)
Ps1. O ironie a ISTORIEI:
“A inteles ca venise momentul crucial. S-a ridicat si a inceput in modul cel mai sincer sa apere cauza romanilor. Amiralul a ascultat tacut, batand usor cu degetele in masa. Apoi, intorcandu/se catre mine, a spus cu un mic zambet:
- ce preferati, regimul german sau cel bolsevic?
Am raspuns fara sa ezit si sincer:
- German, desigur. “
Ps2. “Prapastia dintre clasele sociale nu poate fi micsorata decat prin promovarea si dezvoltarea educatiei.” (p. 44)
February 12, 2019
Excelente memoriile doamnei EGP, care reușește să surprindă o Românie a contrastelor - după cum sugerează și titlul cărții - înainte de intrarea în Primul Război Mondial și din timpul acestuia! Dincolo de aventurile demne de povestit prin care a trecut ea, o canadiancă dârză măritată cu un comandor român, și familia ei, în anii războiului, această mărturie este valoroasă pentru perspectiva pe care o oferă un străin asupra României la începutul secolului al XX-lea.
Cea mai interesantă parte mi s-a părut a fi, desigur, cea a suferințelor și necazurilor îndurate în timpul refugiului la Iași și, mai ales, la Odessa, undeva EGP și familia ei s-au confruntat cu hoardele bolșevice care tocmai preluaseră puterea în Rusia. În ciuda lipsei vreunei mari virtuozități literare sau stilistice, EGP redă prin forma unui jurnal, deci quasisincron cu evenimentele trăite, esența dură a unor vremuri extrem de dificile și complicate, marcate de numeroase lipsuri alimentare, vestimentare și de orice altă natură, dar și de mari schimbări - „prefaceri”, cum se spunea cândva - politice, într-un spațiu vecin României.
Cea mai interesantă parte mi s-a părut a fi, desigur, cea a suferințelor și necazurilor îndurate în timpul refugiului la Iași și, mai ales, la Odessa, undeva EGP și familia ei s-au confruntat cu hoardele bolșevice care tocmai preluaseră puterea în Rusia. În ciuda lipsei vreunei mari virtuozități literare sau stilistice, EGP redă prin forma unui jurnal, deci quasisincron cu evenimentele trăite, esența dură a unor vremuri extrem de dificile și complicate, marcate de numeroase lipsuri alimentare, vestimentare și de orice altă natură, dar și de mari schimbări - „prefaceri”, cum se spunea cândva - politice, într-un spațiu vecin României.
October 13, 2021
Galaţi, aprilie 1909
Ieri-dimineaţă ne- am trezit la Predeal, un orăşel carpatin aflat chiar la graniţa dintre Ungaria şi România, întâmpinaţi de razele soarelui. Privind nerăbdătoare pe fereastra vagonului, am văzut pe peron o mulţime animată de ţărani înveşmântaţi în straie de sărbătoare. Ciobanii, cu cojoace mi- ţoase şi căciuli înalte de blană de oaie, erau o imagine izbitoare, chipurile lor solemne contrastând cu vioiciunea fetelor cu ochii negri şi flori roşii în părul împletit.
— E aşa în fiecare zi? am întrebat, simţindu- mă ca într- o sală de teatru.
— Nu, este Paştele, când toată lumea sărbătoreşte trei zile, a venit răspunsul.
Mai târziu, în cursul călătoriei cu trenul, am văzut şi hora, un dans lent, în cerc, care se juca pe pajiştile tuturor satelor în acompaniamentul viorilor şi al fluierelor. Mici roţi de bâlci, făcute din lemn şi părând primejdios de fragile, îşi învârteau povara veselă de flăcăi şi fecioare. În faţa micilor
taverne albe erau înşirate mese în aer liber, unde bătrânii satului beau vin, fumau ţigări şi- i priveau, solemni şi tăcuţi, pe tinerii prinşi în horă.
Ieri-dimineaţă ne- am trezit la Predeal, un orăşel carpatin aflat chiar la graniţa dintre Ungaria şi România, întâmpinaţi de razele soarelui. Privind nerăbdătoare pe fereastra vagonului, am văzut pe peron o mulţime animată de ţărani înveşmântaţi în straie de sărbătoare. Ciobanii, cu cojoace mi- ţoase şi căciuli înalte de blană de oaie, erau o imagine izbitoare, chipurile lor solemne contrastând cu vioiciunea fetelor cu ochii negri şi flori roşii în părul împletit.
— E aşa în fiecare zi? am întrebat, simţindu- mă ca într- o sală de teatru.
— Nu, este Paştele, când toată lumea sărbătoreşte trei zile, a venit răspunsul.
Mai târziu, în cursul călătoriei cu trenul, am văzut şi hora, un dans lent, în cerc, care se juca pe pajiştile tuturor satelor în acompaniamentul viorilor şi al fluierelor. Mici roţi de bâlci, făcute din lemn şi părând primejdios de fragile, îşi învârteau povara veselă de flăcăi şi fecioare. În faţa micilor
taverne albe erau înşirate mese în aer liber, unde bătrânii satului beau vin, fumau ţigări şi- i priveau, solemni şi tăcuţi, pe tinerii prinşi în horă.
September 7, 2023
A fost o perspectivă interesantă de a descoperi anumite aspecte al României – și nu numai –, cartea fiind povestită dintr-o perspectivă a unei persoane străină culturii românești, în perioada Primului Război Mondial. Au existat destul de multe aspecte – mai puțin cunoscute – pe care le-am aflat în cartea de față, dar pot spune că au existat și lucruri care mi-aș fi dorit să fi fost povestite altfel, poate.
Per total, a fost o carte care mi-a îmbogățit cultura generală, din anumite puncte de vedere, dar cu toate astea m-a și confuzat, prin modul cum a relatat Ethel Greening Pantazzi anumite evenimente.
Per total, a fost o carte care mi-a îmbogățit cultura generală, din anumite puncte de vedere, dar cu toate astea m-a și confuzat, prin modul cum a relatat Ethel Greening Pantazzi anumite evenimente.
January 30, 2022
Scrisa ca un jurnal, aceasta marturie despre Romania antebelica, cu bunele si cu relele ei parea sa nu ma castige in mod deosebit, insa insiruirea de evenimente din timpul razboului m-a determinat nu doar sa o privesc pe aceasta doamna de societate cu alti ochi, ea dand dovada de curaj si loialitate atat fata de familia ei, cat si fata de prieteni, de slujitorii ei, si mai ales de Familia Regala, ci mai ales aa ii apreciez sangele rece si taria de caracter in toate confruntarile cu bolsevicii sau cu germanii.
July 27, 2021
O carte ce impresioneaza prin simplitatea si naturaletea relatarilor, chiar daca sunt descrise vremuri tulburi. Chiar daca opera reprezinta un jurnal, pe alocuri ai impresia ca ai deschis un manual de istorie care pe alocuri se impleteste cu un fir narativ ce ofera perspecctive aparte a vietii familiei Pantazzi. Am citit cartea fara rasuflare.
April 17, 2022
Impresii despre România sfârșitului de secol XIX-început de XX aparținând unei canadience care nu are niciun sentiment de superioritate față de micuța noastră țară balcanică, ba chiar povestește cu duioșie și vădit interes, comparativ cu alte memorii pe care le-am citit...
A doua parte a cărții e cea mai reușită, povestea refugiului la Iași, iar ulterior la Odessa, e demnă de roman polițist, foarte captivantă, mai ales prin prisma contextului actual, al războiului din Ucraina care ne mănâncă pe dinăuntru pe toți. O să vedeți că nu e mare diferență între soldatul bolșevic de atunci - Ethel se află în Odessa cu familia atunci când bolșevicii pun mâna pe putere - și soldatul rus de astăzi.
All in all, merită lectura.
A doua parte a cărții e cea mai reușită, povestea refugiului la Iași, iar ulterior la Odessa, e demnă de roman polițist, foarte captivantă, mai ales prin prisma contextului actual, al războiului din Ucraina care ne mănâncă pe dinăuntru pe toți. O să vedeți că nu e mare diferență între soldatul bolșevic de atunci - Ethel se află în Odessa cu familia atunci când bolșevicii pun mâna pe putere - și soldatul rus de astăzi.
All in all, merită lectura.
February 19, 2022
În descrierea cărții sunt surprinse foarte clar evenimentele și perioada acoperite de aceste memorii, așa încât nu voi relua aceste aspecte în recenzia mea. Jurnalele se deosebesc între ele prin selecția pe care o face cel care consemnează si prin felul in care ne face sa resimtim si noi urgenta, importanta, placerea, surpriza sau candoarea unor relatii si trairi; până la urmă evenimentele unei zile pot fi consemnate destul de obiectiv, dar diferenta o face condeiul.
Recomand aceast jurnal pentru darul scriitoricesc al autoarei si pentru felul convingator in care ne transporta in timp.
Recomand aceast jurnal pentru darul scriitoricesc al autoarei si pentru felul convingator in care ne transporta in timp.
December 17, 2020
România de la începutul secolului XX, văzută prin ochii unei canadience căsătorită cu un ofițer naval român. O perpectivă unică și extrem de interesantă asupra României. O carte plină the umanitate: tristețe și umor, suferință și bucurie. Deși este un volum de memorii (ce conține doar întâmplări reale), uneori ai impresia că citești un roman de dragoste/aventură. Vă veți gândi la această carte cu mult după ce o veți fi terminat.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews