S-a născut în noiembrie 1991. După ce studiile de economie începute s-au dovedit împotriva unei direcții creative, decide să urmeze cursurile Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării.
Alumna AIESEC Bucuresti – 3 ani de voluntariat pe Comunicare si Alumni Development.
Fondator, editor şi redactor la palarisme.ro.
Împrăştiată, dar creativă, cu nasul în cărţi şi mereu pe fugă. Încăpăţânată şi cu un doctorat în Sarcasm. Duşmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căştile în urechi oriunde merge, imaginaţia o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.
Doar ce am terminat de citit cartea si inca nu-mi gasesc cuvintele.... Misterul se amplifică pe parcursul cartii, desi am obținut răspunsul la unele întrebări mai vechi. Simona a avut dreptate, m-a prins in capcana! Iar la final am ramas socata! Este o carte ce aproape ca nu am realizat cand am terminat-o. Recenzia mea completa o găsiți aici: https://justreadingmybooks.wordpress....
A doua carte a seriei m-a surprins intr-un mod placut. Sincera sa fiu, prima carte (Provocarea) nu m-a incantat, din simplul motiv de multe ori mi-era foarte greu sa-mi dau seama ce se intampla: personaje care veneau si plecau, ritm alert al actiunii, o nebunie. Cand am terminat-o, aveam in cap o nebuloasa, prin urmare am fost tentata sa renunţ la aceasta serie. Din fericire, mie nu-mi place sa las lucrurile neterminate, aşa ca am continuat sa citesc. Si credeti-mă că merita. Daca ati fost dezamagiti de prima carte, va asigur ca al doilea volum e mult mai bun. Personajele sunt interesante, cred ca toate ar merita sa aiba propria serie. Chiar mi-a parut rau ca Simona nu ne-a oferit mai multe amanunte despre trecutul lor. Personaje preferate: Aqua, Rachel, Hope, Harper. Scriitorii romani sunt originali, spre deosebire de autorii straini, care in ultimul timp nu au reusit sa vina decât cu remake-uri ale seriei Twilight.
O serie genială!!! Acest volum reuşeşte să răspundă la unele întrebări pe care ni le-am pus în legătură cu Rephelimii şi cu misiunile lor. Răsturnări de situaţie şi personaje extraordinare (unele dintre ele) de care te ataşezi chiar dacă nu vrei. Apar, desigur şi alte întrebări care ne fac să încercăm cu disperare să le găsim răspunsul şi să ne facem tot felul de scenarii, de multe ori reuşind să ne distrugă emoţional, pentru că asta face Simona în fiecare volum, se joacă cu noi, ne dă speranţe şi când, după multe întâmplări totul pare să fie relativ ok -BAM-! Să văd cum reuşeşti să continui să crezi că totul o sa fie bine! După părerea mea Simona are un dar superb, şi acela de a scrie, iar ea profită la maxim de acest lucru. Sunt sigură că dacă prima carte, şi anume Provocarea a fost pe placul vostru, ei bine, pe aceasta o să o iubiţi! Sunt multe lucruri pe care aş putea să le pun în evidenţă dar vreau să vă las pe voi să le descoperiţi. Aţi acceptat Provocarea? Ei bine, acum este timpul să cădeţi în Capcană!
In sfarsit! Cateva 'aha' moments. Un Malek mai seducator chiar decat Jack si, ca intotdeauna, nenumaratele povesti spuse pe jumatate cu scopul de a te lasa in negura, nu in ceata. Shade e confuza saraca, dar cine n-ar fi cu atatea intortocheli si povesti de fundal? Si unde e Hope, ma rog? Sunt foarte frustrata din acest motiv. Azazeal si Mordecai, really cool dudes, dar cam nehotarati. Poate in volumul doi, vom asista iarasi la niste rasturnari de situatie pe masura povestii complexe.
[...] Povestea continuă la puțin timp după terminarea primei cărți, și cu toate că știam că Desiree nu ar fi pățit cu adevărat ceea ce ne-a lăsat scriitoarea să credem, a fost o reală plăcere să descopăr ce a devenit și ce a fost de fapt aceasta. Am realizat niște chestii pe care la început nu le-am luat în calcul, și anume o schimbare chiar atât de bruscă de la ce a fost Desiree în Provocarea și ce-am descoperit în Capcana. Nu pot spune că nu mi-a plăcut – așa cum se întâmplă de cele mai multe ori cu un personaj care se schimbă, de ajungi să nu-l mai recunoști, și pare artificial în ochii tăi. Cred că asta simțea de fapt în sufletul ei, că provine dintr-o lume ca a lor, dar pielița pe care o avea pusă pe ochi, nu i-a dat voie să înțeleagă mai bine prin ce trecea. Și cu toate acestea, tot o necunoscută rămâne pentru ceea ce știu Rephelimii. Dacă în prima carte – nu pot să nu fac o paralelă între cele două, deoarece practic sunt două personaje total diferite – nu am prea reușit să interacționez cu ea, să știu ce e în capul ei, ci mai mult mă enerva puținul interes pe care-l arăta, Desiree de acum mi-a stârnit niște noi sentimente pentru ea. Am compătimit-o ușor, mi-a fost milă de ea, și în ciuda puterii de care încerca să dea dovadă, parcă îmi venea să intru în carte și să-i spun: oprește-te și lasă-i să te ajute! Nu te mai încăpățâna să te gândești ce tabără să alegi, du-te acolo unde știu că vrei să mergi și-ți dictează inima, dar nu ești sigură dacă ea face la fel de bine precum creierul. M-am simțit ca și cum încercam să-mi îndrum copilul spre drumul cel bun. [...]