Ce a urmărit de fapt comunismul? Crimele lui le cunoaștem și ies tot mai clar la iveală, ca și imensul dezastru pe care l-a lăsat în urmă. Proiectul originar viza însă transformarea lumii, crearea unei societăți noi și a unui om nou, eliberarea și împlinirea ființei umane. Totul pornind de la știință, de la descifrarea legilor istoriei și aplicarea celor mai îndrăznețe cuceriri ale tehnologiei. Comunismul a avut la bază o mitologie științifică – o utopie cu totul în spiritul secolului al XlX-lea. În linia bine cunoscutelor sale analize de mitologie istorică și politică, Lucian Boia își propune să descrie și să explice cum s-a aplicat, în forme inevitabil aberante, și cum a eșuat această tentativă „științifică“ de ieșire din istorie. Mitologia științifică a comunismului este versiunea românească, întocmită chiar de autor, revăzută și adăugită, a volumului publicat în Franța în 1993.
Boia. Această nestemată a umorului românesc. Sarcasmul pe care-l scoate omul acesta la înaintare în lucrarea sa este, clar, de factura mitologică. Dar să trecem și la esență. În nici un moment Boia nu-și asumă că lucrarea lui este exhaustivă. Ba chiar cititorul poate sublinia multe teme neabordate ale lui Boia cu privire la rateurile științifice ale comunismului, însă nu cred ca a mai reușit cineva să compună o asemenea lucrare până în prezent, plină de referințe. Plus că, unde e cazul, Boia dă comunismului ce-i al comunismului. Dar îi mai dă și ceea ce merită.
Starts off a bit slowly. The first pages are more of a prequel to communism and the book almost makes the assumption that you already know a lot of philosophers from the 16-19th centuries and their work. They are quoted a lot, and not a lot of background is given on their ideas.
After that though it describes some of the absurdities of the communist ideology quite well, as well as its failures and borderline fanaticism when it came to defending the doctrine. It also makes a very good description of why it was a failed idea.
Sistemul comunist s-a prăbuşit ca un castel din cărţi de joc. Deznodământ catastrofal ale cărui motive sunt evidente : oprimarea, arbitrariul, ineficacitatea nu se puteau prelungi la nesfârşit. Dar adevărata problemă priveşte mai puţin prăbuşirea comunismului, cât însăşi existenţa sa : cristalizarea şi instalarea lui, capacitatea sa extraordinară de a materializa utopia, supravieţuirea sa generaţie după generaţie, forţa de convingere, expansiunea sa. .. Orbire colectivă? Aberaţie istorică? Istoria nu este nici logică, nici aberantă. Ea este, pur şi simplu. Trebuie să încercăm să o înţelegem. Succesul mitologiei comuniste, succes relativ, dar incontestabil - stupefiant chiar, dacă îl raportăm la suportul său material precar -, nu poate fi înţeles decât în sensul duratei lungi a istoriei şi în primul rând din perspectiva imaginarului. Este o mitologie programată de foarte multă vreme, înscrisă mai puţin în dialectica unor contradicţii de ordin economic şi social, cum credea Marx, cât, mai profund, într-un arhetip fundamental al imaginarului, într-o structură mentală durabilă pe care scurgerea timpului nu a erodat-o niciodată. Manifestarea ei caracteristică este refuzul istoriei, al istoriei aşa cum se prezintă ea, cu turbulenţele şi nedreptăţile sale. Vârsta de aur, Paradisul terestru, Regatul de o mie de ani sunt tot atâtea variante ale acestui refuz, exprimând nostalgia, dorinţa nicicând atinsă, nicicând astâmpărată, a unei alte lumi, a unui timp definitiv de libertate şi armonie. Visul milenarist, cu episoadele sale revoluţionare de la sfârşitul Evului Mediu şi începutul epocii moderne, prefigurează cât se poate de limpede trăsăturile reprezentative ale ideologiei comuniste.
Cartea este consistentă în marcarea derapajelor științei sovietice sub presiunea ideologică, dar devine repetitivă la un moment dat tocmai din acest motiv.
Pe scurt, în Uniunea Sovietică Engels este adoptat ca un fel de L. Ron Hubbard la baza unei religii a științei, extrasă din curentele sec. XIX. Fixație care s-a extins și la preferința pentru indicatorii economici de sec. XIX - producție de oțel și ciment, parcând blocul sovietic în ignoranță față de tehnologiile noi pentru câteva decenii cruciale. Inepțiile și butaforia sovietică produc mult umor, iar Boia le marchează de câteva ori cu un bun apetit pentru sarcasm. Este imaginea unei regresii spre medievalism, cu apariția științei parapsihologiei și promovarea unor inepți în poziții din care produc dezastre la scară largă.
Dacă în contra psihiatriei de azi ar exista, dincolo de o cortină de fier, un bloc al freudienilor - cam asta ar fi paralela între lumea occidentală și blocul comunist ghidat de discursul marxist.
Cartea prezinta o istorie a comunismului la nivel mondial prin perceptia mitologica si revolutionara "visatoare" care ar fi vrut sa puna comunismul ca cel mai bum model de sistem care promoveaza egaliatea si suprematia in toate domenile. Industria reprezinta solutia prin care omul poate sa puna stapanire completa pe planeta. Sunt necesare cunostinte de istorie moderna (sec.19-prezent) pentu a intelege mai bine mesajele transmise de autor si desigur sistemul comunist adaptat diferit in fiecare tara unde se urmarea atingerea unei "perfectiuni" in societate mai ales in comparatie cu tarile capitaliste :)