4,5 🌟
Pfoai, ce carte! Încă încerc să procesez ce tocmai am citit! Este multă poezie și multă filosofie, dar și mai multe trăiri în tot acest roman, greu de cuprins cu mintea mea de muritor.
Sunt pasionată de pian și recent am început să iau lecții cât să știu să cânt ceva la el, dar, după această carte, mă întreb de ce? Pare că nu am nicio treabă cu instrumentul, cu muzica în general, pentru că nu reușesc să trec de prima foaie de ceapă a ei.
O carte care se ascultă cu ochii și se citește cu urechile. Mi se pare extrem de greu să păstrezi cititorul captivat de ceva ce nu poate auzi, fiecare interpretare la pian fiind unică. Să scrii despre muzică, despre trăirile născute din audiție... incredibil. De altfel, m-a făcut să mă gândesc că eu nu analizez muzica, n-am simțul auzului atât de bine dezvoltat cât să înțeleg sau să trăiesc cu o asemenea intensitate.
O carte ca o poezie, ca o șoaptă și ca o tobă în același timp. Dar, oricât de mult aș vrea să zic că a fost perfectă, a avut multe puncte seci, repetitive sau de umplutură, care au dus la o plictiseală în timpul cititului, mai ales etapa întâi. Dar cred că asta s-a și dorit, să trăim și noi momentele așa cum sunt în cursul unui concurs: un început lung și greoi, o etapă a doua cu ceva mai multă încredere, dar tot ușor lălăită și cu o etapă a treia și o finală mult așteptate. Precizez și că, probabil, nici eu nu sunt un cititor exemplar, pentru că nu am ascultat nicio melodie la momentul potrivit, citind cartea pe apucate, dar voi repara acest aspect. 😅
O recomand cu căldură! ❤️