Un vizitator intra intr-un magazin de antichitati, lasa un aparat-capcana si se face nevazut. Politia afla pericolul, numai ca unul dintre angajati ia casetofonul la petrecerea de Anul Nou. Autoritatile au cateva ore sa descopere bomba. Incepe o cursa nebuna pentru viata. Misiunea trebuie sa aiba succes. Cum se sfarseste goana pentru viata?
Rodica Ojog-Brasoveanu (28 august 1939, Bucuresti - 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala "Maison de Francais" si si-a continuat studiile la liceul "Domnita Ileana" (astazi Liceul "Eminescu"). A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura. In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului. Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Rodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters: - Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu - Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version: Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura. In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului. Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Ce alegere mai bună la început de an dacă nu "O bombă pentru revelion" de Rodica Ojog-Brașoveanu? Am păstrat acest titlu special de câteva luni, promițându-mi o lectură explozivă ce se desfășoară în noaptea de Anul Nou. Tare mult mi-a plăcut cartea, am citit-o pe repede-nainte, fiind curioasă de derularea evenimentelor. Casetofonul-bombă trece prin mai multe mâini, iar autoritățile sunt mereu cu un pas înapoi, ceea ce duce la un ritm extrem de alert al acțiunii. Totul este pe repede-nainte, așa cum se întâmplă de obicei în noaptea de revelion, fiind de asemenea o seară în care oamenii încearcă să își ascundă adevărata față, dar, amețiți de vaporii veseliei și al alcoolului, nu își dau seama când își dau arama pe față. https://ciobanuldeazi.home.blog/2024/...
Indiscutabil, una dintre cele mai bune cărți marca Rodica Ojog. Acțiunea are fluență, chiar dacă nu tot ceea ce se petrece este neapărat veridic, niciunul dintre posesorii de moment ai casetofonului-bombă neapăsând pe buton!?! Atmosfera este veridică, succesiunea evenimentelor menține atenția cititorului, singurul aspect negativ (din păcate, ca peste tot în opera autoarei...) este modul de încadrare a personajelor, pedepsite (și ele, și noi, din păcate...) cu prea puține calități și o groază de defecte. Fie că sunt meschine și avare, începând cu Gogan&soția, Șerbănică Miga, nora sa, Manuela și continuând cu Cecilia și Lucica Petcu, derizorii gen Emilia, tinerele colege de liceu sau pensionarii din internatul doamnei Georgescu, inclusiv fiii acesteia, rupte de lume, precum sora lui Gogan, prost-crescute, vezi Răzvan Petcu, sau pur și simplu ciufute și antipatice, cap de listă colonelul Dăneț, combinația îți lasă un gust amar și-un semn de întrebare. Cum ar fi fost dacă?...
Cand am un reading slump, imediat citesc Rodica Ojog-Brasoveanu. Mi-a placut ideea foarte ingenioasa si ma mir ca inainte de 1989 puteai scrie si publica astfel de carti. Mi-a placut si registru comic, dar finalul a fost trist. Nu e cu happy-end.
Este cartea cu numărul 13 scrisă de Rodica Ojog-Brașoveanu pe care eu o citesc și mulți dintre voi știți deja că este printre autoarele mele preferate. Ea m-a făcut să iubesc literatura polițistă și să îi caut cu ardoare cărțile. I-am descoperit cărțile prin 2012, când lucram la librărie și a fost suficientă prima carte ca să îmi placă( aceasta este Cianură pentru un surâs).
Aveam așteptări ridicate de la această carte și nu întâmplător am lăsat-o pentru perioada sărbătorilor (mai exact, de Crăciun). Este o carte minunată, cu o mulțime de personaje, care te relaxează și te amuză. Tema cărții este misterul, iar titlul se referă, după cum v-ați aștepta, la o bombă reală ce urmează să explodeze de Revelion. Practic întreg romanul urmărește traseul imaginar al acestei bombe care ajunge de la un personaj la altul.
Ce-mi place mie la Rodica este nostalgia aia după alte vremuri, camuflată într-o ironie menită să înșele ochiul vigilent al cenzurii comuniste (scena în care pensionarul la a cărui ușă sună poliția spune că numai să-și ia valiza și-i gata, e, vorba lui Bacovia și tristă și plină de umor). E drept că mai toate personajele ei cu trecut „nobil” sînt croite după același calapod, dar are o vervă narativă incontestabilă și un umor spumos, deși uneori cam ofilit. E o plăcere s-o citești într-o zi de vacanță în care n-ai chef de lucruri grave și profunde.
Descrierea pusa de Goodreads spune cam tot ce trebuie despre carte. Pe mine m-a cam enervat traseul ciudat si lung al casetofonului. Parca autoarea tragea de "timp", sau lungea firul povestii ... unele par atat de ridicole, incat ea insasi pune mirarea in gura investigatorilor... M-as fi lipsit bucuros de micile istorisiri cu ce mai faceau personajele, in zilele urmatoare zile dupa explozie...
Încă odată autoarea își etalează talentul în creionarea personajelor și a situațiilor.Ne reîntâlnim cu persoaje pitorești din seria Melania fără a face referire la serie. Nu înțeleg de ce au reeditat cartea cu alt titlu, cel original este foarte potrivit.Povestea este o veritabilă ștafeta a morții.Intr-o noapte care ar trebui să fie liniștită polița urmărește cum o bombă trece de la un proprietar la altul,exact ca o ștafeta, iar finalul cursei este unul complet neașteptat.
Daca tot suntem in perioada asta, de sfârșit de an, cartea asta merge numai bine. Tare amuzanta, si cu substanta. Mi-a placut tare mult, Rodi e o autoare incredibila. Cred ca daca era din alta tara din vest, era mult mai faimoasă pentru talentul ei. M-am distrat copios citindu-i cartea.
“O bomba pentru revelion” poate fi văzută în primul rând ca o carte politista cu intriga simpla si o un sir de evenimente menit sa tina cititorul in suspans pana la final. Dar ceea ce mi s-a parut cu adevarat remarcabil este tipul personajelor alese, corespunzand unor sterotipuri umane, impinse la extrem. Nu sunt sigur dacă aceste stereotipuri corespund strict unei epoci apuse, sau se regasesc, măcar partial, și în societatea moderna (inclin spre a doua varianta). In orice caz, prin personajele sale, cartea zugraveste un tablou gri, trist al unei societati bolnave, unde fiecare inceraca să-și rezolve singur propriile probleme și framantari. Dar pe acest fundal, goana după bombă rămâne totuși captivantă și antrenantă...
Scriitoarea Rodica Ojog Braşoveanu este, cu siguranţă, maestra stilului poliţist din literatura română. Cărţile sale reuşesc întotdeauna să mă surprindă într-un mod extrem de plăcut şi să mă ţină cu sufletul la gură până la ultima pagină. Nu a făcut excepţie de la aceasta nici romanul „O bombă pentru Revelion”. Este un roman extrem de antrenant, care ar putea fi cu succes scenariul unui film, mult mai potrivit, din punctul meu de vedere, în perioada rece, în apropierea Anului Nou, când ai fi mult mai pătruns de spiritul acelei manifestări sociale. http://sufletsicrampeie.blogspot.ro/2...
Superba! Una dintre cele mai bune carti ale Rodicai Ojog-Brasoveanu! Am citit-o de mult de tot, insa acum am recitit-o (ascultat-o, de fapt). La fel ca prima data, mi-au placut rasturnarile de situatie, ritmul „dracesc”, cum ar zice autoarea, iar constructia personajelor e o adevarata opera de arta! Personajul meu preferat: Florence Miga. Chiar daca finalul nu este cel mai fericit, ci dulce-amarui, are farmec. Si mie mi-a parut rau de colonelul Dăneț, însă el este eroul care a salvat atatea vieți.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Îmi place foarte mult premiza cărții și cum acțiunea curge și te ține în priză. Acord 4 stele pentru că ar fi putut sa scurteze puțin povestea, deoarece, pentru mine cel puțin, la un moment dat, a devenit cam plictisitoare și tot ce voiam sa fac era sa vad finalul (asta s-a întâmplat oricum mai mult spre sfarsit). Per total, este o carte bună, ușor de citit, cu o acțiune destul de dinamică și cu tipologii de personaje interesante. Recomand!
O carte care te ține în suspans de la început până la sfârșit, diferită de celelalte cărți ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu citite până acum. Deși se cunoaște de la început cine e autorul bombei și unde e ea plasată, urmează o goană contra cronometru prin tot Bucureștiul în încercarea de a o găsi la timp. Iar obiectul în care e ascunsă își schimbă rapid proprietarul.
E prima carte de Ojog-Brașoveanu pe care o citesc și sunt surprins de cât de mult mi-a plăcut. Personajele par foarte reale, descrierile sunt clare și relevante pentru conturarea caracterelor iar acțiunea e palpitantă. Cursa e prea lungă până la sfârșit, iar deznodământul cam brusc, dar un roman polițist plăcut per total.
Not great, not terrible. Fara mister (totul e clar din primele pagini), doar cu un pic de suspans. Nu prea mult, cat sa nu te tina toata dupa-amiaza de concediu in sezlong. Scuze, Chaisse-longue, cum ar zice Rodica
Superba, amuzanta, foarte relaxanta, perfecta dacă vrei ceva ușurel și care sa nu te consume mult. E genial cum autoarea îmbina umorul cu misterul. Deși nu am dat pana acum prea mult credit scriitorilor romani, Rodica Ojog Brasoveanu ma uimește cu scrisul ei :)
Când am început -o, nu aveam nici cea mai mica idee de caruselul de emoții prin care ma va trece. Am ras și am plâns. În ciuda finalului, pe care sigur l-as fi schimbat, cartea merită din plin cele 5 stele. 😊
A fost o carte neasteptat de antrenanta si interesanta, genul pe care nu o lasi din mana pana nu aflii deznodamantul. Iar descrierea stereoptipurilor umane este facuta cu o acuratete de psiholog.
Daca ti-a placut serialul White Lotus, aceasta carte e o cursa presarata cu drame stil acel serial. Si cu descrieri de personaje. Multe personaje. E o carte ce se citeste foarte usor si nu regret ca am împrumutat-o!