E povestea nefericită a unei fete care a avut nenorocul de a fi judecată în Anglia din perioada postbelică, când “ sistemul judiciar era unul rigid, formal și misogin.”
Ada Vaughan, o tânără londoneză, croitoreasă iscusită, pasionată de modă, întâlnește un tânăr galant, de care se îndrăgostește și părăsindu-și familia pleacă în Franța cu el.
Numai că acel tânăr, Stanislaus von Lieben, pretins conte, e de fapt un escroc și un impostor, un proxenet nenorocit, cum se dovedește mai târziu.
Nu mult după ce ajung ei la Paris începe războiul. Stanislaus o părăsește pe Ada, ea nu poate să se întoarcă la Londra și trei ani este ținută prizonieră într-o casă din Dachau, Germania, a unui “obersturmbannführer”, cosându-i rochii iubitei acestuia, îndurând foame, frig, umilință și frică.
După război Ada reușește să se întoarcă acasă, dar acolo nu o așteaptă nimic bun.
După mai multe rătăciri, îl întâlnește pe Stanislaus, devenit între timp Stanley Lovekin și se răzbună pe el pentru că i-a distrus viața.
Este condamnată la moarte.
“…Nu plângea des, însă acum lacrimile îi încețoșară privirea. Știa că dacă ar începe să vorbească despre el, i-ar șiroi pe podea. Nu le vorbise niciodată despre Thomas unor necunoscuți, nu până acum, când se întâmplaseră toate astea și fusese nevoită să-i povestească domnului Wallis despre el, despre tot, tot ce i se întâmplase în timpul războiului, războiul unei femei, diferit de cel al mamei sale. Diferit de cel al soldaților, cu eroii și infirmii lui, cu “Merite speciale în acțiuni împotriva inamicului.” Nimeni n-o mai ascultase până acum. Nimănui nu-i păsase.”