„Rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să citesc ceva mai viu şi mai vibrant, mai uman şi mai firesc, mai arzător, mai dramatic, mai curgător şi mai abrupt, mai vesel şi mai trist, mai suculent, mai poznaş, mai poetic, mai ameţitor şi amuţitor. Şi rar am văzut, de când sunt editor de carte, un asemenea talent în (orgolioasă) desfăşurare. Dan Alexe nu ţine neapărat să se aşeze în albia unui gust impus de critică, a unei tendinţe, a unei mode. Dă impresia că scrie ca să-şi facă sieşi o plăcere – şi cred că şi-o face. Îl interesează prea puţin dacă textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o răstignire. Dan Alexe scrie în temeiul unei înzestrări formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele şi al unei pofte năvalnice, aproape carnale, de-a face literatură din orice. Îi place să aştearnă poveşti. Îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place şi să ghicească reacţia cititorului. Stupoare, jubilaţie, ruşine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căinţă – toate acestea sunt forme de feedback la cele 33 de texte din Miros de roşcată amară. O singură reacţie lipseşte: indiferenţa.“ (Radu PARASCHIVESCU)
Culai (Nicolae Neacșu), țiganul din Clejani, este cel din urmă rapsod care crea în maniera epopeii homerice. Iată. Culai egal Homer, o comparație la care nu poți rămâne indiferent.
Apoi, înțelegi că nu poți rămâne neutru la niciuna dintre scrierile lui Dan Alexe. Așa și cu Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase de la Humanitas. 33 de povestiri de iubire umane și vii. Repet, nu poți fi neutru. Iar mie mi-au plăcut la nebunie. Favorita mea este Anka Butt.
De la „Teatrul lui Sabbath” al lui Philip Roth nu mai citisem o asemenea desfășurare de carnalitate. O bucurie „vizuală”. Dragoste în minaret urmată de o vânătoare de femei la supermarket. Mitul gleznei subțiri, mitul sânilor ușor căzuți. Minciuni nevinovate, tehnici ieftine de agățare, umor de calitate, situații neverosimile. Femei de toate națiile: cehoaica, nemțoaica, flamanda, unguroaica, catalana, dervișa, românca. Și câte și mai câte! Continuarea recenziei o găsești aici http://www.bookblog.ro/recenzie/o-enc...
I read the revised 2021 edition of this collection, which adds 3 pieces to the original 33 published in 2014. While the title and the glowing description of the volume (taken from a preface by Radu Paraschivescu) are intriguing, not the same can be said about the stories themselves. Some are intriguing, some are ok, a few are completely WTF. There is certainly a shock factor in most of them, delivered matter-of-factly through Alexe's sharp prose. Overall an uneven and consistently pretentious work that holds together, but just barely.
I take it this is meant to shock. And the sole purpose is to ignite a reaction. So yes, I had a few reactions: - curiosity and thrill while reading the chapter "sambata mortilor" (something similar to the Mexican holiday "Day of the Dead") which had plenty of scares and a very surprising ending; - disgust while reading the chapter "Frenetica moarte a lui Martin Heidegger"... that poor peacock never saw it coming; - sadness while reading the chapter "Poveste de Craciun".
Final words? Thank God I only borrowed this. I'd feel cheated if I would have had to pay for reading this. I wouldn't recommend it to anyone.
După primele cinci povestiri, eram convinsă că am dat peste un maniac sexual. După următoarele cinci, ajunsesem la concluzia că este vorba, în același timp, despre un maniac sexual și un pervers. Apoi a urmat, pe rând, senzația de horror, de dezgust, de “wow ce final mișto”, iar de dezgust, apoi am sărit peste vreo două povești imposibile ca, până la urmă să ajung și la ultima poveste și să trag concluzia că omul are o imaginație macabră. Dar, datorită ei, reușește să inventeze niște povești atât de grotești încât nu pot lăsa pe nimeni indiferent.
De-a lungul lecturii acestei cărți am trecut de la extaz la agonie, încercând să înțeleg cum poate mintea cuiva imagina atâtea atrocități. Că e vorba de sex sau de altceva, totul e dus la extrem cu vădita intenție, de altfel recunoscută într-unul din texte, de a șoca.
E ca și cum, până și cel mai frumos și gingaș lucru de pe Pământ devine, datorită unor exagerări și comparații voite, un obiect al desfraului și al viciului.
Îmaginati-va cum ar fi de exemplu să primiți cadou de la “el” o lalea galbenă, frumoasă, aproape un boboc, doar puțin trecută de pubertatea lalelor, să-i mulțumiți apoi, că nu trebuia, că nu e nicio ocazie deosebită, să închideți ușa în urma lui, să priviți apoi minute în șir laleaua, să o țineți intre degete mult timp, până târziu în noapte să o atingeți și apoi să vă dedati la cel mai aprig și nerușinat dezmăț posibil, până în zori de zi. Cu ea.
Desigur, Dan Alexe ar fi fost mult mai direct cu descrierea dezmățului. Eu m-am limitat la idee.
Și totuși, există sensibilitate și fragilitate în spatele scenelor descrise. E ca și cum toată hidosenia n-ar fi decât un paravan în spatele căruia păpușarul plânge surd. Doar lacrimile, căzute pe podea, îl dau de gol.
Într-un volum de proză de Dan Alexe cu cât mai scurte sunt povestirile, cu atât mai bune.
Autorul pare să fi descoperit (pentru sine) o reţetă perfectă de a scrie literatură (structura epitetelor, dialogurilor, frazelor), lucru care de multe ori taie din farmec şi te face să simţi că citeşti matematică. Salvator este însă umorul şi situaţiile perverse pe care nu toţi şi le-ar putea imagina. Asta şochează şi naşte reacţii, indiferent de extremitatea la care se situează.
Câteva bucăţi bune, altele repetitive şi câteva prea sofisticate pentru cititorul de rând. Nu toţi au acces deplin la ceea ce scrie Dan Alexe (inclusiv eu) din simplul fapt că nu sunt destul de erudiţi. Ştacheta este mult prea sus.
Ironic, amuzant și un pic porno, Dan Alexe (Dom' Dănuț în unele povestiri) asediază înverșunat în 36 de rânduri etica mic-burgheză purtătoare de papuci de casă și pijama. Un asediu reușit, în care, din fericire, nici autorul, nici cititorul nu au avut de suferit.
The endless joy this book provides comes from the total freedom of the author. Everything goes, all questions, all gestures are admissible. The author uses his humanity to touch the world, to enjoy its smells, its moisture. Te language is ripe as rarely seen in Romanian. And there is the background extra - the fleeting promise of wisdom, of esoteric knowledge. You take nothing with you, as the thief from one of the stories. When you finally part, the author is as impenetrable as he was at the beginning of the book. You see him moving to another table, sharing his charms with the newcomers.
surprinzatoare de la un cap la altul. m-a facut sa ma indragostesc dar si sa vomit. daca emotii puternice e ce va doriti, sigur nu va vor lipsi. Cel mai mult mi-a placut umorul. M-a facut sa rad 'out loud'. Restul... a fost irelevant. Am ramas cu 2 dorinte dupa ce am citit-o: sa fac dragoste in minaret si sa imi fie dat sa cunosc oameni ca autorul asta. As plati sa fiu in mintea lui... si citindu-i cartile e fix metoda perfecta pentru asta! :D
nu e suficient sa fii inteligent si cult, mai trebuie sa stii si cum sa folosesti lucrurile astea. nu in aceasta carte, sigur nu. Am murit dupa Babbel (excelenta), insa aici….
Am fost socata de scrierea asta. Imi zisesem ca nu voi mai citi literatura contemporana insa initial am fost incurajata de prefata Lui Radu Paraschivescu, care m-a dezamagit si el. Paraschivescu a scris o carte despre nesimtire in 2006 pentru ca, in 2024, sa salute aparitia mizerabilei "Miros de roscata amara"- volum pe care il gasesc absolut dezgustator, peste masura de vulgar si lipsit de orice merit artistic. Pentru a sintetiza una din povestirile lui jalnice: Un pseudo jurnalist se intalneste in aeroport cu o fotografa, pe care el insusi o gaseste imputita si fac sex. Cei doi cunosc o persoana cu handicap (ramasese fara maini si fara picioare), dobandit ca urmare a unui accident dintr-o zona de razboi. In final jurnalistul il ucide pe barbatul cu handicap. Nu intelegem daca motivul crimei este nebunia criminalului, gelozia acestuia sau altceva. Ce retinem este aspectul degradant in care este portretizat barbatul cu handicap, obsesia lui pentru sex si anatomia umana si cam atat... Aceasta ar fi prima povestire a volumului. Am fost atat de dezgustata (mai ales de scena in care tanara fotografa pleaca in oras murdara de tot felul de fluide corporale in urma unei partide de sex pe care autorul o descrie cu cea mai mare vulgaritate, cu cele mai ifetine si josnice cuvinte) incat nu am mai continuat lectura. Mai departe, rasfoind (pentru ca nu am putut citi toata infectia asta publicistica) am descoperit scena in care un barbat violeaza o pasare- care moarte apoi dupa ce naratorul detaliaza cum i-a rupt sfincterul cu penisul sau. Asta nu este "scandalos" asa cum se anunta in titlu, este pur si simplu bolnavicios si consider ca este lipsit de orice valoare artistica. Nu incurajez cenzura artei sau a umorului- din contra, doar ca unele materiale nu ar trebui sa vada lumina tiparului niciodata. Iar acesta carte nici nu ar fi trebuit sa iasa vreodata din sertarul cu ciorne al autorului. Alexe, mec, t'est vraiment un grand détraqué!
3,5 * - O lectură dinamică și pestriță - în timp ce parcurgi cele 36 de povestiri nu ai niciodată senzația de predictibilitate - episoadele nu prea seamănă unul cu celălalt, deși (majoritatea) se învârt în jurul unui erotism abrupt și greu plauzibil.
Un univers fără reguli sau structură - trecerea de la sexual la tragic, de la emoțional la absolut grotesc - se întămplă fără nici un avertisment, lucru coerent cu intenția cărții de a șoca. Pentru mine cheia de lectură a fost să o citesc în felul în care pare scrisă - cu ironie.
Deși surprinzătoare și pe alocuri captivantă, nu e genul de carte din care să rămâi cu prea multe. Excepție face însă felul în care Dan Alexe folosește limba română - când erudit, când din topor sau visceral - dar mereu proaspăt.
O carte fără nici un Dumnezeu, dar genul numai bun de citit pe tren.
Preferam sa arunc pe fereastra cei 30 de lei decat sa-i platesc pe aceasta lucrare nula. Este, alaturi de "Melancolica moarte a Baiatului-stridie", cea mai proasta carte pe care am vazut-o vreodata. Spun vazut-o pentru ca dupa primele 2 povestiri mi s-a facut greata si am renuntat sa mai citesc. Este pur si simplu inaceptabil sa scrii asemenea porcarii si sa fii primit atat de bine in randul cititorilor, sa te bucuri de sustinerea unei edituri precum Humanitas... Nu, este peste masura nivelului meu de intelegere. Nici macar nu este o carte proasta sau plictisitoare...este pur si simplu ceva scris de un om psihopat care nu inteleg de ce nu face inca obiectul unor controale medicale sau institutionale. Are efectiv profilul psihologic a lui Michel Fourniret.
Este clar ca poveștile sunt scrise ca sa evoce emoție si sa șocheze; încercările au fost câteodată reușite și câteodată nereușite.
Initial, toate poveștile au avut o temă amoroasă, dar cartea deviază de la asta mai târziu. Asta nu este neaparat o problema, ba chiar am preferat unele din aceste capitole, dar înseamnă ca nu mai exista nici un fir care sa lege tot împreună. Din această pricină, nu sunt sigură ce mesaj încearcă sa transmită, ceea ce face toată cartea să se simtă fără sens.
Și totuși, cea mai mare crima a aceste colecții de nuvele este ca în ciuda la cât de scurte sunt, tot reușesc sa plictisească
3.5 Cu toate ca Dan Alexe stie sa isi aleaga foarte bine cuvintele si sa creeze un contex care sa iti starneasca curiozitatea in doar cateva fraze, la un moment dat cartea devine putin repetitiva. Se vede ca a stiu ca a gasit reteta optima pentru povestiri scurte si a aplicat-o in mai multe contexte (aventurile repetate scandaloase, dar cu mult umor). Ultima treime de carte revine cu un suflu fresh si cu cateva povestiri care rup filmul creat anterior si reusesc sa starneasca din nou interesul cititorului
Written in a fairly difficult language, the book takes you through some creepy and kinda insensitive stories, lots of them revolving around some sexual relations. I didn't really feel the book that well, might just be my personal view of it. Also, I kinda expected something more erotic/interesting. The book is composed of little stories, most of which don't really have an impact on the others.
O colecție de povestioare erotice cu iz filosofic. Amuzante, vulgare, surprinzătoare. La început, recunosc, m-a iritat stilul autorului, având un ton pretențios, iar personajele mi s-au părut superficiale. Însă, pe măsură ce am citit, am început să îndrăgesc acest tip de narațiune licențioasă și umoristică.
O serie de rencontres amoroase, cu mult gusto pentru gustul meu, cu putin pentru altii, banuiesc. Dar, asa cum spune si Radu Paraschivescu in prefata cartii, nu cred ca lui Dan Alexe ii pasa prea mult. Si e foarte bine asa...
Long story short: am pierdut “lupta” cu aceasta carte prin abandon. Neinteresante poveștile, personajele și aventurile mai mult sau mai puțin erotice. Mi-am zis ca sunt prea multe cărți cu adevărat interesante ca să îmi pierd vremea cu aceasta. No offense…
Am trecut rapid și cu plăcere prin prima jumătate de carte, dar de la un punct încolo stilul se schimba și nu mai e vorba de roșcate. Am renunțat să o mai citesc pe la pagina 205.
" [...] o scriitură făcută din fulgurări, din fărîme de sens, din zdrențe de Logos ... O scriitură atît de dureros muncită, încît economia ei pare naturală..."
O carte cu umor și sexualitate. Dan Alexe șlefuiește bine frazele, descrierile lui fiind unele pline de inventivitate.
Așa cum am văzut in altă carte de a lui, devine puțin repetitiv. Fiecare povestire are ceva unic dar în același timp ceva ce ai mai citit. Un fel de Bukowski, dar nici pe-aproape de originalul.
Deși am citit-o în maximum două zile, realizez că trebuie să retrag o stea (4/5). Inventivitatea și alcoolul sunt combustibilul unor astfel de povestiri care nici nu te plictisesc, dar nici nu te fascinează. Multe scene de sex, unele chiar de neimaginat, dar care au un farmec aparte și te fac pur și simplu să citești în continuare.