În urma semnalului de alarmă tras de istorici şi publicişti francezi, potrivit cărora Franţa s-ar afla în declin, Lucian Boia supune afirmaţia unei analize istorice riguroase, întinsă pe câteva secole din istoria atât de bogată a „surorii noastre de gintă latină“. Cercetând o multitudine de evenimente, de serii statistice revelatoare sau de aspecte semnificative ale peisajului cultural din Franţa, Lucian Boia scoate în evidenţă câteva constante ale drumului parcurs de la statutul de naţiune hegemonică a Europei la cel de putere de rang secund ocupat astăzi. Răspunzător de acest declin ar fi, potrivit autorului, un complex de cauze, între care tendinţa spre conservatorism social şi economic, pe care nici măcar Revoluţia n-a reuşit s-o schimbe, şi îndeosebi declinul demografic, început încă în secolul al XVIII-lea şi accentuat până într-o perioadă recentă, revirimentul actual venind cam târziu. Istoricul nu ezită să ducă analiza până în zilele noastre, încercând să facă o adevarată istorie a prezentului, în care, fără să formuleze predicţii, sondează avantajele potenţiale ale Franţei în contextul actualei crize economice internaţionale şi al mondializarii.
As usual, a very good book, for its multiple views and analytical values. I find it strange and amusing, at the same time, that weighing the historical values and the actual and possible paths the conclusion reveals itself: it is like this because it could not have been somehow else and people are fool to believe they count more than their times.
O carte care abordeaza istoria Frantei sec.18-21 respectiv fenomenul fracofoniei international. De la revolutia franceza sec.18 cand la nivel de Europa incepe ideologia nationalista si in acelas timp impunerea prin cultura si limba la nivel mondial al marilor puteri. Pe langa campul de lupta, ideologia si influenta politica/culturala apar in prim plan. Cartea o recomand pentru persoanele care au cunostinte medii despre originea Frantei ca natiune chiar de la origine cand triburile de "franci" au intrat in serviciul Imperiului Roman.
Un eseu mai vechi al lui Lucian Boia care tratează evoluția Franței din ultimele 3 secole ca actor internațional. Tendințele și dorințele de hegemonie sunt foarte bine marcate, precum și motivele evidente pentru care nu s-a desăvârșit acea luptă pentru hegemonie, precum și aspectele ce țin de rolul contemporan al Franței în regiune, că în lume nu prea mai poate fi vorba. Boia oferă, cum îi e stilul, foarte multe cifre dar și o interpretare personală, rece, a acestora. Ideologia gaullistă și complexul Franței de dorință hegemonică par a fi, totuși, personajele principale ale lucrării.