După aproape o jumătate de secol de la apariţia ei în Franţa, şi după trei decenii de la prima sa ediţie în limba română, cartea elenistului francez Robert Flacelière, membru al Academiei franceze, nu şi-a pierdut nimic din fascinaţia pe care o trezeşte la lectură. Splendoarea epocii care i-a dat pe Eschil, Sofocle şi Euripide, pe Fidias, pe Socrate şi pe Tucidide e prezentată aici în detaliile „mărunte“ ale existenţei zilnice, cu umbrele şsi dificultăţile ei. Pornind de la literatura greacă şi de la datele istorice şi arheologice privitoare la lumea elenă, autorul realizează o frescă extrem de vie a Greciei din secolul al V-lea î.C.: viaţa la oraş şi la ţară, căsătoria şi familia, viaţa femeilor şi a copiilor în gineceu, educaţia şi practicarea sportului, munca şi meseriile, viaţa religioasă şi teatrul, justiţia şi războiul. Ediţia de faţă a fost completată prin introducerea tuturor pasajelor eliminate de pudibonderia cenzurii comuniste.
Universitaire. - Professeur à la Faculté des lettres de Lyon (1932-1948), puis professeur de langue et littératures grecques à la Faculté des lettres de Paris. - Directeur de l'École normale supérieure (1963-1971). - Membre de l'Institut, Académie des inscriptions et belles-lettres (élu en 1967). - Directeur de la Fondation Thiers (1974-1978). - Membre de l'École française d'Athènes (1925-1930). - Agrégé de l'université et docteur ès lettres.
It was written in 1959 so it might been a bit outdated. But I highly enjoyed it anywho. It was an interesting and easy read. It had the cozy readable and knowledge filling feeling some non fiction gives me. I would have given it 5 stars but since all facts might not be accurate nowadays it's a strong 4 stars.
I was reading this and took meticulous notes. It took me forever, over an hour per chapter and I often abandoned it. I would rate it 5 stars for quality of information/thoroughness. I often got bored, and I attribute that to they dry style (the being that I was fascinated by the actual information) so it would get 1 star for how much I enjoyed it. I feel much more knowledgeable now. I got 40 pages of notes from this.
La Grèce au siècle de Périclès, celle d'Eschyle, de Phidias, de Sophocle, d'Euripide, de Socrate et de Thucydide, c'est avant tout Athènes, dont on a pu dire qu'elle fut " la Grèce de la Grèce ". Mais c'est aussi Sparte. où la vie quotidienne était rythmée par les impératifs d'une société à vocation militaire. Faisant appel à tous les acquis de la littérature, de l'histoire et de l'archéologie, Robert Flacelière brosse une fresque extrêmement vibrante de la Grèce à cette époque : la ville et la campagne, le mariage et la famille, la vie des femmes et des enfants dans le gynécée, l'éducation et les sports, les travaux et les métiers, la toilette et les plaisirs, la vie religieuse et le théâtre. Ne voilant rien des ombres et des misères, il nous donne un tableau sincère et complet de la plus brillante civilisation que le monde ait jamais connue.
One of the most difficult books I ever read. So detailed, to understand the usual life in Greece 2,500 years ago. It was a bit shocking for me to read about some cruel practices, some miseries, about how women were treated. I knew only the shine side of the ancient Greece.
Uno sguardo obiettivo e avulso da qualsiasi forma edulcorata e idealizzata di quello che si ritiene il periodo d’oro della Grecia classica. Alcune false credenze vengono sfatate per lasciare posto ad un dipinto dell’età periclea più genuino e più aderente al vero. Il trattato storico prende in esame più che altro la vita consuetudinaria di un cittadino di Atene, tuttavia, vengono fatti accenni, soprattutto alla sua città rivale: Sparta. I riferimenti alle opere storiche degli antichi storiografi come Senofonte, Tucidide, Erodoto, alle opere teatrali di commediografi e tragici come Aristofane, Eschilo, Euripide, Sofocle, alle opere filosofiche di Platone e Aristotele, non fanno che acuire e corroborare una visione più chiara, completa e più dettagliata del contesto storico. Unica nota di demerito: talvolta, le parole espresse in greco vengono date per scontate non venendo spiegato il loro significato, non solo nel corpo del testo, ma nemmeno in note a pié pagina o in un’appendice a chiusura del trattato.
Livre essentiel, notamment pour les étudiants en histoire. On y apprend plein de chose. N'étant pas spécialiste, j'ignore s'il n'est pas dépassé, d'autant que l'auteur est décédé au début des années 80 et qu'aucune mise à jour n'a été faite depuis. Le livre n'en est pas moins assez régulièrement réédité. On sent quand même son côté vieillot, pour ne pas dire vieille France, quand est évoquée l'homosexualité masculine clairement envisagée comme un trait culturel honteux.
Mi interessa l’argomento, ma il libro è veramente troppo noioso. Più di una volta mi sono addormentata leggendolo. Problema mio, lo so. Ci sono anche errori di grammatica (nel plurale di alcune parole).
Astfel de cărți rămîn mereu valabile. Și, nu mai e nevoie s-o spun, interesante. Găsim pretutindeni informații uimitoare. Ca, de pildă:
1. În vremea lui Pericle (care a murit de ciumă în 429 î.e.n.), populația Atenei era de 200 de mii de oameni: cetățeni (cam 40 de mii), femei, copii, meteci (așadar, oameni liberi). Sclavii erau și mai mulți. Numărul lor se ridica, probabil, la 300 de mii.
2. Numele cetății lui Pericle e un plural: Athenai = Atenele. Orașul era înconjurat de ziduri pînă în portul Pireu. În partea de vest a cetății era grădina lui Akademos, consacrată zeiței Atena, cu cei 12 măslini sacri. Aici își ținea prelegerile Platon. Dar Socrate se plimba prin Archaia agora, prin fața templului Metroon, a altarului celor 12 zei olimpieni (tăiat acum de metrou), la poalele templului lui Hephaistos.
3. Educația greacă presupunea scris, citit și gimnastică (lupte, alergări). Grecii nu foloseau semne de punctuație, nici spații între cuvinte. Textul era greu de descifrat. Se citea cu voce tare. Profesorii nu foloseau manuale, textele pentru educație erau poemele lui Homer (în special, Iliada) și Hesiod.
4. Cînd mergeau la tîrg, oamenii își țineau banii în gură (pp.104-105). Așa se explică faptul că morților li se punea un ban între buze. Ca atare, portmoneul grecilor era gura. De aici expresia românească „A da ortul popii”. În Evul Mediu, ortul era o diviziune monetară. Nu-l dădea mortul, îl dădeau rudele.
5. Nu exista diferența (modernă) dintre sacru și profan (totul era sacru), dintre religios și civil. Religia nu avea dogme, nu existau cărți sfinte, nici ideea de păcat și pedeapsă veșnică. Preoții greci erau magistați ai cetății. Sărbătorile erau foarte numeroase. Principalul act liturgic era sacrificiul (boi, vaci, miei, capre, iezi), urmat de un ospăț considerabil. Pe Akropolis, în templul Atenei, cetățenii rosteau rugăciuni și aduceau ofrande de flori și fructe. Sărbătoarea era un prilej de veselie și seninătate. Nimic sumbru, terifiant, obscur. Principala distincție religioasă era aceea dintre pur și impur. Grecii aveau nenumărate rituri de purificare. Nu cunoșteau distincția dintre vinovat și nevinovat, nu împărțeau populația în păcătoși și sfinți. La ceremoniiile dedicate zeițelor Demetra și Artemis, participau doar femeile.
6. Marile Dionysii ocazionau concursuri între poeți și tragedieni. Teatrul cel mai cunoscut era lîngă sanctuarul lui Dionysos Eleuthereus, în partea de sud a Akropolei. Cînd l-am văzut prima oară, în 2013, era în construcție. În 2023, e tot așa. Juriul era format din zece persoane alese prin tragere la sorți. El trebuia să stabilească valoarea estetică a tragediilor. Publicul încerca, uneori, să influențeze deciziile, dar nu era băgat în seamă și, la nevoie, era liniștit de „rabduhi” (păzitori cu ciomege). Femeile aveau libertatea de a participa la reprezentații în rîndurile de sus ale amfiteatrului.
7. Desigur, grecii nu se căsătoreau din pasiune. Totul era aranjat de părinți. Homoerotismul atît de mult discutat astăzi nu era admis oficial, lupanarele și curtezanele, da. În poemele lui Homer, nu găsim nici o urmă de homoerotism. Religia greacă nu a blamat niciodată erosul, nu l-a transformat în păcat. Cetatea accepta, în schimb, prostituția, amorul venal. La unele sărbători religioase participau și curtezanele.
8. Cînd sufereau de căldură, femeile foloseau evantaiul și se acopereau cu o umbreluță (p.200).
P. S. O analiză minuțioasă a iubirii antice găsiți în lucrarea aceluiași Robert Flacelière, L'amour en Grèce, Paris, Hachette, 1960.
Partenza un pò lenta e si nota che è un prodotto scritto da un francese e senza proof reading per la traduzione in italiano. Lettura piacevole che riporta alla mente cose studiate al liceo e di cui non si era approfondito il risvolto “giornaliero della storia”. E’ un libro che ci ricorda che c’è un mito della Grecia antica , del suo vivere e della sua democrazia, che non corrisponde alla realtà (la maggior parte della popolazione era composta da schiavi, la giustizia del popolo non è spesso giusta – Socrate fu condannato a morte per empietà – ecc., ecc,) ; e che dobbiamo ricordarci quanto siamo fortunati a vivere con i comfort della nostra epoca. :0)
I had to write a paper for school, and I found this book to be indispensable. It gives readers a clear, easy-to-read picture of middle class Greek life in Athens (Sparta is mentioned a bit too). The book was broken down into logical sections (marriage, recreation, hygiene, professions, etc). It's not the type of book you would read cover to cover, but more of a reference you could dip into if you need to know the specifics of sacrificing a cow or if you wanted to gain more knowledge of ancient soap. Good book (and it helped earn me an A in the class).
R. Flacelière riesce abilmente a trasmettere la propria passione per la cultura greca... perchè per quanto odiassi la storia (infatti ho dovuto leggerlo per il liceo) è riuscito a farsi leggere subito e piacevolmente. E' stato ben scritto, scorre che è una bellezza e riesce veramente a far capire la vita di quei tempi senza essere pedante o poco approfondito, anzi.
Slightly outdated, as it's from 1961, but a pretty good overall look at Greek in the age of Pericles through Alexander's conquest. Thorough and familiar with ancient Greek texts, which are constantly quoted. Still, gets a little tiring.
tableau aussi large que possible d'une brillante civilisation à qui nous devons beaucoup Il s'agit d'ouvrage dit de "vulgarisation" donc relativement facile à lire pour qui s'intéresse à l'antiquité.
Melkein kaikki mitä haluaisi tietää elämästä antiikin Kreikassa. Ilmaisu on selkeää ja tiivistä, mutta tyyli jää kovin kuivaksi. Informaatioarvoltaan viiden tähden kirja. Olin havaitsevinani siveellistä vaikenemista seksuaalisuudesta, mikä hieman häiritsi, varsinkin kun kirja esitetään elämänmakuisena kuvauksena vastapainoksi aiemmalle kirjallisuudelle aiheesta.