La gran novela que revoluciona el mundo del arte, por el gran especialista en Leonardo y el Renacimiento, número 1 en ventas en Italia y en traducción en once países.
La increíble historia de Caterina, una niña nacida en la meseta caucásica. Su lengua era la más antigua del mundo y ella estaba destinada a ser una guerrera como sus ancestros, pero un día se vio arrastrada violentamente a la historia. Capturada en Tana, la última colonia veneciana en la desembocadura del Don, emprende un asombroso viaje por el Mar Negro y el Mediterráneo para llegar a Florencia en pleno esplendor del Renacimiento. Convertida en esclava por unos mercaderes, tuvo varios hijos ilegítimos, pero a uno de ellos, fruto de su unión con un ilustre notario florentino, lo amó por encima de todos, aunque él nunca pudiera llamarla madre por su condición de esclava. Aquel niño al que ella transmitió todos sus conocimientos sobre las criaturas y la naturaleza, se llamaba Leonardo da Vinci.
Romanul spune povestea fictivă a presupusei mame a lui Leonardo da Vinci. Povestea Caterinei este relatata de mai multe persoane care s-au intersectat cu ea și care au jucat un rol important în destinul vieții ei, printre care se numără, în penultimul capitol, propriul ei fiu, Leonardo. Acest mod de a povesti (pe mai multe voci) face cartea extrem de bogată din punct de vedere literar și face din povestea mamei lui Leonardo, Caterina, o poveste frumoasă, în care tradițiile și culturile caucaziene se intersectează și se amestecă cu cele italiene din perioada Renașterii. Din documentele descoperite de Carlo Vecce în arhivele Florenței reiese că Leonardo este fiul Caterinei, o sclavă circasiană, fiica lui Iacov, de origini nobile. Din îndepărtata Tana de pe Marea Azov, ea a ajuns în Italia, ca sclavă, la Veneția și apoi la Florența trecând prin Constantinopol. O carte autentică bazată pe lucruri atestate, frumoasă și captivantă, ca o călătorie din Orient înspre Italia.Nu în ultimul rând o carte despre libertate.
È sicuramente un libro molto impegnativo e non per tutti. Come target, lettore alto più che medio-alto, con un forte interesse per la Storia ma anche, e soprattutto, le storie delle persone e della società. È sì un romanzo, ma didascalico ed accademico: Vecce ci parla di Caterina, di chi l'ha conosciuta, ma non lesina sui dettagli di vita quotidiana, dei lavori svolti, della geografia dell'epoca. Alla fine del libro si imparano moltissime cose del Rinascimento che a scuola non insegnano. Non è quindi solamente un romanzo storico, è quasi più un saggio in alcuni punti. Ma è stupendo proprio per questo; se si ha la pazienza di star dietro a questo tipo di narrazione e si è interessati a certi argomenti, vale assolutamente la pena affrontare un librone del genere. Ho trovato molto emozionante il capitolo finale, nella parte in cui l'autore racconta come è arrivato a scoprire le origini di Caterina; ma in generale il libro è un gioiello da avere.
„Ea e poate misterul cel mai mare al vieții mele.”
Istoricul Carlo Vecce a descoperit în urmă cu câțiva ani un document care are darul să deschidă și discuții, dar să și ofere o cheie asupra unui aspect puțin cunoscut al împrejurărilor nașterii lui Leonardo da Vinci. Dacă până acum se știa că mama sa, Caterina, era o țărăncuță de lângă satul Vinci, care a făcut un copil din flori cu un notar plecat la Florența, descoperirea oferă o altă descendență a Caterinei, care era o sclavă de origine chercheză, doică într-o familie nobilă (deci deja mamă la acea dată!), eliberată la puțin timp după nașterea lui Leonardo. Cercetarea lui Carlo Vecce nu putea rămâne doar la stadiul academic, așa că a ales să dea voce și celor mai importante personaje care au influențat călătoria Caterinei din îndepărtatul Caucaz până la Florența și Vinci. Iar aici este chiar principalul atu al acestui volum, pentru că este construit chiar pe mai multe, numeroase voci: fiecare capitol al celor 560 de pagini are ca narator un alt personaj, de la tatăl Caterinei, un rege războinic din munții Cercheziei, sau diferiți cămătari sau stăpâni de sclavi care au deținut-o pe Caterina, până la tatăl lui Leonardo și Leonardo însuși spre finalul volumului. Chiar dacă este un roman istoric ficțional, există multă istorie pură aici, pentru că documentarea este riguroasă, iar orașele și satele italiene și nu numai (Fes, Constatinopol, Tana-lângă Rostov pe Don etc.), precum și obieceiurile epocii, sunt reconstituite excelent, cu mare atenție la detaliu. De asemenea, am fost plăcut impresionat de mesajul feminist, dar și de cel împotriva nepăsării concetățenilor nostri europeni față de refugiații veniți din zone de război (și Caterina a devenit sclavă dintr-o astfel de zonă, dar a devenit liberă și a devenit mama unuia dintre cei mai importanți artiști ai tuturor timpurilor). Un foarte bun roman istoric, în buna tradiție italiană a ultimilor ani.
„Caterina vine din munții, de la hotarele lumii, unde s-a oprit Arca lui Noe după Potop, unde Prometeu a fost înlănțuit de către zei, unde Alexandru cel Mare a închis prin porți gigantice trecerea hoardelor barbare și înspăimântătoare ale lui Gog și Magog. De acolo vine Caterina, fiica unui prinț pe nume Jacob. Numele Caterina, un nume pe care, fără prea multă fantezie, călugării îl dau sclavelor păgâne abia sosite, e însă numele ei originar, căci a fost botezată astfel întru cinstirea Sfintei Ecaterina din Alexandria, de la care poartă un inel de argint scris în greacă, unica amintire pe care o mai are de la tatăl ei. E creștină botezată, deși are niște idei ciudate legate de doctrină, și mai bine să nu aprofundăm acest subiect. În fond, și la noi, ce știu oamenii din popor despre subtilitățile maeștrilor teologi?”
Sorry, this one was not for me. I liked the story and I cannot say it wasn't interesting, but the writing style is what pushed me away. Although it was really good, it was detailed to such a point, that I think it was unnecessary for the whole of the book.
Es esta una novela que me ha costado un poco leer. ¿Significa eso que no la haya disfrutado? No es tan fácil de explicar. Imagínate que subes a un cerro elevado y algo empinado, mientras subes, cansado, no aprecias lo que tienes alrededor. A veces, incluso piensas en darte la vuelta. Sin embargo, cuando llegas a la cima y ves la belleza que tienes alrededor, te das cuenta que ha merecido la pena.
La sinopsis de la novela es malísima y eso ha hecho que mi aproximación a la lectura haya sido errónea. No se trata de una novela sobre Caterina, la madre de Leonardo da Vinci. Es más bien un relato de las impresiones que produjo en las personas, que en esta ficción con cierta base real, que tuvieron trato personal con ella.
Carlo Recce es un investigador de Leonardo, más bien un enamorado de su figura y su obra. La novela tiene como base una exhaustiva investigación sobre la madre de Leonardo. Lo que encontró sobre Caterina no fue mucho, pero sí sobre personajes reales que tuvieron que ver con ella. Por eso la obra trata a Caterina de una forma casi tangencial.
Al final es una obra que habla sobre la sed de libertad, sobre las ambiciones que se tienen cuando no tienes la suerte de haber nacido en un estrato social “adecuado”, sobre el amor y sobre la sexualidad, sobre la familia y el trabajo, ambientado en la Florencia/Venecia de la segunda mitad del siglo XV, pero que podría trasladarse con facilidad a nuestros días.
Los dos últimos capítulos me han encantado. Son protagonizados por Leonardo y por el autor, que tiene la osadía de meterse en la novela.
El lenguaje es muy rico, con descripciones preciosas, pero que hay que leer con calma, disfrutando. He encontrado escenas de un erotismo increíble, descritas con lenguaje claro y bello. Una pasada
Dicen que una obra de arte, una vez que es finalizada por su autor es libre de comunicarse, tiene un efecto personal y diferente sobre el que la percibe. Este libro es una obra de arte, sin dudarlo. ¿Quiere esto decir que te la recomiendo? Te responderé con una pregunta, ¿estás dispuesto a subir al cerro?
Le doy cuatro estrellas de cinco (Caro Carlo, el pendio era troppo ripido)
PS. Alguna vez leeré el original en italiano, no termino de entender que son unas manos ahusadas.
Veramente molto bello e scritto benissimo. Narra la storia, ovviamente romanzata, della presunta madre di Leonardo da Vinci, raccontata, capitolo per capitolo da tutti i personaggi, realmente esistiti, che hanno attraversato la vita di Caterina, a cominciare dal padre e finendo con Leonardo. Tutti raccontano in prima persona e questo modo di narrare è molto coinvolgente. Sembra di vivere veramente in quei giorni. L'ultimo capitolo è scritto dall'autore e racconta le varie ricerche sulla madre di Leonardo concludendo con un collegamento tra l'origine extracomunitaria di Caterina e i migranti che continuano ad arrivare sulle nostre coste e l'importanza di vederli cone persone. Lo consiglio vivamente
Всеки читател много бързо ще разбере, че „Усмивката на Катерина, майката на Леонардо“ на Карло Вече определено не е от онези леки исторически романи, които на рояци излизат и се въртят основно около малко на брой теми. Това е мащабно историческо платно, на което един учен с талантливо и определено разточително перо се опитва да пресъздаде един изчезнал свят на кръстопът – точно преди падането на Константинопол, преди откриването на Америка, сред вечната сякаш битка между Запада и Изтока и люпилнята на народи и история, която е границата на техния сблъсък. Да, това е роман за Катерина, майката на Леонардо да Винчи, но в преобладаващата част от книгата тя е почти безгласна, притежание на други хора, един красив символ (в образа ѝ провидях този на Хубавата Елена, но и на Дева Мария, но за това – в края), движен от превратностите на съдбата към единственото, което наистина жадува – свободата.
,,Ea e poate misterul cel mai mare al vieții mele. Taina ascunsă în adâncul inimii. Obsesia care nu-mi dă pace și care mă îndeamnă să merg mereu înainte, tot mereu înainte, dincolo de limitele cunoașterii și ale experienței, să las neterminate operele începute și să încep mereu altele noi, pe care știu deja că nu le voi termina, în iluzia imposibilă de a o regăsi pe undeva și de a-i revedea ochii.”
Surâsul Caterinei este genul de carte în care m-am pierdut cu totul, o poveste intensă care m-a purtat de la munții Caucazieni, Constantinopol, până în Florența și Veneția. O călătorie prin perioada Renașterii, care evocă inima unei femei care întruchipează curajul și dorința de libertate.
Pornind de la un document real descoperit recent: actul de eliberare a unei sclave de origine chercheză pe nume Caterina, pe care mulți istorici o consideră mama celebrului Leonardo da Vinci, Carlo Vecce aduce la lumină viața acestei femei uitate de lume, mama unuia dintre cei mai mari genii ai Renașterii.
Drumul Caterinei este unul complex, o călătorie de la umilință și suferință la puterea de a-și regăsi propria identitate. Născută în zona est europeană, după moartea tatălui, devine o sclavă, fiind vândută mai multor persoane și transferată în diverse locuri. Ajunsă în Italia, soarta o aduce în calea notarului Piero da Vinci, cu care înfiripă o relație efemeră de dragoste, soldată cu nașterea unui copil nelegitim: Leonardo da Vinci. Însuși numele lui, semnifică pentru Caterina speranța de eliberare din lanțurile constrângerilor și un simbol al unui viitor fără granițe.
Surâsul Caterinei ne oferă o viziune fascinantă asupra perioadei Renașterii, reînvie o poveste de iubire interzisă, iar cu ajutorul personajelor care poartă numele fiecărui capitol, Carlo Vecce reface portretul unei femei simple, dar deosebit de puternice. O poveste despre sacrificiu și renaștere, și despre libertatea care naște genii și care ni l-a dat pe Leonardo da Vinci.
4,5⭐️ De recomandat tuturor iubitorilor de ficțiune istorică!
I could hardly wait to finish this book. There were too many historical details that I didn’t enjoy, and most of them I didn’t even retain while reading. At times, it felt like I was reading a historical manual on a specific craft, which I didn’t like at all.
The story is supposed to follow Katerina, the mother of Leonardo da Vinci, but her life is told through the perspectives of the people she encountered. What particularly bothered me was the recurring focus on her physical attributes, especially her breasts. I understand that this is a historical novel set in a time that was incredibly harsh, especially towards women and slaves, but this detail felt excessive and repetitive.
Additionally, I feel that the author placed too much emphasis on these secondary characters, making Katerina almost fade into the background of her own story. Instead of offering diverse perspectives, every character viewed her in the same way—an angelic figure with a gentle smile and skilled hands drawing intricate patterns. I had hoped for a variety of perceptions, but they all saw her identically.
I believe this story had great potential, but the author focused too much on details that weighed it down rather than enriching it. In the end, we learn the least about Katerina herself and the most about those around her. Overall, this is one of the rare historical novels that failed to captivate me.
Caterina Cuenta la historia, obviamente ficticia, de la presunta madre de Leonardo da Vinci, contada, capítulo a capítulo, por todos los personajes, que realmente existieron, que pasaron por la vida de Caterina, empezando por su padre y terminando por Leonardo. Un libro que no es nada fácil y trivial y debo decir que me gustó por esta misma razón. Con un bloqueo como venía teniendo ,tuve que afrontar estas 500 páginas con calma, despacio y concentración para poder disfrutar plenamente de este espléndido viaje al Renacimiento.
Fui recompensada con la (probable) historia de una esclava que dio vida a uno de los mayores genios de la historia, Leonardo Da Vinci.
Carlo Vecce lo ha reconstruido y friccionado majestuosamente, aunque ciertamente inventando, añadiendo y suponiendo muchos detalles después de consultar montañas de documentos y visitar los lugares mencionados en ellos. El centro de todo es una mujer, que es hija, es presa, es deseo, es madre, es esposa... Es fuerte, es noble, es lo que permite que el mundo gire, incluso desde el punto de vista material y económico... si buscas un libro de Leonardo debo decirte que aquí solo sale al final, este libro la gran protagonista es Caterina y todos lo personajes que van pasando por su vida. En conclusión, un libro pausado que puede ser de difícil lectura pero que merece la pena ser leído.
Leonardo da Vinci’s mother doesn’t often appear in books no doubt because there is very little reliable information about her. We think we know that her name was Catarina, and that in 1452 she had an illegitimate son with a Florentine notary Ser Piero da Vinci. Some scholars believe that she was an orphan by the name of Caterina di Meo Lippi who lived in a village nearby. Some believe she was a peasant and some that she was a slave. Carlo Vecce, who is a linguist and an expert on Leonardo’s life and work, claims that he has now found an evidence that Leonardo’s mother was a Circassian slave from Northern Caucasus. The evidence in question is an act of liberation written by Ser Piero, about six months after the birth of Leonardo, in which a slave by name Catarina is being liberated by her owner Monna Ginevra. The document is apparently full of mistakes and oversights, which lead Carlo Vecce to believe that those were the signs that the notary was nervous, because getting someone else’s slave pregnant was a serious crime. Those are the facts around which the author constructs his plot of the “Catarina’s smile”. Catarina’s life is described through stories of people whose paths she crossed, during her lifetime. From her childhood in Caucasus to the end of her life in Florence. First through her father and life in her tribe full of an impossible to digest amount of detail about a culture that, I for one, know nothing about. Later on through the stories of her various owners, protectors of friends. Vecce makes Catarina a Circassian princess, fiercely independent and unwilling to submit even to the rules of her own people, talented in drawing, loving nature and as we are lead to assume an inspiration to Leonardo in all ways…. It was interesting read but wildly speculating or inventing everything based only on a drop of evidence while subtitling the book “the life of Leonardo’s mother” disturbs me a little. It is in a way too little, and too much at the same time. If it was a story of just any slave girl, I might have found it interesting. I would have probably enjoyed the way her story was told, through lives of others, but would I’ve picked it up? I don’t know. I did it because it was supposed to be a life of da Vinci’s mother, and yet the contents of truth or plausible truth, in it is minimal. I know now that there is no information that could amount to a book and there will probably never be, but since there is nothing on the book’s cover to suggest that this is only one of the possible truths, isn’t it perhaps a case of false advertising?
Усмивката на Катерина - Карло Вече Един много нетипичен исторически роман. Да,не всичко от написаното съответства на истината,но в името на това да се получи интригуваща история,можем да го преглътнем. Книгата хич не е лека ,не само защото не прилича на романтичен исторически роман,но и защото ни въвлича в свят,толкова различен и неразбираем,а в същото време толкова често описван и показван. Това е историята на Катерина - тайнствената личност дала живот на един от най-бляскавите умове в историята - Леонардо Да Винчи .
Иначе книгата ни отвежда на различни точки из Европа - като се започне от земите над Кавказ ,където живеят най-различни племена , включително татарите ,където главната героиня Катерина - принцеса и дъщеря на Яков ,бива отведена и продадена като робиня ,за да бъде изпратена към Златния град Константинопол,като за първи път плава с кораб ,а след това да бъде пренесена и до Града, построен върху вода- Венеция,та чак до Флоренция . Или иначе казано - една наглед обикновена жена ,робиня,е видяла повече свят,отколкото много от т.нар.господари.,чийто поглед стигал само до съседното блато...
И може би случайно или не,но се срещнах с тази книга точно около Международния ден на жената,а любопитното тук беше как Катерина не е главния образ ,около който да се върти всичко,всичките чувства ,мисли и ситуации да са свързани с нея. Напротив,отделните глави бяха посветени на мъжете в нейния живот,които са ѝ дали нещо,било то свободата,било то рожба,първата любов или убежище,където да се скрие. Но общото между всички тези мъже е ,че те са смятали Катерина за богиня,за някакво неземно създание,слязло с някаква мисия от Господ,а не сме ли така всички мъже - вплетени със съдбата на жена,която да ни е чистилище за греховете приживе...
А най-впечатляващото в книгата беше ,че ни дава възможност да погледнем към самата обстановка - Италия,много преди да бъде наречена така, разбира се и Византия, която вече залязва под напиращата османска мощ. И двете се борят с върлуващата чума,с бедността,с тоталната липса на морал,а в същото време фасадата е сребърна,със златни орнаменти,а изкуството тепърва набира сила,а в същото време - робство,содомия ,масова неграмотност и какво ли още не. Какъв контраст само....
Sięgając po tę książkę, myślałam, że będzie to historia Cateriny opisana z jej perspektywy. Myliłam się! 🙈Mamy tu do czynienia z wieloma perspektywami osób z jej otoczenia, które stanowią ważne ogniwo w tej historii. Czasem zaczynałam gubić się trochę w tych wątkach. Narracja sama w sobie była dla mnie dość ciężka, momentami musiałam naprawdę mocno się skupić na tekście, choć warstwa językowa była przepiękna, ale - no właśnie - odrobinę męcząca.
Wielkie brawa dla autora za wcielenie rzeczywistych faktów w tę historię. Tło historyczne zostało tu zarysowane we wspaniały sposób! Widać, że ogrom pracy musiał tutaj zostać włożony, zwłaszcza jeśli chodzi o research. Tytułowa bohaterka została świetnie wykreowana. Postać Cateriny stała się bliska, przyziemna, rzeczywista. Wzbudza do refleksji na temat świata, wolności i macierzyństwa. Dzięki niej zobrazowane również zostały okrucieństwa mające miejsce na tym świecie - zwłaszcza w dobie „światłego” renesansu. 🫠
Ostatnie strony pozostawiły mnie w osłupieniu, nawiązanie do czasów współczesnych było tu bardzo potrzebne. Cieszę się, że ta książka została wydana w Polsce. Czuję, że w najbliższym czasie będę myśleć jeszcze sporo o tym tytule 🤎.
4.5⭐️ Not quite a full 5 stars read because, for me, bits and pieces were a tad boring and I skimmed the long lists of names and tedious descriptions of some things. although I can appreciate and understand the amount of research behind a novel like this, it doesn't mean I have to have the same level of desire to read it all.
Other than that, I enjoyed this book very much. It had the right amount of history, of romance, of drama, of art, of Italy, of Christianity, and of other tribes.
The story is told from the perspective of several characters, mostly men, as they had the position of power to have slaves more often than women. There are some female characters that you can't help but love. Actually, the author is that skilled that almost all characters are likable. Except one. Yes, I'm looking at you, Piero, you little piece of... 😒
The story flows in such a way that you don't feel the changes of POVs as sudden stops, everything is woven together, and that just moves the story forward but without it being boring or monotonous However, one thing I can add here is that Catherine's story is told from beginning to end one too many times. Maybe if it is read either longer breaks between chapters, it is useful, but the major facts I think people will not forget that easy. and if it is read in just a few sittings, it can be too much.
What I want to say is that I truly recommend this for historical fiction lovers. One would never realize it is a debut novel.
"È cosi difficile vedere nell'altro un essere umano?"Grande libro ricco di storia,di ricerca,di riflessioni,di pensieri.La mamma di Leonardo,una ragazza forte,selvaggia,schiava che ricerca la libertà e che infine la ottiene.Una donna,un esempio di eroina che non si sottomette agli eventi dalle Vita ma che ricerca in essa la vera essenza per lasciare una traccia,come suo padre ha fatto con lei,con le sue radici racchiuse in un "anello" filo argentato che diventa la sua forza di Sopravvivenza. È Leonardo ritrova in Lei la Mamma,la sua Monnalisa,il suo Mantra di Vita. Un grande Carlo Vecce che ci fa ripercorrere la storia di uno dei più significativi personaggi del nostro Rinascimento italiano ,anche se Leonardo è italiano davvero per intero?
Много различен начин на проследяване на историята от всичко, което съм чела до сега. Всяка глава е с различен разказвач, срещнал Катерина в част от пътешествието й от планините на Кавказ до село Да Винчи в Италия. От една страна това беше интересно, защото е различно, но от друга, имаше момент в средата на книгата, когато усетих, че доста ми доскуча, заради това накъсване на разказа. Всеки нов разказвач, през по-голямата част говореше за себе си и описваше своята история, преди да стигне до срещата си с Катерина. До някъде това даваше по-добро усещане за начина на живот тогава, но подробностите ми бяха прекалено много.
Ce livre est extraordinaire. Tellement riche en détails historiques, écrit de manière atypique et non linéaire...la richesse des détails historiques rend certains passages ardus à lire mais on est bien récompensés de s'accrocher...un livre profondément humain et lumineux qui m'a fait découvrir une réalité que j'ignorais: l'esclavage au temps de La Renaissance. Une ode au courage de Caterina, la mère dans l'ombre de Leonard de Vinci et à toutes les Caterina de ce monde. Je recommande fortement.
Una novela histórica muy bien documentada, ambientada en la etapa de transición de la Baja Edad Media a la Edad Moderna. El relato te lleva del Mar Negro a Florencia, pasando por los últimos años de Constantinopla o Venecia, y acaba en el Mediterráneo del siglo XXI. He echado de menos escuchar la voz de la propia Caterina.
Am început această carte cu așteptări mari, mai ales datorită subiectului original și promisiunii unei povești construite în jurul mamei lui Leonardo da Vinci, o figură istorică necunoscută. Este bine documentat, iar contextul epocii Renașterii italiene este redat cu multe detalii istorice. Am aflat foarte multe lucruri despre traiul de zi cu zi al oamenilor, negoțul, bătăliile de atunci, totuși, pentru mine, lectura nu a avut impactul emoțional pe care îl așteptam. Narațiunea a fost mai degrabă descriptivă, așteptam o construcție narativă mai captivantă. O recomand celor pasionați de ficțiune istorică bine documentată.
Es un libro muy interesante, que mezcla los antecedentes históricos y la imaginación, sobre la madre de Leonardo. Una novela que muestra que los años no siempre han hecho mejores a los humanos y no todo ha cambiado como se esperaría.
Carlo Vecce afronta el misterio de Caterina, la madre de Leonardo da Vinci, con una nueva increíble historia basada en investigaciones históricas. A través de esta novela con abundante detalle cultural y geográfico Vecce nos cuenta un relato de esclavitud, sufrimiento, amor y libertad, desde los remotos confines de Europa del este hasta las aridas arenas del Sahara marroquí. Su genial uso de múltiples narradores y perspectivas brindan al lector una visión integral sobre este mundo, y sobre cómo la fuerza del espíritu de la libertad atraviesa numerosos corazones y experiencias.
Interesante, entretenido, ágil. Documentado y fabulado, posible. Un libro “bonito”, bien escrito, y que relata magnífica mente la vida de una mujer casi mágica.