What do you think?
Rate this book
Nu-i ușor să fugi de fericire
„O reuniune de douăzeci de ani de la terminarea liceului este punctul de pornire al unui șir de evenimente, reașezări interioare și descoperiri de sine în care, probabil, mulți dintre noi se vor regăsi. Tăceri vinovate care acoperă traume, căsnicii cu nefericirile ascunse de ochii lumii, iluzii de care se agață personajele din teama de a înfrunta adevărul, caruseluri de emoții care ajung să genereze frustrări și să le perpetueze. În romanul său de debut, Nu-i ușor să fugi de fericire, Laura Frunză reușește să-și captiveze cititorul mai ales prin protagoniștii săi cu care este ușor de empatizat. Ileana este o fotografă de renume internațional, frământată de nesiguranțe pe care le maschează sub o aparență de femeie dezinhibată și liberă. Puterea ei stă în lipsa rădăcinilor și a oricăror legături afective profunde. Dar reapariția în viața ei a lui Bogdan, fostul coleg de liceu, dezvăluie faptul că aceasta nu este de fapt o putere, ci mai degrabă o slăbiciune. De cealaltă parte, Bogdan este un polițist ușor atipic, care se străduiește să-și crească singur cele două fetițe și care, bazându-se mai mult pe intuiție și pe perseverență, reușește să forțeze granițele strâmte ale fricii de viață a Ilenei. O carte care propune și apoi rezolvă destine complicate, noduri dureroase în viețile familiilor sau diferite tipuri de abandon – fizic și emoțional. Prin acest debut frumos, ambițios prin temele abordate, cu o sinceritate și o căldură a stilului care te apropie de personaje și le face ușor de îndrăgit, Laura Frunză ne provoacă să ne întrebăm dacă înțelegem oare ceva din traumele prin care trecem și pe care, de multe ori, le perpetuăm la rândul nostru către generația următoare." Simona Antonescu
„Dacă nu aș fi știut că aceasta este cartea de debut a Laurei Frunză, nu aș fi avut nicio șansă să-mi dau seama doar citind-o. Căci construcția cărții este impecabilă, personajele sunt cât se poate de veridice, iar fluiditatea și ritmul sunt susținute pe tot parcursul său. Am apreciat în mod deosebit răbdarea în a construi un roman cu multiple substraturi, cu personaje cât se poate de reale, rupte din viață, cu bagaje emoționale pe care le cară după ei ca pe o valiză veche de care și-ar dori să scape, dar nu pot. M-am bucurat să citesc un roman de dragoste care este mult mai mult decât atât, un roman cu multiple schimbări de perspectivă, care m-a plimbat prin viețile protagoniștilor ca printr-un labirint sufletesc pe ale cărui alei simți că te poți pierde definitiv, dar trăiești totuși cu speranța că, în cele din urmă, vor găsi drumul spre ieșirea salvatoare. Laura Frunză scrie cu precizie și nu se abate de la povestea pe care o are de spus, însă o face cu emoție și onestitate în același timp." Camelia Cavadia
„Eu nu sunt o cititoare-model de romane de dragoste. Cu toate astea, am și eu modelul meu preferat de poveste de iubire, și anume Îmblânzirea scorpiei (în toate variantele sale, de la Shakespeare, la Frumoasa și Bestia). Așa că mi-a plăcut romanul de debut al Laurei Frunză, Nu-i ușor să fugi de fericire, în primul rând pentru că am descoperit în Ileana Damaschin o nouă Catarina. În al doilea rând, mi-a plăcut stilul onest și echilibrat al scriiturii, care mi s-a părut că se potrivește perfect cu povestea inspirată și ancorată în realitatea contemporană a adulților de azi (mai exact, a celor aflați în jurul vârstei de 40 de ani). Roman de debut al unei autoare care și-a format mâna scriind articole și traducând, cartea Laurei Frunză este, din mai multe puncte de vedere, o carte a curajului. Curajul autoarei de a publica un roman așa cum i-ar plăcea să citească, curajul personajelor de a-și înfrunta și depăși traumele și chiar, de ce nu?, curajul unei editoare care se mărturisește a nu fi cititoare de romane de dragoste, dar care a descoperit că poate lucra cu mare plăcere la o astfel de carte. Circuitul curajului se poate încheia perfect cu cititoarea sau cititorul care își închipuie că asta nu e o carte pentru ea sau pentru el, dar care își face curaj s-o înceapă." Laura Câlțea
„Dacă nu aș fi știut că aceasta este cartea de debut a Laurei Frunză, nu aș fi avut nicio șansă să-mi dau seama doar citind-o. Căci construcția cărții este impecabilă, personajele sunt cât se poate de veridice, iar fluiditatea și ritmul sunt susținute pe tot parcursul său. Am apreciat în mod deosebit răbdarea în a construi un roman cu multiple substraturi, cu personaje cât se poate de reale, rupte din viață, cu bagaje emoționale pe care le cară după ei ca pe o valiză veche de care și-ar dori să scape, dar nu pot. M-am bucurat să citesc un roman de dragoste care este mult mai mult decât atât, un roman cu multiple schimbări de perspectivă, care m-a plimbat prin viețile protagoniștilor ca printr-un labirint sufletesc pe ale cărui alei simți că te poți pierde definitiv, dar trăiești totuși cu speranța că, în cele din urmă, vor găsi drumul spre ieșirea salvatoare. Laura Frunză scrie cu precizie și nu se abate de la povestea pe care o are de spus, însă o face cu emoție și onestitate în același timp." Camelia Cavadia
„Eu nu sunt o cititoare-model de romane de dragoste. Cu toate astea, am și eu modelul meu preferat de poveste de iubire, și anume Îmblânzirea scorpiei (în toate variantele sale, de la Shakespeare, la Frumoasa și Bestia). Așa că mi-a plăcut romanul de debut al Laurei Frunză, Nu-i ușor să fugi de fericire, în primul rând pentru că am descoperit în Ileana Damaschin o nouă Catarina. În al doilea rând, mi-a plăcut stilul onest și echilibrat al scriiturii, care mi s-a părut că se potrivește perfect cu povestea inspirată și ancorată în realitatea contemporană a adulților de azi (mai exact, a celor aflați în jurul vârstei de 40 de ani). Roman de debut al unei autoare care și-a format mâna scriind articole și traducând, cartea Laurei Frunză este, din mai multe puncte de vedere, o carte a curajului. Curajul autoarei de a publica un roman așa cum i-ar plăcea să citească, curajul personajelor de a-și înfrunta și depăși traumele și chiar, de ce nu?, curajul unei editoare care se mărturisește a nu fi cititoare de romane de dragoste, dar care a descoperit că poate lucra cu mare plăcere la o astfel de carte. Circuitul curajului se poate încheia perfect cu cititoarea sau cititorul care își închipuie că asta nu e o carte pentru ea sau pentru el, dar care își face curaj s-o înceapă." Laura Câlțea
- GenresRomance
480 pages, Paperback
Published October 1, 2023
8 people are currently reading
222 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 49 reviews
March 16, 2024
Nu voi înțelege niciodată care este scopul în viață al acestor telenovele. Romance-ul contemporan clar nu e pentru mine.
De ce am citit-o? Avea recenzii bune. Eram la programare la tatuaj, aveam nevoie de ceva light care să-mi ocupe mintea. Se citește repede, mi-a adus aminte de cărțile de Sandra Brown pe care le citeam a paișpe ani, dar n-are atât de mult sex. De fapt, asta-i singura parte bună. Și poate faptul că e oarecum ancorată în cotidianul românesc.
O avem pe Ileana, fotografă de renume internațional, care-și petrece viața sărind dintr-un avion în altul, dintr-un hostel în cort și apoi la hotel de 4 stele, dintr-un pat în altul. Îl avem pe Bogdan, văduv cu doi copii, care trăiește o viață ascetică. Se reîntâlnesc la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Și de aici telenovela.
O să rezum doar ridicolul (spoilers oarecum), n-am răbdare pentru altceva:
- Ileana e mare fotografă cunoscută la nivel internațional, dar se întoarce în România ca să facă poze la zilele orașului și la târguri sătești. 🙄
- Tot Ileana face în general poze de lifestyle, dar cumva ajunge în Afganistan, unde suferă de sindromul eroului.
- Toată, TOATĂ lumea din cartea asta are traume nasoale. Nu doar Ileana și Bogdan, ci absolut toate personajele secundare. E un psych-fest în care autoarea are grijă să ne transmită, prin vocile personajelor, discursuri luate direct din manualul de psihologie. Toți vorbesc ca niște psihologi, dar nimeni nu face terapie. E foarte preachy cartea asta.
- Toate chestiile nasoale i se întâmplă Ilenei. Abandon, morți, explozii, avorturi, you name it. Nici Bogdan nu stă mai bine, avem adulter cu nașul, boală terminală, BDSM, copii care ajung la urgență...
- Bogdan e ACEL comisar de poliție super cinstit și super-erou, care rezolvă o crimă comisă cu 40 de ani în urmă, de capul lui, fără să anunțe pe nimeni din poliție.
- Oameni găsiți morți în mlaștină.
- Sarcină miraculoasă după ani de infertilitate.
- Oameni care au fix aceeași zi de naștere.
- Bullies care-și cer iertare foștilor colegi de clasă pentru cum i-au tratat. Și fac teoria bullyingului. Din nou, foarte preachy.
- Coincidențe peste coincidențe și rezolvări de situații din poignet.
- Finalul a fost complet cretin. După toată telenovela, nu se rezolvă nimic cu familia Ilenei. E pur și simplu lăsat în aer.
Mi-a plăcut de Maria, fata cea mare a lui Bogdan. Mi-a adus aminte de mine adolescentă, după ce a murit mama. Dar cam atât.
De ce am citit-o? Avea recenzii bune. Eram la programare la tatuaj, aveam nevoie de ceva light care să-mi ocupe mintea. Se citește repede, mi-a adus aminte de cărțile de Sandra Brown pe care le citeam a paișpe ani, dar n-are atât de mult sex. De fapt, asta-i singura parte bună. Și poate faptul că e oarecum ancorată în cotidianul românesc.
O avem pe Ileana, fotografă de renume internațional, care-și petrece viața sărind dintr-un avion în altul, dintr-un hostel în cort și apoi la hotel de 4 stele, dintr-un pat în altul. Îl avem pe Bogdan, văduv cu doi copii, care trăiește o viață ascetică. Se reîntâlnesc la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Și de aici telenovela.
O să rezum doar ridicolul (spoilers oarecum), n-am răbdare pentru altceva:
- Ileana e mare fotografă cunoscută la nivel internațional, dar se întoarce în România ca să facă poze la zilele orașului și la târguri sătești. 🙄
- Tot Ileana face în general poze de lifestyle, dar cumva ajunge în Afganistan, unde suferă de sindromul eroului.
- Toată, TOATĂ lumea din cartea asta are traume nasoale. Nu doar Ileana și Bogdan, ci absolut toate personajele secundare. E un psych-fest în care autoarea are grijă să ne transmită, prin vocile personajelor, discursuri luate direct din manualul de psihologie. Toți vorbesc ca niște psihologi, dar nimeni nu face terapie. E foarte preachy cartea asta.
- Toate chestiile nasoale i se întâmplă Ilenei. Abandon, morți, explozii, avorturi, you name it. Nici Bogdan nu stă mai bine, avem adulter cu nașul, boală terminală, BDSM, copii care ajung la urgență...
- Bogdan e ACEL comisar de poliție super cinstit și super-erou, care rezolvă o crimă comisă cu 40 de ani în urmă, de capul lui, fără să anunțe pe nimeni din poliție.
- Oameni găsiți morți în mlaștină.
- Sarcină miraculoasă după ani de infertilitate.
- Oameni care au fix aceeași zi de naștere.
- Bullies care-și cer iertare foștilor colegi de clasă pentru cum i-au tratat. Și fac teoria bullyingului. Din nou, foarte preachy.
- Coincidențe peste coincidențe și rezolvări de situații din poignet.
- Finalul a fost complet cretin. După toată telenovela, nu se rezolvă nimic cu familia Ilenei. E pur și simplu lăsat în aer.
Mi-a plăcut de Maria, fata cea mare a lui Bogdan. Mi-a adus aminte de mine adolescentă, după ce a murit mama. Dar cam atât.
May 28, 2024
Am simțit fiecare cuvânt din cartea asta! ❤️🩹
October 16, 2023
Jurnal de călătorie : București, în prezent, cu scene episodice în Afganistan și Spania. O lectură care curge ușor, te fură repede, devine din ce în ce mai alertă, are un ritm foarte bun și care a reușit să mă țină trează la ore la care trebuia să-mi dorm demult somnul de frumusețe, dar pe care am și tărăgănat-o mult, pentru că nu voiam încă să-i dau drumul. M-am gândit mult dacă să citez pasaje din carte, dar mi-am dat seama că le-aș fi scos din context și că de fapt ele sunt foarte bine fix în locul unde au fost plasate, fiecare cu câte un scop precis și legate strâns de ceea ce urmează, și că le-aș fi știrbit mult din farmec. M-au făcut să zâmbesc trimiteri familiare la orașul așa cum îl știu azi, cu locurile și oamenii lui, și regulile și cutumele lui foarte particulare pe care le luăm de bune ignorând-le particularitatea. M-au emoționat gândurile și frământările protagoniștilor aflați la aceeași vârstă ca mine, m-am simțit văzută din papuci de părinte de copii în pragul adolescenței, și mi-a plăcut echilibrul bine păstrat între banal și extraordinar. Am crezut personajele, am apreciat spectrul de griuri din caracterizarea lor, care rezultă din poveste, faptul că de peste tot reiese că we're all broken și Nu există alb și negru absolut, am crezut povestea, am avut momente în care m-a surprins și altele în care speram să se întâmple ceva anume, iar asta m-a ținut acolo și m-a făcut să îmi doresc să nu se fi încheiat de tot. Mi-ar plăcea să mai trag cu ochiul pe gaura cheii un pic și sper să existe cândva o continuare.
October 17, 2023
Pentru mine a fost o lectură foarte personală din mai multe puncte de vedere. O dată că e scrisă de sora mea și am știut dintotdeauna că, mai devreme sau mai târziu, va așterne pe hârtie și va publica cel puțin o poveste care va reieși din imaginația și trăirile ei. Apoi pentru că am fost primită în intimitatea unui vis aproape de împlinire înainte ca viețile personajelor să capete multe sensuri în sufletele a mii de cititori.
Coincidența face să citesc cartea aproape de propria-mi reuniune de 20 de ani de la terminarea liceului, tot aproape de vârsta de patruzeci de ani, vârstă la care majoritatea dintre noi ne uităm mai cu atenție în urmă ca să mergem mai intențional și mai fericiți înainte decât am reușit s-o facem până acum, cu iertare și înțelegere față de noi cei de-atunci (față de ceilalți de atunci) și față de noi cei de-acum. Așa că am lăsat personajele romanului să mă învețe câte ceva despre mine prin alegerile bune sau mai puțin bune pe care le-au făcut. Dacă obișnuiam să fug constant de amintirile din școală, cartea Laurei m-a ajutat să mă uit altfel la ele și să mă bucur realmente de reîntoarcerea în școală și reuniunea care a avut loc în acest an (chiar dacă Ileana, așa cum veți vedea, nu e tocmai încântată de eveniment, cred că tocmai rezistența ei m-a făcut să mi-o analizez mai profund și pe a mea).
Coincidența face să citesc cartea aproape de propria-mi reuniune de 20 de ani de la terminarea liceului, tot aproape de vârsta de patruzeci de ani, vârstă la care majoritatea dintre noi ne uităm mai cu atenție în urmă ca să mergem mai intențional și mai fericiți înainte decât am reușit s-o facem până acum, cu iertare și înțelegere față de noi cei de-atunci (față de ceilalți de atunci) și față de noi cei de-acum. Așa că am lăsat personajele romanului să mă învețe câte ceva despre mine prin alegerile bune sau mai puțin bune pe care le-au făcut. Dacă obișnuiam să fug constant de amintirile din școală, cartea Laurei m-a ajutat să mă uit altfel la ele și să mă bucur realmente de reîntoarcerea în școală și reuniunea care a avut loc în acest an (chiar dacă Ileana, așa cum veți vedea, nu e tocmai încântată de eveniment, cred că tocmai rezistența ei m-a făcut să mi-o analizez mai profund și pe a mea).
October 22, 2023
Dupa coperta si ce am auzit initial despre carte ca fiind primul "romance" din literatura contemporana de la noi am avut alte asteptari de la cartea asta :)) Ma asteptam sa fie mult mai usurica, amuzanta, fara asa de multe drame de familie si traume nerezolvate. Dar trecand peste unele faze cam fortate din punctul meu de vedere (Ileana, fotograf de renume international care face poze la zilele orasului :)), mi-a placut mult cartea. Drept dovada am stat cu ea tot weekendul si am terminat cele 500 de pagini fara sa mi se para prea lunga. O admir pe Laura pentru ce a reusit, e totusi un roman diferit fata de ce avem pe piata la momentul actual si sper sa nu fie doar debutul:)
January 5, 2024
Am citit cartea aceasta într-un weekend, cu pasiune de adolescent. Cred că ăsta este cel mai mare merit al cărții: te face să te îndrăgostești odată cu personajele, ca în tinerețe. Trăiești odată cu ele. Îți bate inima tare în piept. Ți-e frică să nu se piardă iubirea. Tremuri de nerăbdare și de dor. De bucuria întâlnirii. De necaz când lucrurile nu ies bine. Te tulbură în toate felurile.
Când întrerupi cititul, o parte din tine nu se poate desprinde de carte și te întorci la ea însetat.
Stilul este firesc, natural, curge. Cu suspans, cu răstunări de situație. Personajele sunt foarte bine conturate, îți devin familiare și dragi. Rămâi cu dor de ele când cartea se sfârșește.
Are multă emoție profundă, dialoguri interioare, vulnerabilități expuse. Și adevăr transgenerațional descoperit. Dezvăluie traume, evidențiază blocaje, urmărește pașii nesiguri, dar perseverenți ai personajelor spre vindecare.
Și eu cred că iubirea este salvatoare. Că ea ne dă șansa de a ne primeni și de a ne desăvârși.
Ar merita ecranizată cartea aceasta. Nici nu ai cum să o citești altfel decât văzând filmul, secvență cu secvență, cu lumini și umbre, cu sunet și culoare, cu gusturi și miresme.
Ca și Ileana, personajul cheie, romanul întreg este un melanj de putere și sensibilitate, de rațiune și emoție, de renunțare și speranță.
Când întrerupi cititul, o parte din tine nu se poate desprinde de carte și te întorci la ea însetat.
Stilul este firesc, natural, curge. Cu suspans, cu răstunări de situație. Personajele sunt foarte bine conturate, îți devin familiare și dragi. Rămâi cu dor de ele când cartea se sfârșește.
Are multă emoție profundă, dialoguri interioare, vulnerabilități expuse. Și adevăr transgenerațional descoperit. Dezvăluie traume, evidențiază blocaje, urmărește pașii nesiguri, dar perseverenți ai personajelor spre vindecare.
Și eu cred că iubirea este salvatoare. Că ea ne dă șansa de a ne primeni și de a ne desăvârși.
Ar merita ecranizată cartea aceasta. Nici nu ai cum să o citești altfel decât văzând filmul, secvență cu secvență, cu lumini și umbre, cu sunet și culoare, cu gusturi și miresme.
Ca și Ileana, personajul cheie, romanul întreg este un melanj de putere și sensibilitate, de rațiune și emoție, de renunțare și speranță.
January 31, 2024
Sincer, s-ar putea face un film de nota 10 dupa cartea aceasta, merita citita.
June 19, 2024
"Nu-i ușor să fugi de fericire" de Laura Frunză este un romance românesc perfect.
Scriitura este fluidă, frazele curg una după alta cu o naturalețe impresionantă, debutul Laurei fiind un roman bine închegat, ce nu are scăpări de începător, ci o coerență specifică scriitorilor cu vechime.
Naratoarea le-a dat protagoniștilor un contur realist, menținând însă vie magia romantismului. Mai multe găsiți într-un articol publicat pe blog.
https://ciobanuldeazi.home.blog/2024/...
„Nu cred în ceva ce nu am simțit niciodată din partea altcuiva. Nu știu cum e să fii iubită, așa că prefer să cred că nu există.„
Scriitura este fluidă, frazele curg una după alta cu o naturalețe impresionantă, debutul Laurei fiind un roman bine închegat, ce nu are scăpări de începător, ci o coerență specifică scriitorilor cu vechime.
Naratoarea le-a dat protagoniștilor un contur realist, menținând însă vie magia romantismului. Mai multe găsiți într-un articol publicat pe blog.
https://ciobanuldeazi.home.blog/2024/...
„Nu cred în ceva ce nu am simțit niciodată din partea altcuiva. Nu știu cum e să fii iubită, așa că prefer să cred că nu există.„
July 5, 2024
Nici nu stiu cu ce sa incep. Tot ce pot sa spun e : WOW ! am trait fiecare pagina din cartea asta. Fiecare cuvant,fiecare situatie. Imi pare rau ca nu citesc mai des autori romani. Merita. Ultimele pagini efectiv m-au tinut cu sufletul la gura de emotie si dorinta ca totul sa fie bine. Ce poveste, ce personaje ! ❤️
April 20, 2025
Cand am deschis paginile cărții, am vazut cu uimire pe cartea împrumutată autograf: și am spus celei care mi.a zis că o pot păstra că nu pot face acest lucru: știu cât prețuiesc eu o carte cu autograf.
Acum, la final de carte, nu o voi mai da înapoi.
Atât a fost de bună.
Acum, la final de carte, nu o voi mai da înapoi.
Atât a fost de bună.
December 4, 2023
Primul romance scris în limba română citit de mine care te poartă prin emoții ca unul din cele mai bune filme ale genului, cu avantajul de a ține mult mai mult. O lectura perfecta de zile de vacanță.
September 15, 2024
Am avut 2 tentative cu cartea asta. Prima dată nu eram in dispoziția buna..și nu m-a prins deloc..am și zis..ce pierdere de timp.
A doua oară am reluat de la început și m-a prins atât de bine că săptămâna aceasta am dat-o gata rapid.
O poveste de dragoste dureroasă,dar frumoasă și cu final fericit. Este genul de carte parca scris de Lucinda Riley , un autor tare îndrăgit de mine.
A doua oară am reluat de la început și m-a prins atât de bine că săptămâna aceasta am dat-o gata rapid.
O poveste de dragoste dureroasă,dar frumoasă și cu final fericit. Este genul de carte parca scris de Lucinda Riley , un autor tare îndrăgit de mine.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 17, 2025
Nu citesc genul acesta de obicei (prefer aventurile, cărțile polițiste, fantasy, sf și cărțile pentru copii), dar am citit-o ca fiind "primul romance românesc". Laura a făcut o treabă bună, cartea se citește ușor iar personajele sunt bine conturate. La mai multe, avem nevoie de diversitate în literatura românească ☺️
November 24, 2023
Desi nu sunt un fan al genului, am avut mai mult curiozitatea de a citi acest debut al Laurei.
Daaaar, Doamne! Ce debut…
E o poveste ancorata in realitate in care ne scaldam in fiecare zi, cu drame, traume si un strop de chin amestecat cu iubire.
Wow… vreau continuare ;-)
Felicitari, Laura Frunza!
Daaaar, Doamne! Ce debut…
E o poveste ancorata in realitate in care ne scaldam in fiecare zi, cu drame, traume si un strop de chin amestecat cu iubire.
Wow… vreau continuare ;-)
Felicitari, Laura Frunza!
January 3, 2024
“Pentru că dragostea, în toate formele în care exista ea pe pământ, avea mereu un început și un sfârșit.”
https://bookwormsinacozycorner.home.b...
https://bookwormsinacozycorner.home.b...
December 1, 2024
„Nu-i ușor să fugi de fericire” de Laura Frunză este o poveste profundă despre iubire, vindecare și confruntarea traumelor trecutului. Romanul îmbină cu măiestrie drama, romantismul și introspecția, oferind cititorilor o călătorie emoționantă alături de două personaje bine conturate.
Protagonista, Ileana Damaschin, este o fotografă celebră pe plan internațional, însă succesul profesional nu compensează golurile din viața personală. Singură și marcată de un trecut complicat, Ileana revine în orașul natal pentru reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Acolo, se reîntâlnește cu Bogdan Ionescu, fost coleg de clasă, acum comisar de poliție, văduv și tată a două fete, Maria și Irina. Revederea trezește sentimente și amintiri ascunse, iar între cei doi începe să se înfiripe o poveste de dragoste.
Ceea ce face această poveste cu adevărat specială este complexitatea personajelor. Atât Ileana, cât și Bogdan sunt urmăriți de traume din copilărie care le-au modelat personalitățile și le-au influențat relațiile. Ileana, abandonată emoțional de mama sa și marcată de dispariția tatălui încă din ziua în care s-a născut, se teme să se lase iubită. La rândul său, Bogdan, crescut de un tată alcoolic, poartă cicatrici adânci care îl fac să se simtă nevrednic de fericire.
Laura Frunză explorează cu sensibilitate teme legate de familie, pierdere, iubire și vulnerabilitate. Relația dintre Ileana și Bogdan se construiește treptat, fiind marcată de rețineri, momente de apropiere și conflicte interioare. Autoarea nu grăbește procesul, oferindu-le cititorilor șansa de a înțelege profunzimea emoțiilor și dilemelor celor doi. Interacțiunea dintre Bogdan și fetele sale, Maria și Irina, adaugă un strat de căldură și autenticitate poveștii, arătând un alt aspect al personalității sale.
Stilul narativ este captivant, cu dialoguri bine scrise și descrieri care te transportă în lumea personajelor. Deși romanul tratează teme serioase, există și momente de tandrețe care aduc un echilibru binevenit.
„Nu-i ușor să fugi de fericire” este mai mult decât o poveste de dragoste – este o reflecție asupra modului în care trecutul ne influențează prezentul și despre cum iubirea poate fi o cale de vindecare. Este o carte care te face să reflectezi asupra propriilor frici și asupra puterii de a le înfrunta.
Recomand acest roman celor care caută o poveste emoționantă și bine scrisă, despre oameni reali, cu defecte, care încearcă să-și găsească drumul spre fericire.
P.S. Mi-ar plăcea să văd un serial românesc după această carte. Deja m-am gândit la câțiva actori care ar fi potriviți pentru unele roluri.🤭
🇷🇴 "Toți suntem suma experiențelor noastre din copilărie. E greu să fugi de ele."
Protagonista, Ileana Damaschin, este o fotografă celebră pe plan internațional, însă succesul profesional nu compensează golurile din viața personală. Singură și marcată de un trecut complicat, Ileana revine în orașul natal pentru reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Acolo, se reîntâlnește cu Bogdan Ionescu, fost coleg de clasă, acum comisar de poliție, văduv și tată a două fete, Maria și Irina. Revederea trezește sentimente și amintiri ascunse, iar între cei doi începe să se înfiripe o poveste de dragoste.
Ceea ce face această poveste cu adevărat specială este complexitatea personajelor. Atât Ileana, cât și Bogdan sunt urmăriți de traume din copilărie care le-au modelat personalitățile și le-au influențat relațiile. Ileana, abandonată emoțional de mama sa și marcată de dispariția tatălui încă din ziua în care s-a născut, se teme să se lase iubită. La rândul său, Bogdan, crescut de un tată alcoolic, poartă cicatrici adânci care îl fac să se simtă nevrednic de fericire.
Laura Frunză explorează cu sensibilitate teme legate de familie, pierdere, iubire și vulnerabilitate. Relația dintre Ileana și Bogdan se construiește treptat, fiind marcată de rețineri, momente de apropiere și conflicte interioare. Autoarea nu grăbește procesul, oferindu-le cititorilor șansa de a înțelege profunzimea emoțiilor și dilemelor celor doi. Interacțiunea dintre Bogdan și fetele sale, Maria și Irina, adaugă un strat de căldură și autenticitate poveștii, arătând un alt aspect al personalității sale.
Stilul narativ este captivant, cu dialoguri bine scrise și descrieri care te transportă în lumea personajelor. Deși romanul tratează teme serioase, există și momente de tandrețe care aduc un echilibru binevenit.
„Nu-i ușor să fugi de fericire” este mai mult decât o poveste de dragoste – este o reflecție asupra modului în care trecutul ne influențează prezentul și despre cum iubirea poate fi o cale de vindecare. Este o carte care te face să reflectezi asupra propriilor frici și asupra puterii de a le înfrunta.
Recomand acest roman celor care caută o poveste emoționantă și bine scrisă, despre oameni reali, cu defecte, care încearcă să-și găsească drumul spre fericire.
P.S. Mi-ar plăcea să văd un serial românesc după această carte. Deja m-am gândit la câțiva actori care ar fi potriviți pentru unele roluri.🤭
🇷🇴 "Toți suntem suma experiențelor noastre din copilărie. E greu să fugi de ele."
December 8, 2023
Să citesc cartea Laurei a fost o experiență atât de plăcută și rară. Să simți că le cunoști pe personaje, că ți-e dor de ele , că vrei să stai încă 20 de minute (care se transformă în 30,50) să vezi ce au mai făcut, unde conduce povestea și ce emoții mai simt (și să le simți și tu) e ceva extraordinar. Mai mult, fiindcă este scrisa de o româncă are multe elemente din istoria comunistă, din modul în care erau crescuți copiii, despre familiile înstărite care au rămas fără nimic, încât te fascinează. Iar dialogurile sunt foarte verifice, nu ai senzația că sunt personaje, ci oameni, ca tine.
Plus un strop de iubire, romantism și puțin eros inserat pe ici pe colo, adaugă și mai mult farmecului poveștii. Sper să nu te oprești din scris, Laura, ar fi mare păcat 🙏🥰📚
Plus un strop de iubire, romantism și puțin eros inserat pe ici pe colo, adaugă și mai mult farmecului poveștii. Sper să nu te oprești din scris, Laura, ar fi mare păcat 🙏🥰📚
August 8, 2024
Un roman de debut construit cu îndrăzneală și multă răbdare, aș spune. Deși dimensiunea cărții ar putea deveni amenințătoare pentru cei/cele care s-au obișnuit cu graba zilelor noastre, mă bucur că mi-am oferit răgazul de a citi pe îndelete acest roman și de a descoperi destine umane atât de creativ născocite.
Mulțumesc autoarei pentru prilejul de a păși puțin alături de personajele sale! Am încredere că, dacă inspirația există, vom mai putea savura și alte romane!
Mulțumesc autoarei pentru prilejul de a păși puțin alături de personajele sale! Am încredere că, dacă inspirația există, vom mai putea savura și alte romane!
February 11, 2024
”Nu-i ușor să fugi de fericire” merită o ecranizare frumoasă și mulți cititori care să-i citească cu nerăbdare povestea.
O carte de debut în care te pierzi cu drag în plăcerea lecturii și a poveștii, cu personaje și situații atent construite. Acțiunea se desfășoară în România postcomunistă și-mi place mult că Laura nu a insistat prea mult pe situația politică, socială de la noi din țară. Cartea este voluminoasă, dar după primele 300 de pagini savurezi fiecare pagină și nu vrei să se termine.
Mi-a plăcut mult naturalețea cu care este scrisă povestea și împletirea acțiunii spre un final optimist.
Dragă Laura, sper că ai ajuns deja la finalul continuării, pentru că mai sunt multe de scris! Felicitări!
O carte de debut în care te pierzi cu drag în plăcerea lecturii și a poveștii, cu personaje și situații atent construite. Acțiunea se desfășoară în România postcomunistă și-mi place mult că Laura nu a insistat prea mult pe situația politică, socială de la noi din țară. Cartea este voluminoasă, dar după primele 300 de pagini savurezi fiecare pagină și nu vrei să se termine.
Mi-a plăcut mult naturalețea cu care este scrisă povestea și împletirea acțiunii spre un final optimist.
Dragă Laura, sper că ai ajuns deja la finalul continuării, pentru că mai sunt multe de scris! Felicitări!
January 20, 2024
Am cumparat cartea din întâmplare, atrasa de titlu si de coperta…am zis ca hai sa dau o sansa si unuj scriitor roman si ma bucur ca am facut asta. Am ramas placut surprisa de carte. M-a tinut in priza si mi-a dat o stare de bine. A fost ca si cum am vizionat un serial relaxant pe Netflix.
November 27, 2023
M-am bucurat foarte tare sa citesc cartea unui autor roman contemporan si recunosc ca am lasat-o cu greu din mana. E foarte frumos si pe alocuri neasteptat construita povestea, personajele curg si iti este tare greu sa nu te atasezi de ele si parca la fiecare pagina te mai surprinde putin.
Au fost si cateva zone unde fictiunea chiar a prins aripi mari de tot si au parut usor neverosimile, dar cred ca si ele au dat sarea si piperul povestii.
Minunat, o carte pe care am sa o fac cadou!
Au fost si cateva zone unde fictiunea chiar a prins aripi mari de tot si au parut usor neverosimile, dar cred ca si ele au dat sarea si piperul povestii.
Minunat, o carte pe care am sa o fac cadou!
January 5, 2024
O carte care te ține cu sufletul la gură, deși acțiunea poate părea, la prima vedere, previzibilă. De altfel, știm cu toții cât de imprevizibilă este viața… O carte care își propune conștient și asumat să se uite la viață prin cât mai multe lentile, abordând subiecte sensibile și ducând demersul narativ într-o zonă de familiaritate pentru cititor, indiferent de sex, vârstă sau stil de viață. O invitație la introspecție, atât în relație cu trecut, cât mai ales amintindu-ne că singurul mod în care putem trăi cu adevărat este la timpul prezent.
November 2, 2023
Nu sunt fan al genului, insa mi se pare o carte foarte ok, daca nu stiam ca e autor roman, as fi spus ca e tradusa. In plus, e altceva fata de ce este pe piata si se citeste repede
4 stele pentru ca unele faze par fortate totusi + mentiunea ca Republica Dominicana NU e in America de Sud (p 267).
Felicitari!
4 stele pentru ca unele faze par fortate totusi + mentiunea ca Republica Dominicana NU e in America de Sud (p 267).
Felicitari!
October 26, 2023
Povestea curge ușor, firesc, natural, dar rădăcinile ei sunt adânci. Deși acțiunea dospește în jurul poveștii de dragoste dintre Ileana – o fotografă celebră și nestatornică și Bogdan – comisar-șef la secția Persoane Dispărute, rămas văduv și cu doi copii, rădăcinile firului epic duc către copilăria acestora și a felului în care relația părinți-copii își pune amprenta asupra întregii vieți.
Această temă și-a ițit capul de multe ori de-a lungul romanului, uneori direct și detaliat, prin poveștile din copilăria Ilenei și a lui Bogdan, alteori doar prin deducție, din felul în care cei doi protagoniști fug sau se ascund de traumele lor.
Ileana a avut o copilărie grea și traumatizantă. În ziua în care ea s-a născut, tatăl ei a dispărut împreună cu o colegă de serviciu. Au urmat ani întregi de abandon și respingere și din partea mamei, de grădiniță cu program săptămânal, venind acasă doar sâmbăta și duminica, de amintiri dintr-un pătuț cu zăbrele de fier și de mult plâns.
Din această cauza Ileana s-a rupt de sinele său emoțional, îngropând adânc fiecare urmă de emoție, căutând neîncetat aventura și ținându-și mintea ocupată cu altele.
Despre Bogdan am aflat că provine dintr-o familie în care a fost bătut de tatăl lui și că în ciuda faptului că mama lui s-a recăsătorit cu un bărbat bun și blând, care l-a iubit ca pe propriul lui copil, el a învățat să țină în el, la foc mic, toate emoțiile puternice.
Cei doi se regăsesc la reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. El – sexy, dar învins de greutățile vieții de tată singur, ea – o femeie atractivă și independentă, cu teamă de singurătate.
Am găsit în romanul Laurei o realitate a zilelor noastre, cu greutăți, cu neajunsuri sau cu lipsa empatiei cadrelor medicale, dar și regăsirea frumuseții vieții, învățând ce înseamnă o familie sau învățând să te iubești pe tine însuți/însăți.
Deși pare o carte despre dragostea la 40 de ani, ea este mult mai mult de atât. Laura a reușit să coasă discret și fire către teme mult mai vulnerabile, precum: bullying, tulburări din spectrul autist, abandon, abuz fizic și emoțional, maturizare forțată – cauzată de decesul unui părinte, depresie sau descoperirea sinelui.
Deși foarte stufos (ai putea sparge lejer capul cuiva : )), romanul "Nu-i ușor să fugi de fericire" se citește repede, cu nesaț, pe nesimțite.
Mi-a plăcut mult și felul în care autoarea a construit secvențele intime dintre cei doi protagoniști. Lejer, dar suficient de detaliat. Sexy, dar nu vulgar.
Nu pot decât să vă recomand "Nu-i ușor să fugi de fericire". E un roman care te duce cu gândul la scriitura lui Kristin Hannah sau a Lucindei Riley, dar pe care îl vezi derulându-se lângă tine, aici, în România, pe străzile din București.
Această temă și-a ițit capul de multe ori de-a lungul romanului, uneori direct și detaliat, prin poveștile din copilăria Ilenei și a lui Bogdan, alteori doar prin deducție, din felul în care cei doi protagoniști fug sau se ascund de traumele lor.
Ileana a avut o copilărie grea și traumatizantă. În ziua în care ea s-a născut, tatăl ei a dispărut împreună cu o colegă de serviciu. Au urmat ani întregi de abandon și respingere și din partea mamei, de grădiniță cu program săptămânal, venind acasă doar sâmbăta și duminica, de amintiri dintr-un pătuț cu zăbrele de fier și de mult plâns.
Din această cauza Ileana s-a rupt de sinele său emoțional, îngropând adânc fiecare urmă de emoție, căutând neîncetat aventura și ținându-și mintea ocupată cu altele.
Despre Bogdan am aflat că provine dintr-o familie în care a fost bătut de tatăl lui și că în ciuda faptului că mama lui s-a recăsătorit cu un bărbat bun și blând, care l-a iubit ca pe propriul lui copil, el a învățat să țină în el, la foc mic, toate emoțiile puternice.
Cei doi se regăsesc la reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. El – sexy, dar învins de greutățile vieții de tată singur, ea – o femeie atractivă și independentă, cu teamă de singurătate.
Am găsit în romanul Laurei o realitate a zilelor noastre, cu greutăți, cu neajunsuri sau cu lipsa empatiei cadrelor medicale, dar și regăsirea frumuseții vieții, învățând ce înseamnă o familie sau învățând să te iubești pe tine însuți/însăți.
Deși pare o carte despre dragostea la 40 de ani, ea este mult mai mult de atât. Laura a reușit să coasă discret și fire către teme mult mai vulnerabile, precum: bullying, tulburări din spectrul autist, abandon, abuz fizic și emoțional, maturizare forțată – cauzată de decesul unui părinte, depresie sau descoperirea sinelui.
Deși foarte stufos (ai putea sparge lejer capul cuiva : )), romanul "Nu-i ușor să fugi de fericire" se citește repede, cu nesaț, pe nesimțite.
Mi-a plăcut mult și felul în care autoarea a construit secvențele intime dintre cei doi protagoniști. Lejer, dar suficient de detaliat. Sexy, dar nu vulgar.
Nu pot decât să vă recomand "Nu-i ușor să fugi de fericire". E un roman care te duce cu gândul la scriitura lui Kristin Hannah sau a Lucindei Riley, dar pe care îl vezi derulându-se lângă tine, aici, în România, pe străzile din București.
October 24, 2024
În sfârșit o capodoperă, o capodoperă a clișeelor, cu o poveste care ar fi putut foarte bine să fie un episod pierdut dintr-o telenovelă de la prânz, difuzată pe la ora când ți-e prea lene să schimbi canalul.
Avem una bucată protagonistă, Ileana, fotografă de renume internațional (evident, pentru că doar fotografele de top internațional își încheie cariera cu poze la târguri de cartier și zilele orașului), care, desigur, este o eroină incompletă până la momentul în care se reîntâlnește cu Bogdan, comisarul super-ascetic, super-cinstit și super-tot, care rezolvă crime din anii ‘70 ca pe un puzzle de duminică. A, și văduv, cu doi copii, pentru că ce ar fi un romance contemporan fără puțină tragedie inutilă?
Dar stai, mai e și războiul din Afganistan! Pentru că de ce nu? Ileana, care face poze la lifestyle, ajunge în mijlocul exploziei, suferă traume și apoi, evident, face poze la târguri locale.
Toată lumea are probleme emoționale adânci. Serios, toate personajele. Toată cartea e un curs intensiv de „cum să pari că știi psihologie”. Dar terapie? Cine are nevoie de așa ceva când poți doar să dai sfaturi psihologice la fiecare colț de pagină?
Apoi sunt coincidențele. Oh, Doamne, coincidențele! Sarcini miraculoase, oameni care au aceeași zi de naștere, finaluri de bully transformate în predici despre empatie. Practic, o lecție de viață ambalată într-o înșiruire de întâmplări absurde. E aproape ca și cum autoarea a vrut să testeze cât de multe clișee poate să înghesuie într-o singură carte înainte ca cineva să observe.
Finalul? Ei bine, după ce supraviețuiești acest vârtej de tragedii, sperând că ceva, orice, va avea sens, cartea decide să-și încheie socotelile brusc și fără niciun fel de rezoluție. Fericirea? Sigur că nu, dar hei, nici nu e nevoie, că doar e o carte despre fuga de fericire, nu?
Dacă vrei să citești un roman în care absolut tot ce poate merge prost, merge prost – dar fără niciun sens literar sau vreo satisfacție narativă – atunci „Nu-i ușor să fugi de fericire” este alegerea perfectă.
Avem una bucată protagonistă, Ileana, fotografă de renume internațional (evident, pentru că doar fotografele de top internațional își încheie cariera cu poze la târguri de cartier și zilele orașului), care, desigur, este o eroină incompletă până la momentul în care se reîntâlnește cu Bogdan, comisarul super-ascetic, super-cinstit și super-tot, care rezolvă crime din anii ‘70 ca pe un puzzle de duminică. A, și văduv, cu doi copii, pentru că ce ar fi un romance contemporan fără puțină tragedie inutilă?
Dar stai, mai e și războiul din Afganistan! Pentru că de ce nu? Ileana, care face poze la lifestyle, ajunge în mijlocul exploziei, suferă traume și apoi, evident, face poze la târguri locale.
Toată lumea are probleme emoționale adânci. Serios, toate personajele. Toată cartea e un curs intensiv de „cum să pari că știi psihologie”. Dar terapie? Cine are nevoie de așa ceva când poți doar să dai sfaturi psihologice la fiecare colț de pagină?
Apoi sunt coincidențele. Oh, Doamne, coincidențele! Sarcini miraculoase, oameni care au aceeași zi de naștere, finaluri de bully transformate în predici despre empatie. Practic, o lecție de viață ambalată într-o înșiruire de întâmplări absurde. E aproape ca și cum autoarea a vrut să testeze cât de multe clișee poate să înghesuie într-o singură carte înainte ca cineva să observe.
Finalul? Ei bine, după ce supraviețuiești acest vârtej de tragedii, sperând că ceva, orice, va avea sens, cartea decide să-și încheie socotelile brusc și fără niciun fel de rezoluție. Fericirea? Sigur că nu, dar hei, nici nu e nevoie, că doar e o carte despre fuga de fericire, nu?
Dacă vrei să citești un roman în care absolut tot ce poate merge prost, merge prost – dar fără niciun sens literar sau vreo satisfacție narativă – atunci „Nu-i ușor să fugi de fericire” este alegerea perfectă.
January 24, 2024
Am regasit multe situatii din carte in viata pe care am avut-o. Este o fictiune istorica in mare parte dar e in primul rand povestea reala a unor oameni. Este povestea familiilor care par perfecte, a unor casnicii care se vor fericite si care cand deschizi usa descoperi durere, nefericire, distrugere, adulter. Mi-a placut povestea fiindca este cursiva, fara multe detalii si usor de asimilat toate sentimentele pe care le emana cei doi protagonisti. Fiindca este spusa din perspectiva mai multor personaje ajungem sa cunoastem intreaga situatie a personajelor si a vremurilor in care se desfasoara actiunea. Povestea incepe pe un vas in urma cu noua ani, la inceputul unui nou an, fix cand se aprindeau artifiiciile, Ileana il intalneste pe Bogdan. Nu se mai vazusera de peste zece ani. Fusesera colegi de liceu. Acum Ileana este o fotografă de renume internațional, cu o viata mereu in miscare, care nu a stat prea mult intr-un singur loc , nu s-a atasat de nimeni si nu a lasat pe nimeni sa se apropie de ea. Cei doi se reintalnesc la reuniunea de douazeci de ani de la terminarea liceului. Intre Ileana si Bogdan ia nastere o aventura care isi doresc amandoi sa fie doar o aventura cel putin in acea noapte cand se intalnesc. Bogdan este polițist, vaduv de doi ani si tata a doua fetite asa ca nu spera la o relatie de dragoste cu Ileana. De fapt el nu mai spera la nicio relatie cu vreo femeie dupa ce descopera ca nu fusese suficient de barbat pentru sotia lui.
August 15, 2024
„Nu-i ușor să fugi de fericire” s-a dovedit a fi un roman încântător plin de momente emoționate în care viața ne-a fost creionată sincer și fără retușuri. Autoarea ca o maestră a cuvântului m-a lăsat să mă bucur pe deplin de o carte caldă și totodată plină de încercări care mi-au arătat puterea iubirii, a vindecării și a regăsirii de sine. De multe ori m-am refugiat printre pagini și am primit fiecare scenariu așa cum mi se prezenta, cu bune și rele, cu toate lucrurile imprevizibile pe care ți le poate oferi viața. Eroii și-au urmat destinele vrednic însă temător, un traseu matur în care prioritățile se schimbă, și totuși, atât Ileana cât și Bogdan s-au definit ca suflete pereche în ciuda convingerilor lor că nu se merită, că nu se cade… că nu le-a venit timpul. Astfel, aceștia învață pas cu pas noțiunea de doi, se dăruiesc emoțional într-o manieră atât de curată încât am admirat această bulă a lor fragilă la început care s-a întărit, a luat forma unui cuplu. După cum spuneam, un roman extraordinar care mi-a rămas în suflet, și care mă poartă încă în lumea sa. Pentru că iubirea schimbă tot, și da – nu-i ușor să fugi de fericire!
link blog: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...
link blog: https://vorbepentrusufletblog.wordpre...
November 4, 2023
Nu-i ușor să scrii primul roman și să o faci atât de bine, încât cititorii să citească pe nerăsuflate 480 de pagini! Intriga e bine ticluită, un crâmpei din viața unor personaje contemporane desprinse din realitatea românească, o poveste de dragoste cu suișuri și coborîșuri, între doi protagoniști maturi, marcați de traume din trecut.
Spre deosebire de stereotipurile și superficialitatea literaturii comerciale, autoarea a creat un cuplu mai puțin obișnuit - o fotografă aparent foarte sigură pe sine, obișnuită să zboare din floare în floare și să fie singură, nedorind să se lege la cap cu o familie și fostul ei coleg de liceu, un polițist cumsecade, care nu e conștient de famecul personal, dedicat profesiei și foarte devotat fiicelor sale.
Cartea atinge multe teme dificile - drame familiale, divorț, zbuciumul părinților care-și cresc singuri copiii, revelații intime dureroase, bullying, secrete din trecut, însă firește nu lipsesc momentele senine, iubirea târzie și împlinirea alături de omul drag.
Mi-a plăcut foarte mult, are toate ingredientele unui roman de succes, te emoționează, te răscolește, te prinde și te surprinde. Recomand călduros.
Spre deosebire de stereotipurile și superficialitatea literaturii comerciale, autoarea a creat un cuplu mai puțin obișnuit - o fotografă aparent foarte sigură pe sine, obișnuită să zboare din floare în floare și să fie singură, nedorind să se lege la cap cu o familie și fostul ei coleg de liceu, un polițist cumsecade, care nu e conștient de famecul personal, dedicat profesiei și foarte devotat fiicelor sale.
Cartea atinge multe teme dificile - drame familiale, divorț, zbuciumul părinților care-și cresc singuri copiii, revelații intime dureroase, bullying, secrete din trecut, însă firește nu lipsesc momentele senine, iubirea târzie și împlinirea alături de omul drag.
Mi-a plăcut foarte mult, are toate ingredientele unui roman de succes, te emoționează, te răscolește, te prinde și te surprinde. Recomand călduros.
May 8, 2024
Am citit cartea pt ca o cunosc pe autoare desi romance-ul nu e genul meu; o apreciez si pt curaj si pt rezultat. Cele 4 stele sunt pt faptul ca m-a tinut prinsa 3 zile si pt ca la anumite expresii am recunoscut stilul de a vorbi al Laurei:)
Personajele si situatiile sunt usor de recunoscut din toate filmele romantice, cu un touch provincial-romanesc foarte natural. E usor sa fii alaturi de ele si sa-ti doresti un deznodamant care sa aseze tot, ceea ce se si intampla.
Desi dialogurile curg ok, parca se vorbeste putin prea mult. Si mie una mi-a fost greu sa ma prind care este “vocea” personajului masculin. Personajul feminin ar fi putut sa ramana o fotografa realizata de 40 de ani si ar fi fost suficient( nu era musai sa devina si erou). Traumele personajelor mi se par credibile, cateodata mai putin credibil e cum ajung sa le impartaseasca (povestea Marinei). Si mai sunt cateva loose ends fara de care povestea nu cred ca ar fi pierdut ceva: ne-sarutul din muzeu, aniversarea comuna(nici nu mi-am dar seama cand s-a intamplat), vecinul ortoped(si sotia lui ciudata)…
All in all, m-a prins :)
Personajele si situatiile sunt usor de recunoscut din toate filmele romantice, cu un touch provincial-romanesc foarte natural. E usor sa fii alaturi de ele si sa-ti doresti un deznodamant care sa aseze tot, ceea ce se si intampla.
Desi dialogurile curg ok, parca se vorbeste putin prea mult. Si mie una mi-a fost greu sa ma prind care este “vocea” personajului masculin. Personajul feminin ar fi putut sa ramana o fotografa realizata de 40 de ani si ar fi fost suficient( nu era musai sa devina si erou). Traumele personajelor mi se par credibile, cateodata mai putin credibil e cum ajung sa le impartaseasca (povestea Marinei). Si mai sunt cateva loose ends fara de care povestea nu cred ca ar fi pierdut ceva: ne-sarutul din muzeu, aniversarea comuna(nici nu mi-am dar seama cand s-a intamplat), vecinul ortoped(si sotia lui ciudata)…
All in all, m-a prins :)
December 29, 2024
Nu-i uşor să scrii romance dacă nu ai mai scris niciodată romance (sau o carte în general).
Nu-i uşor să scrii romance într-o țară în care nu se scrie romance.
Nu-i uşor să scrii o carte într-o țară în care oamenii nu prea citesc sau au o părere nerealistă despre ce ar vrea să citească din literatura română contemporană (să fie de nivel de Nobel dar să producă escapism ca cea mai captivantă carte polițistă, dacă se poate).
Din aceste motive am apreciat tentativa şi curajul Laurei Frunză. Şi de aici cele două steluțe.
Dar….
Nu-i uşor să citeşti o carte de 480 de pagini, mega lungită, cu o tonă de personaje “traumatizate”, nerealist construite, pe care îți e aproape imposibil să le înțelegi şi cu care foarte greu poți empatiza.
Înțeleg că autoarei nu i-a fost uşor să aleagă dintre subiectele dramatice pe care să le exploreze în carte şi deci a decis să le discute pe toate, dar totuşi…
Oricum a fost cu cartea asta, dar uşor clar nu!
Nu-i uşor să scrii romance într-o țară în care nu se scrie romance.
Nu-i uşor să scrii o carte într-o țară în care oamenii nu prea citesc sau au o părere nerealistă despre ce ar vrea să citească din literatura română contemporană (să fie de nivel de Nobel dar să producă escapism ca cea mai captivantă carte polițistă, dacă se poate).
Din aceste motive am apreciat tentativa şi curajul Laurei Frunză. Şi de aici cele două steluțe.
Dar….
Nu-i uşor să citeşti o carte de 480 de pagini, mega lungită, cu o tonă de personaje “traumatizate”, nerealist construite, pe care îți e aproape imposibil să le înțelegi şi cu care foarte greu poți empatiza.
Înțeleg că autoarei nu i-a fost uşor să aleagă dintre subiectele dramatice pe care să le exploreze în carte şi deci a decis să le discute pe toate, dar totuşi…
Oricum a fost cu cartea asta, dar uşor clar nu!
Displaying 1 - 30 of 49 reviews