A l'ombre d'une fleur de lys: Nouvelles

Proza fantastica #5

by Mircea Eliade

"Parce que je ne suis pas comme les autres, moi, je suis un enfant trouvé. Je ne serai pas un n'importe qui, moi, un jour je deviendrai très grand, plus grand qu'Alexandre de Macédoine. Un jour, je serai le maître du monde. Je le sais. Voilà pourquoi je ne fais pas comme les autres. Je dors la nuit dans la montagne et je n'ai pas peur et je monte aux arbres sans que les oiseaux m'entendent et un jour je pourrai me jeter dans le ravin sans me faire de mal." Cinq nouvelles qui vont de l'adolescence à la vieillesse, comme un roman. Le talent de Mircea Eliade est rare. Il sait mêler la magie des mythes à l'histoire contemporaine de la Roumanie et de l'Europe. Qu'ils rencontrent la fille d'un capitaine, un lieutenant poète ou un devin des pierres, ses personnages sont en quête : ils cherchent leur salut par le Merveilleux.

Genres: Romanian Literature, Short Stories, Fiction, Romania

168 pages, Paperback

First published January 1, 1985

About the author

Romanian-born historian of religion, fiction writer, philosopher, professor at the University of Chicago, and one of the pre-eminent interpreters of world religion in the last century. Eliade was an intensely prolific author of fiction and non-fiction alike, publishing over 1,300 pieces over 60 years. He earned international fame with LE MYTHE DE L'ÉTERNAL RETOUR (1949, The Myth of the Eternal Return), an interpretation of religious symbols and imagery. Eliade was much interested in the world of the unconscious. The central theme in his novels was erotic love.

Reviews

[Andrei Tamaş · Rating 4 out of 5]

Nostalgie specific românească. "O să mă împac cu el, la umbra unui crin, în Paradis." Crinul are valoare de simbol (puritatea, perfecţiunea), într-o proză fantastică panoramica.

[Amandine · Rating 1 out of 5]

1,5 étoiles. Je sors très déçue de cette lecture, qui m'avait tant attirée par son titre et l'annonce de la quatrième de couverture d'un parcours de l'adolescence à la vieillesse (où donc est-il ? Où est le "comme un roman" publicitaire et ridicule ?) J'ai eu l'impression de lire cinq dialogues de sourds : soit les personnages n'écoutent qu'eux-mêmes, s'interrompent mutuellement et restent seuls avec eux-mêmes, soit ils déforment chacun des propos de l'autre sans l'écouter réellement, soit enfin ils font référence à des codes connus d'eux seuls ou liés à la religion, sans que le lecteur ne soit lui aussi mis dans le secret. Bref, tout cela m'a paru affreusement frustrant et vexant : je n'ai rien compris aux deux premières nouvelles et me suis sentie exclue des deux dernières. Seule la nouvelle centrale, Les fossés, m'a plu par son cadre historique et spatial (la seconde guerre mondiale en Roumanie), ainsi que par son déroulement général.

[julieta · Rating 4 out of 5]

Yo sé que puede parecer una exageración, pero estoy poniendo 4 estrellas solo por el primer cuento. El resto me gustó igual, me encanta el misterio que tienen los personajes y las historias, hay algo que se mueve detrás, las coincidencias, el conocimiento del futuro, algo como de magia que me gusta. Por lo poco que sé de Eliade, es un historiador de religiones, y sí que me seguiré buscando sus libros, porque me encantó esta primera introducción a su mundo.

[Bellatrix M. · Rating 3 out of 5]

》Am citit doar „La umbra unui crin” (aproximativ 25 de pagini) și sunt destul de confuză. 😵‍💫 Știu că Mircea Eliade are grijă să lase întotdeauna o urmă de mister în urma evenimentelor pe care le relatează, însă de data asta ori a fost prea mult mister pentru mine, ori nu am citit cartea la momentul oportun/în condițiile potrivite. 🤷‍♀️
》A existat și o sursă istorică de inspirație pentru această nuvelă, iar acest aspect pot spune că nu m-a intrigat foarte tare, pentru că nu este un domeniu pe care eu îl îndrăgesc în mod deosebit. 🙈 De asemenea, sunt câteva pasaje în limba franceză (pe care eu nu o cunosc foarte bine) și din nefericire nu au fost traduse într-o notă de subsol, așa că am ratat câteva amănunte mai mult sau mai puțin relevante... 🫠
》Mi-a plăcut (chiar și în aceste condiții) metafora centrală a textului: „Ne întâlnim la umbra unui crin, în Paradis!” 😍 A devenit o mică obsesie și, fără îndoială, un reper și un izvor de inspirație. 💘
》Aveam așteptări foarte mari (mai ales că florile mele preferate sunt CRINII 🤍), dar probabil că nu am avut eu starea necesară atunci când am pus mâna pe cartea aceasta. 🫣

[Dina Rahajaharison · Rating 4 out of 5]

"Parce que je ne suis pas comme les autres, moi, je suis un enfant trouvé. Je ne serai pas un n'importe qui, moi, un jour je deviendrai très grand, plus grand qu'Alexandre de Macédoine."

[Anna · Rating 3 out of 5]

"Am înţeles că doar, deocamdată, nu ne ameninţă nici o primejdie. Dar să nu uităm că exilul se aproprie de sfârşit şi că ar trebui să ne pregătim de acum!
-Cum să ne pregătim? l-a întrebat Iliescu
-Depinde de fiecare din noi, i-a răspuns Valentin. Şi a continuat:
Cel care n-a iubit niciodată florile, să înveţe să le iubească! Numai aşa le va înţelege taina, pe care o cunosc şi copiii, dar pe care o uită repede."