What do you think?
Rate this book
Buenas tardes a las cosas de aquí abajo
Buenas tardes a las cosas de aquí abajo es una sinfonía coral que ahonda en todos los temas y obsesiones de Lobo Antunes. En el marco de una Angola post colonial, un territorio de disolución por el que deambulan como espectros los sucesivos agentes que el Servicio de Inteligencia de Portugal envía para reactivar el tráfico de diamantes, las distintas identidades se confunden con un paisaje de campos de algodón y extensiones enormes de girasoles. Seabra y Miguéis, pero también Marina y Mendonça, los hombres y las mujeres de esta obra son reflejos de nuestra existencia. Sus mundos interiores coinciden con el mundo interior del autor y, también, con el del lector. En su afán por reinventar las leyes internas de la novela, el pasado se funde con el presente en una estructura polifónica en la que los temas y motivos avanzan y retroceden, se asoman para desaparecer acto seguido, hasta conformar un todo unitario, un exquisito festín de palabras.
La nueva novela del escritor portugués marca el inicio de su nueva andadura editorial en Literatura Mondadori. Autor hasta la fecha de la editorial Siruela, el paso a Mondadori lo hace con una de sus novelas "importantes", un texto a la altura de sus novelas más renombradas como Esplendor de Portugal. Cada nueva novela de António Lobo Antunes supone un acontecimiento literario. Su obra reclama lectores entregados y dispuestos a participar en el universo de sensaciones de sus personajes. La comunión entre autor y lector significa un viaje compartido, una epifanía que en Buena tardes a las cosas de aquí abajo alcanza cotas de una hondura insondable. La lectura de estas páginas no dejará indiferente a nadie.
La nueva novela del escritor portugués marca el inicio de su nueva andadura editorial en Literatura Mondadori. Autor hasta la fecha de la editorial Siruela, el paso a Mondadori lo hace con una de sus novelas "importantes", un texto a la altura de sus novelas más renombradas como Esplendor de Portugal. Cada nueva novela de António Lobo Antunes supone un acontecimiento literario. Su obra reclama lectores entregados y dispuestos a participar en el universo de sensaciones de sus personajes. La comunión entre autor y lector significa un viaje compartido, una epifanía que en Buena tardes a las cosas de aquí abajo alcanza cotas de una hondura insondable. La lectura de estas páginas no dejará indiferente a nadie.
608 pages, Paperback
First published January 1, 2003
About the author
António Lobo Antunes
87 books1,117 followersAt the age of seven, António Lobo Antunes decided to be a writer but when he was 16, his father sent him to medical school - he is a psychiatrist. During this time he never stopped writing.
By the end of his education he had to join the Army, to take part in the war in Angola, from 1970 to 1973. It was there, in a military hospital, that he gained interest for the subjects of death and the other. The Angolan war for independence later became subject to many of his novels. He worked many months in Germany and Belgium.
In 1979, Lobo Antunes published his first novel - Memória de Elefante (Elephant's Memory), where he told the story of his separation. Due to the success of his first novel, Lobo Antunes decided to devote his evenings to writing. He has been practicing psychiatry all the time, though, mainly at the outpatient's unit at the Hospital Miguel Bombarda of Lisbon.
His style is considered to be very dense, heavily influenced by William Faulkner, James Joyce and Louis-Ferdinand Céline.
He has an extensive work, translated into several languages. Among the many awards he has received so far, in 2007 he received the Camões Award, the most prestigious Portuguese literary award.
By the end of his education he had to join the Army, to take part in the war in Angola, from 1970 to 1973. It was there, in a military hospital, that he gained interest for the subjects of death and the other. The Angolan war for independence later became subject to many of his novels. He worked many months in Germany and Belgium.
In 1979, Lobo Antunes published his first novel - Memória de Elefante (Elephant's Memory), where he told the story of his separation. Due to the success of his first novel, Lobo Antunes decided to devote his evenings to writing. He has been practicing psychiatry all the time, though, mainly at the outpatient's unit at the Hospital Miguel Bombarda of Lisbon.
His style is considered to be very dense, heavily influenced by William Faulkner, James Joyce and Louis-Ferdinand Céline.
He has an extensive work, translated into several languages. Among the many awards he has received so far, in 2007 he received the Camões Award, the most prestigious Portuguese literary award.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
September 27, 2014
Ninguém é insubstituível...
«existo ao mesmo tempo em todos os lugares da minha vida»
«a única coisa que pretendo é que me deixem em paz sozinha comigo ou antes sozinha com isto que não sou eu e em que me tornei»
«o tempo imóvel, quer dizer muita coisa a passar em mim»
«existo ao mesmo tempo em todos os lugares da minha vida»
«a única coisa que pretendo é que me deixem em paz sozinha comigo ou antes sozinha com isto que não sou eu e em que me tornei»
«o tempo imóvel, quer dizer muita coisa a passar em mim»
February 25, 2013
Una lectura que me tomó muchísimo tiempo y disciplina. En más de una ocasión pensé en dejarlo ya que la densidad de la lectura me desanimaba: ver que llevo dos horas de lectura y que no he avanzado más de veinte páginas y que aún quedaban cientos era, a ratos, un tanto desesperanzador. Sin embargo, la prosa bellísima de Lobo Antunes me animó a seguir. Uno de esos libros que no funcionan por diégesis sino por atmósfera, por el despliegue del lenguaje. Un libro para ir a tientas, sin saber muy bien hacia dónde pero maravillándose en el recorrido.
Creo que no es un buen libro para hacer un primer acercamiento al autor, sino que habría que leer otras cosas, menos polifónicas, más cortas y con menos hilos argumentales antes de Lobo Antunes antes de entrar a esta novela. Es decir, hay que saber qué esperar al iniciarlo sino es probable que fracasemos en la lectura.
Concluyendo, creo que es una novela retadora, que exige al lector que a veces se excede un poco desplegándose de más, pero una fabulosa novela y experiencia de lectura a fin de cuentas.
Creo que no es un buen libro para hacer un primer acercamiento al autor, sino que habría que leer otras cosas, menos polifónicas, más cortas y con menos hilos argumentales antes de Lobo Antunes antes de entrar a esta novela. Es decir, hay que saber qué esperar al iniciarlo sino es probable que fracasemos en la lectura.
Concluyendo, creo que es una novela retadora, que exige al lector que a veces se excede un poco desplegándose de más, pero una fabulosa novela y experiencia de lectura a fin de cuentas.
July 14, 2025
Fragmentário a um nível que – somando os indecifráveis saltos temporais e polifonia - torna o livro quase ininteligível. Perdi-me a cada virar de página; o tamanho torna-o uma tarefa.
Mas a verdade, apesar de tudo, é que o fluxo de consciência de Lobo Antunes captura cogitações, tormentos emocionais e interações humanas com tal precisão e vigor que o livro pode ser lido (ou semi-lido) em qualquer ordem e feitio sem prejuízo capital.
Não há nas letras portuguesas contemporâneas, ninguém (nem de perto) com tamanha perspicácia e semelhante domínio da prosa ao nível da frase e parágrafo.
Mas a verdade, apesar de tudo, é que o fluxo de consciência de Lobo Antunes captura cogitações, tormentos emocionais e interações humanas com tal precisão e vigor que o livro pode ser lido (ou semi-lido) em qualquer ordem e feitio sem prejuízo capital.
Não há nas letras portuguesas contemporâneas, ninguém (nem de perto) com tamanha perspicácia e semelhante domínio da prosa ao nível da frase e parágrafo.
March 25, 2012
I am afraid I don't like the most of his books. I read "libro de cronicas" and found it wonderful, however the novels are quite different. I can not follow the plot (if there is any), could hardly understand this heavy volume and... well, finished only because I don't like leaving a book unfinished.
I am sure he must be a great writer, but requires too much concentration. Not for me.
I am sure he must be a great writer, but requires too much concentration. Not for me.
March 23, 2022
Nu știu dacă ea a spus
— Asta era casa sau (poate)
— Acum douăzeci de ani noi sau (posibil, nu sunt sigur)
— Am locuit aici sau poate n-a spus nimic, s-a mulțumit să urce alături de mine de la Muxima[1], poate puțin în fața mea (puțin în fața mea) cu un mic toiag sau cu un băț de trestie în mână, aproape fără să se uite la mine (de asta îmi amintesc) ca și cum ne-am fi plimbat deși ceva în gesturile ei, pe chipul ei (o îngrijorare, o așteptare, o supărare) arăta că nici gând să ne plimbăm printre pâlcurile de case pe care războiul le nimicise (iar marea în stânga noastră, marea acolo jos mereu în stânga noastră) ea așadar în fața mea, mergând încet mai întâi, atentă la cicatricile lăsate de tunurile fără recul pe la colțurile străzilor, la curțile părăsite, la piscina golită în care continuau să crească dinții unui soldat mort, ea mergând încet mai întâi, aproape alergând după aceea, uitând de mine, aruncând micul toiag sau bățul de trestie, alergând nu cum aleargă femeile albe, cum aleargă negresele printre care a fost crescută (vezi relatarea anexată) chiar dacă unchiul ei era o persoană importantă și bogată, iar ea fetiță, ea albă, mâncând funge[2] în sanzala și irigând greieri, ea acum femeie sus pe colină marea în stânga noastră, traulerele, insula, totul simetric, aliniat, calm, ea așteptându-mă în fața a ceva ce trebuie să fi fost un zid și dincolo de zid ceva ce trebuie să fi fost o seră de orhidee, fragmente de răzoare, scări de marmură (jumătatea unei scări de marmură) năpădite de iarbă, înecate în iarbă, una dintre păsările dolofane de pe drum, cu un șoarece în cioc, a fugit de noi bălăbănindu-se până și-a luat cu greu zborul, ea arătându-mi fațada...
— Asta era casa sau (poate)
— Acum douăzeci de ani noi sau (posibil, nu sunt sigur)
— Am locuit aici sau poate n-a spus nimic, s-a mulțumit să urce alături de mine de la Muxima[1], poate puțin în fața mea (puțin în fața mea) cu un mic toiag sau cu un băț de trestie în mână, aproape fără să se uite la mine (de asta îmi amintesc) ca și cum ne-am fi plimbat deși ceva în gesturile ei, pe chipul ei (o îngrijorare, o așteptare, o supărare) arăta că nici gând să ne plimbăm printre pâlcurile de case pe care războiul le nimicise (iar marea în stânga noastră, marea acolo jos mereu în stânga noastră) ea așadar în fața mea, mergând încet mai întâi, atentă la cicatricile lăsate de tunurile fără recul pe la colțurile străzilor, la curțile părăsite, la piscina golită în care continuau să crească dinții unui soldat mort, ea mergând încet mai întâi, aproape alergând după aceea, uitând de mine, aruncând micul toiag sau bățul de trestie, alergând nu cum aleargă femeile albe, cum aleargă negresele printre care a fost crescută (vezi relatarea anexată) chiar dacă unchiul ei era o persoană importantă și bogată, iar ea fetiță, ea albă, mâncând funge[2] în sanzala și irigând greieri, ea acum femeie sus pe colină marea în stânga noastră, traulerele, insula, totul simetric, aliniat, calm, ea așteptându-mă în fața a ceva ce trebuie să fi fost un zid și dincolo de zid ceva ce trebuie să fi fost o seră de orhidee, fragmente de răzoare, scări de marmură (jumătatea unei scări de marmură) năpădite de iarbă, înecate în iarbă, una dintre păsările dolofane de pe drum, cu un șoarece în cioc, a fugit de noi bălăbănindu-se până și-a luat cu greu zborul, ea arătându-mi fațada...
Read
April 12, 2023Quando em 2003 comprei este livro, tentei lê-lo de imediato, mas não consegui avançar… nessa altura não tinha a disponibilidade nem a concentração necessárias que a leitura deste romance exige. Nestas férias, decidi retomá-lo (também para dar resposta a um desafio) e li-o de fio a pavio. O romance de António Lobo Antunes apresenta uma estrutura da narrativa complexa, pois as acções, os pensamentos e as memórias do presente e do passado misturam- se e repetem-se, as personagens multiplicam-se. Estamos numa Angola da pós-descolonização e o enredo é apresentado em três livros com prólogo e epílogo. Cada livro relata os acontecimentos de um agente de espionagem enviado pelo “Serviço” com a missão de apagar os vestígios deixados pelo agente anterior, de contrabandear diamantes e de os trazer para Lisboa. Todos falham.
O leitor é convidado a organizar as frases para melhor entender e reconstruir a história e assim desfrutar da escrita do autor que se revela muito rica e metafórica.
O leitor é convidado a organizar as frases para melhor entender e reconstruir a história e assim desfrutar da escrita do autor que se revela muito rica e metafórica.
July 8, 2020
Intragável.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews