Introducere în psihanaliza freudiană şi postfreudiană

by Vasile Dem. Zamfirescu

Când a constatat, pe baza identităţii structurale între simptomul nevrotic, pe de o parte, şi vis, act ratat, cuvânt de spirit, produse culturale, pe de altă parte, că între „normal" şi „patologic" există doar o deosebire de grad, şi nu una de natură, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. Psihanaliza, ca psihologie, este o psihologie a inconştientului.

Spre deosebire de psihologia conştiinţei, care studiază fenomenele psihice conştiente (sau accesibile în mod direct conştiinţei), psihologia inconştientului cercetează acele fenomene psihice accesibile conştiinţei doar indirect, prin intermediul interpretării de tip psihanalitic. Descoperirea inconştientului psihic a revoluţionat nu numai psihologia, ci şi celelalte ştiinţe ale filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc.

Dacă ar fi să formulez în puţine cuvinte şi într-un mod sugestiv esenţa psihologiei inconştientului, aş spune că ea constă în ideea că şi oamenii sănătoşi, nu numai nevroticii, au inconştient. Iar inconştientul oamenilor sănătoşi are aceleaşi conţinuturi ca şi inconştientul nevroticilor. Diferenţa e doar de grad.
Vasile Dem. Zamfirescu

Oricât ar părea de surprinzător, psihanaliza nu este, aşa cum ne-am obişnuit să o gândim, un domeniu nestructurat interior, ci un adevărat sistem de discipline. Disciplinele psihanalitice – psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia şi psihanaliza aplicată – se află în relaţii cronologice şi logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitică. Teoretizarea experienţei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-au clădit metapsihologia şi psihanaliza aplicată. Structura de rezistenţă a acestei clădiri multietajate o formează ideea de inconştient.
– V.D.Z.

Parcurgerea celor optsprezece volume ale operelor complete a lui Jung mi-a prilejuit constatarea, surprinzătoare la prima vedere, că există mai multe tipuri de arhetipuri, dacă folosim drept criteriu definiţia arhetipului cu care Jung operează de-a lungul întregii sale opere, şi anume de pattern of behaviour, de forţă interioară de ordinul instinctului, cu valenţe spirituale. Arhetipurile care corespund acestei definiţii şi pe care le-am numit tipice descriu într-adevăr o experienţă a speciei transmisă ereditar. Din categoria arhetipurilor tipice fac arhetipul matern, arhetipul patern, arhetipul infans, anima, animus, arhetipul renaşterii, comunismul ca arhetip, arhetipurile regionale sau etnice, de tipul arhetipului germanilor (Wotan), cristalizare şi transmitere a unei experienţe colective de ordin general, nu universal.
– V.D.Z

Genres: Psychology, Nonfiction

408 pages, Unknown Binding

First published January 1, 2003

About the author

Vasile Dem Zamfirescu este psihanalist, profesor universitar, editor, eseist și traducător.
După terminarea liceului Mihai Viteazul din București, Vasile Dem. Zamfirescu a urmat, între 1960-1965, cursurile Facultății de Filosofie, secția Pedagogie, din cadrul Universității din București, iar în 1975, la îndemnul lui Constantin Noica, a absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea Limba Germană/Limba Engleză . În 1975 a susținut doctoratul în filosofie la Universitatea din București cu o lucrarea Etică și psihanaliză.
Vasile Dem. Zamfirescu a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Filosofie al Academiei Române și la Laboratorul de Antropologie al Institutului Victor Babeș, în perioada 1966-1998.
Prof. univ. dr. Zamfirescu a predat timp de 10 ani (între 1991-2000) disciplinele: Psihanaliză Filosofică, Filosofia Inconștientului, Tehnica Psihanalizei (secția Psihologie), Psihanaliză și Pedagogie (secția Pedagogie) în cadrul Facultății de Filosofie și Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București, iar din 1998 până în prezent Introducere în Psihanaliză și Elemente de Tehnică a Psihanalizei în cadrul Facultății de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu. Începând cu anul 2004 devine șef de catedră Psihologie și Psihoterapie la aceeași universitate.
Deși oficial pregătirea pentru cariera psihanalitică a început din 1986, odată cu începerea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu și-a dezvăluit vocația pentru această disciplină încă din 1968 atunci când, în condițiile ostile ale comunismului, a reușit să impună ca temă a lucrării sale de doctorat în filosofie relația între etică și psihanaliză, care a fost publicată parțial sub forma de carte în 1973 (,,Etică și psihanaliză"). Debutul practicii psihanalitice are loc în 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepreședinte (1994-1998) și președinte (1998-2006) al Societății Române de Psihanaliză. Începand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociația Psihanalitică Internațională), psihanalist formator și supervizor.
Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultură psihanalitică Psihanaliza și al Editurii Trei, unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud și Carl Gustav Jung și a contribuit substanțial la promovarea în rândurile cititorilor români a altor opere importante din domeniul psihologiei, psihoterapiei și psihanalizei, în calitate de coordonator al colecțiilor „Biblioteca de psihanaliză” și „Psihologia practică”.
2008-2010 - Director al Revistei Române de Psihanaliză.

Reviews

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Posibilitatea unui curs de psihanaliză în învăţământul superior este o noutate absolută pentru cultura română: nici înainte de 1940, nici după încheierea celui de al doilea război mondial, un astfel de curs nu era, din motive diferite, de conceput. Voi vorbi mai pe larg despre aceste motive în cursul dedicat trecerii în revistă a celor mai importante momente ale istoriei psihanalizei în România. Studenţii Facultăţii de psihologie a Universităţii „Titu Maiorescu“ sunt beneficiarii privilegiaţi ai unor cursuri obligatorii de psihanaliză cu durata de un an: prezentul curs de „Intro-
ducere în psihanaliză“ din anul al treilea şi cursul de „Psihopatologie psihanalitică“ din anul al patrulea.
Având în vedere faptul că timp de aproape o jumătate de secol ideologia comunistă a împiedicat pătrunderea psihanalizei în spaţiul cultural românesc, ceea ce a condus la absenţa informaţiilor despre disciplina întemeiată de Freud, voi încerca să adaptez conţinutul cursului la această situaţie. Îmi propun deci să vă ofer cunoştinţe despre fundamentele psihanalizei, cunoştinţe care să vă permită orientarea în domeniu şi înţelegerea oricărei direcţii noi a psihanalizei. Pentru a atinge
acest scop, atitudinea cursului va fi critică şi nu dogmatică, prezentând ideea de inconştient în evoluţia sa istorică. Astfel, concepţia lui Freud apare ca o teorie vie, capabilă de remanieri succesive, remanieri impuse nu de puţine ori de înnoirile aduse de principalii disidenţi: Adler şi Jung.
Pentru că, în timp ce în România accesul psihanalizei era, în perioada comunistă, interzis de o adevărată cortină de fier culturală, în vestul Europei dezvoltarea ideilor lui Freud se derula continuu şi organic, voi prezenta, ori de câte ori va fi posibil, stadiul atins de psihanaliza contemporană.