What do you think?
Rate this book
Retragerea. Povestea unui dezastru, octombrie-decembrie 1916
„Memoriile lui Ştefan Zeletin sunt un rechizitoriu dur la adresa pregătirii precare a armatei în toamna anului 1916, odată cu intrarea României în război. Prea puține au fost vocile care să treacă peste tendința eroizantă și să aibă curajul, la fel ca Zeletin, de a descrie incompetența autorităților civile și militare, debandada în care s-a făcut retragerea trupelor, după entuziasmul intrării în Transilvania. Cu atât mai sfâșietoare sunt paginile în care autorul descrie prăbușirea moralului soldaților, disperarea lor care-i împingea să se predea inamicului, precum și tragedia populației pornite în refugiu înspre Moldova. Cartea aceasta rămâne una dintre cele mai zguduitoare și autentice mărturii – povestea unui filozof-ofițer captiv într-un dezastru de altfel previzibil.“ — SORIN CRISTESCU
„O indignare sfântă respiră din fiece cuvânt al amintirilor de război pe care le-a consemnat în dureroasa scriere Retragerea… În scrisul său, autorul nu cunoaşte cruţare, convenţie, perifrază… Mai puţin ca oriunde şi mai puţin ca orice, veţi găsi în preocuparea lui Zeletin minciuna şi farsa; cu deosebire lipseşte convenţionala minciună a puţin închegatei noastre societăţi. Zeletin are în schimb – şi o are fără s-o caute – o naturală cutezanţă, izvorâtă din autoritatea ce-i însoţeşte pretutindeni cuvântul lui scris.“ — CEZAR PAPACOSTEA (1935)
„O indignare sfântă respiră din fiece cuvânt al amintirilor de război pe care le-a consemnat în dureroasa scriere Retragerea… În scrisul său, autorul nu cunoaşte cruţare, convenţie, perifrază… Mai puţin ca oriunde şi mai puţin ca orice, veţi găsi în preocuparea lui Zeletin minciuna şi farsa; cu deosebire lipseşte convenţionala minciună a puţin închegatei noastre societăţi. Zeletin are în schimb – şi o are fără s-o caute – o naturală cutezanţă, izvorâtă din autoritatea ce-i însoţeşte pretutindeni cuvântul lui scris.“ — CEZAR PAPACOSTEA (1935)
224 pages, Paperback
Published January 1, 2023
51 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
December 16, 2023
Tin minte, cum, la orele de istorie ni s-a vorbit despre glorioasa campanie din Carpati din 1916 , cum romanii au trecut muntii sa elibereze Transilvania...si, mai tin minte si cum in toamna aceluiasi an , unitatile nemtesti blocate in acea vara pe frontul de vest (Marna, Somme, Verdun) s-au intors pe melagurile noastre si i-au pus pe ai nostri in retragere.
Apoi aflam, cum si bulgarii deschideau front in sudul munteniei si, cum, incet incet, frontul romanesc incepe sa dea inapoi....tot drumul (toata Campia Romana) pana in Moldova , abandonand totul (inclusiv Capitala).
Ce nu mi-sa spus este modul in care s-a desfasurat aceasta retragere.
Aceasta carte zugraveste toamna-iarna lui 1916 in care s-a desfasurat aceasta retragere ce reprezinta fara doar si poate, un dezastru national, care, cumva s-a tinut sub covor pana de curand.
Stefan Zeletin face parte din armata 1 romana, cea care a fost incartiruita in Moldova si trimisa in zona Pitesti sa stabilizeze frontul sa opreasca inaintarea nemtilor si sa ajute unitatile armate din muntenia. Armata aceasta a devenit ulterior protagonista acestei retrageri.
Nu a fost o retragere, a fost o fuga continua, in care nu s-a mai tinut cont de ordine , de pregatire militara, o fuga datorata incompetentei si nesimtirii statului major fata de propria armata.
S-a ajuns in situatia in care soldatii au fost nevoiti sa fuga sute de kilometri de dusman, cazand si murind de foame prin santuri, jefuind casele oamenilor din disperare.
Obositi de la zile intregi de marsuri de noapte, fara oprire (spre a nu fi incercuiti) , jegosi , fara arme, sau cu arme, dar, folosindu-le pe post de bate, fiindca nu primisera cartuse la ele, cu moralul distrus, rupti de regimentele si batalioanele lor , incontinuu hartuiti de mitraliere si obuzele dusmane, totul in timp ce statul major nu incearca in nici un fel sa asigure coeziunea , sa asigure ca rezervele acopera retragerea liniei intai , ca artileria acopera infanteria.
In mod normal, cand linia intai e strapunsa, rezerva si artileria trebuie sa ii acopere retragerea. In acest episod al Romaniei, artileria si rezerva ori de cate ori primeau stirea ca frontul e strapuns, erau primele care plecau, lasand linia intai intr-o continua fuga,dezolare si confuzie.
Nu numai ca plecau dar de cele mai multe ori nici nu dadeau de stire unitatilor de pe front.
Inchipuiti-va regimente intregi din linia intai dupa o zi epuizanta de lupta, plecau in mars organizat spre (initial) un anume sat crezand ca rezerva lor a pregatit o pozitie fortificata. Cand intrau in sat nu era urma de roman, dar dadeau piept cu mitralierele germane proaspat instalate pe acoperisurile caselor.
Soldatii ai sergentii erau obligati sa sada in pozitii ziua si sa fuga noaptea pe drumuri laturalnice si paduri spre a nu fi incercuiti.
Si asta s-a intamplat pe intreaga distanta de 320 km , distanta dintre Pitesti si Focsani ! Zi de zi !
Singura deviza a statului major era : "inapoi pe front ca altfel pun artileria pe voi nenorocitilor', apoi pleca.
Stefan Zeletin estimeaza ca armata romana a pierdut usor peste 120 000 oameni in aceasta retragere, o majoritate covarsitoare datorita foamei si a oboselii , nicidecum a gloantelor dusmane.
Este surprinzator ca, cumva, ajungand armata la Focsani , in decurs de numai cateva luni, sub ajutotul misiunii franceze in Moldova , a reinviat din propria cenusa , si a oprit inaintarea germana in vara lui 1917 (glorioasele lupte de la Marasesti , Marasti si Oituz).
Romanii, sunt un neam brav si muncitor, doar ca, cumva ajungem mereu sa fim prinsi cu chilotii in vine in marile intemperii ale istoriei, si cumva, fix in acele momente, cand avem nevoie de o mana forte, de o calauza, cineva care sa preia fraiele, ajungem sa fim condusi de diversi "ilustri" anonimi.
Pana la urma sub frica distrugerii totale, ne redresam si cu fatalitatea dar si ingeniuitatea balcanica razbim, luam deciziile bune, iesim cumva la suprafata, dar cu mari costuri, mai ales cu costuri care puteau fi evitate.....
Apoi din aceste experiente nu tragem invataminte, dupa aceste episoade nu ne invatam minte....revenim iar in aceeasi mirobolanta ignoranta si indiferenta...si ciclul se repeta.
Apoi aflam, cum si bulgarii deschideau front in sudul munteniei si, cum, incet incet, frontul romanesc incepe sa dea inapoi....tot drumul (toata Campia Romana) pana in Moldova , abandonand totul (inclusiv Capitala).
Ce nu mi-sa spus este modul in care s-a desfasurat aceasta retragere.
Aceasta carte zugraveste toamna-iarna lui 1916 in care s-a desfasurat aceasta retragere ce reprezinta fara doar si poate, un dezastru national, care, cumva s-a tinut sub covor pana de curand.
Stefan Zeletin face parte din armata 1 romana, cea care a fost incartiruita in Moldova si trimisa in zona Pitesti sa stabilizeze frontul sa opreasca inaintarea nemtilor si sa ajute unitatile armate din muntenia. Armata aceasta a devenit ulterior protagonista acestei retrageri.
Nu a fost o retragere, a fost o fuga continua, in care nu s-a mai tinut cont de ordine , de pregatire militara, o fuga datorata incompetentei si nesimtirii statului major fata de propria armata.
S-a ajuns in situatia in care soldatii au fost nevoiti sa fuga sute de kilometri de dusman, cazand si murind de foame prin santuri, jefuind casele oamenilor din disperare.
Obositi de la zile intregi de marsuri de noapte, fara oprire (spre a nu fi incercuiti) , jegosi , fara arme, sau cu arme, dar, folosindu-le pe post de bate, fiindca nu primisera cartuse la ele, cu moralul distrus, rupti de regimentele si batalioanele lor , incontinuu hartuiti de mitraliere si obuzele dusmane, totul in timp ce statul major nu incearca in nici un fel sa asigure coeziunea , sa asigure ca rezervele acopera retragerea liniei intai , ca artileria acopera infanteria.
In mod normal, cand linia intai e strapunsa, rezerva si artileria trebuie sa ii acopere retragerea. In acest episod al Romaniei, artileria si rezerva ori de cate ori primeau stirea ca frontul e strapuns, erau primele care plecau, lasand linia intai intr-o continua fuga,dezolare si confuzie.
Nu numai ca plecau dar de cele mai multe ori nici nu dadeau de stire unitatilor de pe front.
Inchipuiti-va regimente intregi din linia intai dupa o zi epuizanta de lupta, plecau in mars organizat spre (initial) un anume sat crezand ca rezerva lor a pregatit o pozitie fortificata. Cand intrau in sat nu era urma de roman, dar dadeau piept cu mitralierele germane proaspat instalate pe acoperisurile caselor.
Soldatii ai sergentii erau obligati sa sada in pozitii ziua si sa fuga noaptea pe drumuri laturalnice si paduri spre a nu fi incercuiti.
Si asta s-a intamplat pe intreaga distanta de 320 km , distanta dintre Pitesti si Focsani ! Zi de zi !
Singura deviza a statului major era : "inapoi pe front ca altfel pun artileria pe voi nenorocitilor', apoi pleca.
Stefan Zeletin estimeaza ca armata romana a pierdut usor peste 120 000 oameni in aceasta retragere, o majoritate covarsitoare datorita foamei si a oboselii , nicidecum a gloantelor dusmane.
Este surprinzator ca, cumva, ajungand armata la Focsani , in decurs de numai cateva luni, sub ajutotul misiunii franceze in Moldova , a reinviat din propria cenusa , si a oprit inaintarea germana in vara lui 1917 (glorioasele lupte de la Marasesti , Marasti si Oituz).
Romanii, sunt un neam brav si muncitor, doar ca, cumva ajungem mereu sa fim prinsi cu chilotii in vine in marile intemperii ale istoriei, si cumva, fix in acele momente, cand avem nevoie de o mana forte, de o calauza, cineva care sa preia fraiele, ajungem sa fim condusi de diversi "ilustri" anonimi.
Pana la urma sub frica distrugerii totale, ne redresam si cu fatalitatea dar si ingeniuitatea balcanica razbim, luam deciziile bune, iesim cumva la suprafata, dar cu mari costuri, mai ales cu costuri care puteau fi evitate.....
Apoi din aceste experiente nu tragem invataminte, dupa aceste episoade nu ne invatam minte....revenim iar in aceeasi mirobolanta ignoranta si indiferenta...si ciclul se repeta.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 11, 2025
Exceptând volumele academice despre performanța armatei române în Primul Război Mondial, cartea lui Zeletin oferă poate cea mai bine documentată perspectivă cu privire la retragerea armatei române după dezastrul din Transilvania, de lângă Sibiu (26-29 septembrie 1916), ancorându-se bine în 3 factori importanți care au contribuit la epuizarea trupelor și diminuarea efectivelor militare românești în timpul retragerii: condițiile sanitare precare întâlnite pe front precum și inaniția de care sufereau soldații; incompetența de care au dat dovadă ofițerii și marele comandament în organizarea retragerii, comandarea trupelor, emiterea ordinelor și pregătirea strategiilor, ofensivelor și defensivelor; presiunea exercitată de armata germană, foarte bine pregătită și organizată, care se afla în urmărirea armatei române. Toate acestea au determinat ca retragerea armatei române să se desfășoare într-un mod haotic, trupele care inițial pătrunseră în Ardeal pentru a-l elibera de armatele străine și pentru a neutraliza stăpânirea austro-ungară în vederea realizării unei unificări cu România, vor îndura acum consecințe nefaste, foarte dure, care se dovedesc a fi aproape decisive în ceea ce privește participarea României la război. Autenticitatea istorică a celor relatate este incontestabilă, Zeletin reproducând evenimentele de pe front din perspectiva unui ofițer care a trăit și văzut cu proprii ochi drama războiului.
Recomand cu încredere! :)
Recomand cu încredere! :)
November 10, 2023
"Știam noi bine că nu ne-a învins puterea dușmanului, ci păcatele conducătorilor proprii: cu aceștia trebuia să limpezim socotelile noastre. Între noi nu era unul care să nu fi avut nestrămutata încredințare că țara noatră e sortită să piară dacă nu va rupe atât cu metodele, cât și cu oamenii trecutului. Toți împărtășeau convingerea că trebuie să stârpim răul din rădăcină și să clădim altă țara, pe alte temelii. Și la această măreață sarcină fiecare se îmbărbăta să pună umărul ...
Astăzi au uitat cu toții această hotărâre: la noi se uită totul."
Ps. De ce am senzația că în cazul unei situații similare ne vom prezenta la fel, slab pregătiți, fără leadership, improvizații etc.?
Pps. Laudatio pentru Humanitas, dar după atâtea volume din serie - pornind de la dezastrul de la Turtucaia lui Topârceanu și până la volumul de față - parcă simt nevoia și de Mărăști, Mărășești și Oituz!
Astăzi au uitat cu toții această hotărâre: la noi se uită totul."
Ps. De ce am senzația că în cazul unei situații similare ne vom prezenta la fel, slab pregătiți, fără leadership, improvizații etc.?
Pps. Laudatio pentru Humanitas, dar după atâtea volume din serie - pornind de la dezastrul de la Turtucaia lui Topârceanu și până la volumul de față - parcă simt nevoia și de Mărăști, Mărășești și Oituz!
May 30, 2023
Incredibilă relatare. Același stil caracteristic de prostie a conducerii țării, la 100 de ani distanță în timp.
May 6, 2023
„Dumnezeule doamne, dă ofițerului orice pedeapsă, dar nu-l trimite la luptă cu soldați demoralizați. Nemernică făptură e soldatul ce nu mai are încredere în izbândă: el a pierdut înainte de a fi învins, și e învins înainte de a intra în foc”.
Memoriile ofițerului Ștefan Motaș (Zeletin) sunt printre puținele mărturii care vorbesc despre starea precară, chiar jalnică a soldaților români participanți la Primul Război Mondial, obligați să fure sau să cerșească din curțile civililor pentru a supraviețui.
Demoralizarea soldaților români trebuie căutată în insuficientul material de război, în lipsa unei coordonări între comandament și prima linie, dar și în lipsa de experiență a soldaților români care, la un moment dat, au început să se măcelărească unii pe alții. Haosului creat în timpul retragerii i s-a adăugat sentimentele de deznădejde, de teamă, de slăbiciune și de paranoia, pentru că dezertarea în tabăra germană era văzută de soldații români ca pe o datorie morală, aceea de „a salva țara de o ceată de vânduți care se juraseră să o ducă în mormânt”.
Resemnat, ofițerul Zeletin aruncă o privire generală asupra evenimentelor și concluzionează: „armata noastră, ce zburase peste Carpați în eroic avânt ca să cuprindă Ardealul într-o lună, nu mai exista”.
Memoriile ofițerului Ștefan Motaș (Zeletin) sunt printre puținele mărturii care vorbesc despre starea precară, chiar jalnică a soldaților români participanți la Primul Război Mondial, obligați să fure sau să cerșească din curțile civililor pentru a supraviețui.
Demoralizarea soldaților români trebuie căutată în insuficientul material de război, în lipsa unei coordonări între comandament și prima linie, dar și în lipsa de experiență a soldaților români care, la un moment dat, au început să se măcelărească unii pe alții. Haosului creat în timpul retragerii i s-a adăugat sentimentele de deznădejde, de teamă, de slăbiciune și de paranoia, pentru că dezertarea în tabăra germană era văzută de soldații români ca pe o datorie morală, aceea de „a salva țara de o ceată de vânduți care se juraseră să o ducă în mormânt”.
Resemnat, ofițerul Zeletin aruncă o privire generală asupra evenimentelor și concluzionează: „armata noastră, ce zburase peste Carpați în eroic avânt ca să cuprindă Ardealul într-o lună, nu mai exista”.
May 1, 2024
The book was written by an intellectual who took part in the retreat during 1916 as an officer. From my side, I was expecting it to focus more on the military aspects. Unfortunately there were no full scale military actions besides the retreat, so the title describes very well the content of the book.
October 10, 2024
Relatare la prima mana despre cum a aratat, la firul ierbii, "gloriasa" campanie din 1916 a armate romane.
November 29, 2024
TLDR: un popor vegetal, transformat de cateva sute de ani in sclavi inerti, este trimis la moarte sigura de Dictatorul lui Suprem, Ionel Bratianu. Poporul vegetal intalneste prima civilizatie care a inventat otelul...Ciudat ca nu a fost exterminat pur si simplu.
Autorul descrie doar prima parte a tragediei dar sunt mai multe tragedii, spre exemplu Dictatura instaurata dupa 1918 de primul Sobolan al Tarii, Ionel Bratianu.
Sa vedem ce au primit romanii civilizatiei vegetale dupa primul razboi mondial:
- furtul generalizat al banului public.
- O dictatura a unei familii de soboloani: familia Bratianu, care printre altele s-a ocupat cu falsificarea infrangerii si a crimelor din primul razboi mondial pentru a le transforma intr-o victorie (dezastroasa) chipurile de bun augur.
- dominatia bugetarilor si numai a lor, inclusiv doar prin rudele sobolanilor bratienisti.
- etatizare si autarhie. Doar cei care se inscriau in partidul sobolanilor pnl primeau sinecuri ...
Autorul descrie doar prima parte a tragediei dar sunt mai multe tragedii, spre exemplu Dictatura instaurata dupa 1918 de primul Sobolan al Tarii, Ionel Bratianu.
Sa vedem ce au primit romanii civilizatiei vegetale dupa primul razboi mondial:
- furtul generalizat al banului public.
- O dictatura a unei familii de soboloani: familia Bratianu, care printre altele s-a ocupat cu falsificarea infrangerii si a crimelor din primul razboi mondial pentru a le transforma intr-o victorie (dezastroasa) chipurile de bun augur.
- dominatia bugetarilor si numai a lor, inclusiv doar prin rudele sobolanilor bratienisti.
- etatizare si autarhie. Doar cei care se inscriau in partidul sobolanilor pnl primeau sinecuri ...
July 13, 2023
Carte nerecomandată românilor deprimați că trăiesc în România. Dar recomandată celor care încă cred că în România, vreodată, va fi (mai) bine. Alături de memoriile lui Topîrceanu, cartea lui Zeletin e cronica corupției și incompetenței românești în vreme de război.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews