What do you think?
Rate this book
The Orator
This early work by Edgar Wallace was originally published in 1928 and we are now republishing it with a brand new introductory biography. 'The Orator' is a collection of short stories that include 'The Mind-Readers', 'The Sirius Man', 'The Couper Buckle', and many more. Richard Horatio Edgar Wallace was born in London, England in 1875. He received his early education at St. Peter's School and the Board School, but after a frenetic teens involving a rash engagement and frequently changing employment circumstances, Wallace went into the military. He served in the Royal West Kent Regiment in England and then as part of the Medical Staff Corps stationed in South Africa. Whilst in the Balkans covering the Russo-Japanese War, Wallace found the inspiration for The Four Just Men, published in 1905. Over the rest of his life, Wallace produced some 173 books and wrote 17 plays. These were largely adventure narratives with elements of crime or mystery, and usually combined a bombastic sensationalism with hammy violence.
Unknown Binding
First published January 1, 1928
5 people are currently reading
27 people want to read
About the author
Edgar Wallace
2,076 books259 followersRichard Horatio Edgar Wallace (1875-1932) was a prolific British crime writer, journalist and playwright, who wrote 175 novels, 24 plays, and countless articles in newspapers and journals.
Over 160 films have been made of his novels, more than any other author. In the 1920s, one of Wallace's publishers claimed that a quarter of all books read in England were written by him.
He is most famous today as the co-creator of "King Kong", writing the early screenplay and story for the movie, as well as a short story "King Kong" (1933) credited to him and Draycott Dell. He was known for the J. G. Reeder detective stories, The Four Just Men, the Ringer, and for creating the Green Archer character during his lifetime.
Over 160 films have been made of his novels, more than any other author. In the 1920s, one of Wallace's publishers claimed that a quarter of all books read in England were written by him.
He is most famous today as the co-creator of "King Kong", writing the early screenplay and story for the movie, as well as a short story "King Kong" (1933) credited to him and Draycott Dell. He was known for the J. G. Reeder detective stories, The Four Just Men, the Ringer, and for creating the Green Archer character during his lifetime.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
Read
September 2, 2021Fairly standard Wallace in the 'short detective story' format. Quite a focus on abusive / sexually violent men getting their comeuppance, which is always welcome.
Read
July 14, 2020Graag gelezen, korte detective verhalen, met wat humor en vaak verrassende ontknoping.
November 30, 2021
Era foarte limpede pentru toată lumea de ce inspectorul şef Oliver Rater era supranumit „Oratorul”. Celor ce nu gustau umorul englezesc le era însă mai puţin limpede cauza pentru care această poreclă nu fusese niciodată înlocuită cu o alta. Motivul se datora mai degrabă firii sale taciturne decât jocului întâmplării[1].
Domnul Rater vorbea puţin, dar gândea mult. De asta nu se putea îndoi nimeni.
Era un bărbat înalt, lat în umeri, cu o faţă lătăreaţă şi lipsită de expresie. Când îi vorbeai aveai tot timpul impresia că vorbele îţi sunt puse la îndoială. Te despărţeai de el ferm convins că nu avea un vocabular mai bogat de zece cuvinte. Mulţi criminali îi fuseseră aduşi în faţă cu un alibi atât de perfect încât părea absolut ridicol să fie reţinuţi pentru cercetări, dar sfârşiseră prin a recunoaşte totul, sub povara tăcerii lui apăsătoare.
― Are un singur viciu, obişnuia să spună comisarul adjunct, gândeşte prea mult.
Într-o după-amiază de februarie, retras într-un colţ al camerei ticsite cu cadouri de nuntă, Oratorul se lăsase pradă slăbiciunii sale preferate, aceea de a privi adunarea mondenă ce venise să-şi prezinte darul, fiecare gândind în sinea lui că cel adus de el este cel mai grozav.
De regulă, nimeni nu invită un inspector şef de poliţie să admire cadouri de nuntă. Dar Oratorul o făcuse din proprie iniţiativă şi venise ca oaspete, căci fusese prieten cu defunctul tată al miresei. Angela Marken îşi amintise de el atunci când făcuse lista invitaţilor.
― Draga mea, îi spuse mama soacră înţepat, cum să inviţi un poliţist? E ridicol.
Angela oftă şi se lăsă pe spate în scaun, rozând gânditoare capătul creionului.
― Nu înţeleg de ce nu, răspunse ea plictisită. Ar fi unul din puţinii oameni respectabili invitaţi la nunta mea.
Ezită puţin şi apoi adăugă:
― Aş putea să-l invit şi pe Donald Grey.
Doamna Marken strâmba din nasul ei aristocratic.
― Sub nicio formă. Fii realistă Angela. Donald este un băiat foarte bun şi ţin mult la el, dar nu îţi poţi permite luxul să devii sentimentală când e vorba de un tânăr cu un venit de 300 de lire pe an.
― Cred că ai dreptate, răspunse fata cu resemnare şi scrise pe plic adresa inspectorului şef Rater. O să ne păzească şi bijuteriile cu ocazia asta, nu? Facem şi o economie, zise ea cu ironie.
Domnul Rater vorbea puţin, dar gândea mult. De asta nu se putea îndoi nimeni.
Era un bărbat înalt, lat în umeri, cu o faţă lătăreaţă şi lipsită de expresie. Când îi vorbeai aveai tot timpul impresia că vorbele îţi sunt puse la îndoială. Te despărţeai de el ferm convins că nu avea un vocabular mai bogat de zece cuvinte. Mulţi criminali îi fuseseră aduşi în faţă cu un alibi atât de perfect încât părea absolut ridicol să fie reţinuţi pentru cercetări, dar sfârşiseră prin a recunoaşte totul, sub povara tăcerii lui apăsătoare.
― Are un singur viciu, obişnuia să spună comisarul adjunct, gândeşte prea mult.
Într-o după-amiază de februarie, retras într-un colţ al camerei ticsite cu cadouri de nuntă, Oratorul se lăsase pradă slăbiciunii sale preferate, aceea de a privi adunarea mondenă ce venise să-şi prezinte darul, fiecare gândind în sinea lui că cel adus de el este cel mai grozav.
De regulă, nimeni nu invită un inspector şef de poliţie să admire cadouri de nuntă. Dar Oratorul o făcuse din proprie iniţiativă şi venise ca oaspete, căci fusese prieten cu defunctul tată al miresei. Angela Marken îşi amintise de el atunci când făcuse lista invitaţilor.
― Draga mea, îi spuse mama soacră înţepat, cum să inviţi un poliţist? E ridicol.
Angela oftă şi se lăsă pe spate în scaun, rozând gânditoare capătul creionului.
― Nu înţeleg de ce nu, răspunse ea plictisită. Ar fi unul din puţinii oameni respectabili invitaţi la nunta mea.
Ezită puţin şi apoi adăugă:
― Aş putea să-l invit şi pe Donald Grey.
Doamna Marken strâmba din nasul ei aristocratic.
― Sub nicio formă. Fii realistă Angela. Donald este un băiat foarte bun şi ţin mult la el, dar nu îţi poţi permite luxul să devii sentimentală când e vorba de un tânăr cu un venit de 300 de lire pe an.
― Cred că ai dreptate, răspunse fata cu resemnare şi scrise pe plic adresa inspectorului şef Rater. O să ne păzească şi bijuteriile cu ocazia asta, nu? Facem şi o economie, zise ea cu ironie.
April 9, 2021
Besser als ich dachte ... Klasse
May 7, 2025
I really enjoyed these short stories about a detective who spoke as little as possible but always saw the angle behind every crime.
May 17, 2016
A decent collection of short stories featuring Scotland Yard detective O. Rater. All but one of the stories are told in the third person, but one is told by Rater himself, which is unexpected as the gag is that O. Rater the orator is supposed to be very taciturn. Typically for Wallace here he creates a character that he could have used in a long series of novels and stories but these are (as far as I'm aware) the only stories to feature him.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews