Bucuresti, 1997… Cand mai multe prostituate sunt gasite moarte in apartamentele lor, capitanii de politie Costea si Badoiu habar n-au ca anchetarea acestor crime ii va duce direct in hatisurile unui complicat caz de coruptie politica, ale carui ramificatii se intind mult dincolo de hotarele Romaniei. Simpatici si inventivi, inteligenti si curajosi, cei doi politisti – un soi de San Antonio si Bérurier autohtoni, porecliti in lumea interlopa Cap Bob si Babuinul – se vor ambitiona sa descalceasca toate itele afacerii.
Rodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters: - Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu - Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version: Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura. In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului. Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Acţiunea se derulează pe parcursul unei săptămâni, in Bucureştiul anului 1997. Protagoniştii, căpitanii Costea (alias Cap.Bob) si Bădoiu (alias Babuinul) intră în scenă atunci cand mai multe prostituate de lux sunt găsite moarte in apartamentele lor. "Toate victimele sunt femei, tinere, frumoase, vesele. Dar nu borfet în tragere la Gara de Nord - Dida Maidan, iese şi de acolo un ban. Sunt dame first class, cu apartamente Zeiss şi maşini titirite in culori metalizate." La inceputul romanului, capitanul Costea se auto-descrie: "Nu sunt însurat. Din cauza categoriei. Muscă. O zână pentru care am jumulit cam la un hectar de margarete- ba da, ba nu, ba nu, ba da- mi-a desluşit-o răspicat:"Nu ma pot mărita cu un barbat care imi încape in trusa de manichiură. Câte kile ai? Cincizeci? Exact cât o oaie. Scuză-mă, nu e în fiecare zi Paştele".
In rezolvarea cazului apare un pion important, personajul meu preferat din carte: Dorinel, care chiuleşte de la şcoală pentru a juca rolul lui Sherlock Holmes.
Mi-a plăcut ca fiecare dintre personaje are câte o porecla: Suliţă- maiorul Demetru, Ţeastă- Ioan Condeescu, Morcoveaţă- Violela. Alţii sunt asemuiţi unor actori precum Richard Gere sau Robert Redford.
Toata cartea e plină de jargoane de stradă, traduse în note de subsol: „Acu’, de la revedere, te fac o spumă la varice(1)?”, întreabă coana Aurica. Nota din subsolul paginii explică: „(1) Bere băută în picioare”. Când unul dintre căpitanii de poliție descrie un personaj atins de calviție, spune despre el: „Ce, el nu știe că are trei genunchi? N-are oglindă? Nu se vede când își încalță pălăria?”. Una dintre prostituatele de lux (soția personajului cu statui pe post de rude) este descrisă cu dragoste de bunica ei, coana Aurica, un personaj insolit, ca multe altele din roman: E fată cu bacaloriat şi trei păsărești”, adică vorbește trei limbi străine.
In alt pasaj, Badoiu se leaga de inteligenţa si inalţimea căpitanului Costea: "Băi, un metru si un pic, dacă te preocupa să-ţi dezvolti cerebelul şi nu gioalele, ai fi aflat că întamplările sunt pe masura oamenilor. La oameni mari, greşeli mari! La pitici, căcărici!"
Bădoiu, un tip cu mărimea 49 la pantofi, glumeşte pe tot parcursul romanului. În timp ce arestează un suspect, trec pe lângă femeia de serviciu din bloc care vede acţiunea şi de stupefiere, duce mâna la gură. Bădoiu se interesează în treacăt: "Ce ai soro, n-ai dinţi?"
Scena de la inmormantarea Auricai, e un deliciu: "Mă răsucesc fulgerător. E Cătălin Voicu, Sinuzită al meu. Se aruncă pe mine ca o panteră. Dreapta şi-a încălţat-o într-un box. Sunt scund, dar am detentă. Îi dau bineţe cu un grand ecart oblic, a la Lacul Lebedelor care pare să-i dea de gândit. Un upercut cu vârful bombeului, ca la carte. Nici ăsta nu-i însă scos din incubator. Se redresează, trece pe Kung Fu. Zice-se, acum vorbim aceeaşi limbă. Face nişte pase de sanchi, să-mi abată atenţia. Îmi vizează stomacul. Eschivez, dar nu indeajuns de strâns, şi-mi piaptănă urechea cu boxul. Înfing un cap în subsoara lui, îi imprim un dublu şurub de campionat şi îi strig Ninăi: - Fugi!."
Dacă intriga nu este neapărat punctul forte al romanului Poveste imorală, limbajul colocvial și spumos, precum și personajele foarte amuzante constituie sarea și piperul cărții. Demult n-am mai râs atât citind o carte, m-am amuzat copios la expresiile neaoșe (explicate adesea în subsol) folosite de autoare. https://dorinadanila.com/2019/02/25/p...
De mult nu am mai pufnit in ras in spatii publice citind o carte. Dar aici mi-a fost greu sa abtin. Pentru asta ii dau 4 stele cartii in loc de 3. Din punct de vedere al misterului, m-am cam pierdut in personajele "negative". Dar, dupa cum au remarcat si ceilalti "comentatori", sunt unele personaje care te ung la suflet. Pentru mine, recunosc, in top sunt coana Aurica si Nina (mai ales cand dialogheaza intre ele) si mai spre final, Dorinel, baiat fain "care promite" :) Spune multe despre cat de bine este scrisa o carte, cand pesonajele secundare sau episodice stralucesc atat de bine.
In rest, ca orice carte din seria ROB, actiune antrenanta, abia am apucat sa deschid punga de chipsuri, ca simteam nevoia sa termin intai pagina, capitolul, cartea...
Ador să citesc cărți scrise de autori inteligenți. Dar când autoarea se are de bine și cu simțul umorul, cartea devine remediul perfect pentru serile obositoare de după muncă, atunci când ești epuizată și nu mai vrei nimic. Ce am mai râs la cartea asta! Nu-mi amintesc când am citit ultimul roman care să mă amuze în așa hal. Deși este un detectiv cu multe, foarte multe victime (spre deosebire de cărțile Agathei Christie, unde mor unu, doi, trei personaje, aici sunt asasinați sau decedează pur și simplu dublu, triplu), are un farmec aparte (ca mai toate cărțile autoarei).
Totul începe cu descoperirea câtorva cadavre de prostituate de lux, apoi cu cel al Wandei (Doina State) – o stripteuză foarte talentată care se căpătuise prin Germania. Și de aici necazurile se țin lanț. Cei doi polițiști care anchetează cazul (de fapt, ei sunt trei, dar Nae nu prea are implicații importante, așa că îl lăsăm în pacea lui) sunt Bădoiu (Gorila – un bărbat vulgar, masiv și bont; genul cela care consumă mult alcool, dar are toleranță; posedă o intuiție fenomenală) și Costea (Cap Bob – un polițist mic de statură care mai trăiește cu complexul; corect; cel care bea cafea cu lapte dimineața; mai pe scurt – naratorul). Tot ei sunt cei mai buni prieteni, gata oricând să pună un pariu atunci când dau de vreo pistă de care sunt siguri. Iar ciorovăielile și tachinările dintre ei au un farmec aparte pentru care merită să puneți mâna și să citiți cartea. Credeți că povestea este imorală pentru că are treabă cu prostituatele? Deloc. De ce, atunci, este așa, descoperiți singuri. Nimic nu e ceea ce pare. Doar Cap Bob și Bădoiu.
Am râs. Mult! Acțiunea cărții ar primi poate 3 stele și jumătate, dar comicul de limbaj si abundența "metaforelor" este sigur de 6 stele. M-a facut foarte curios de aceasta autoare pe care o descopar cu incantare si surprindere. Pe scurt, cartea reușește să te trimită in România din primii ani de după Revoluție, unde urmărește doi polițiști autentici de al căror dialog spumos nu te mai saturi.
Ador să citesc cărți scrise de autori inteligenți. Dar când autoarea se are de bine și cu simțul umorul, cartea devine remediul perfect pentru serile obositoare de după muncă, atunci când ești epuizată și nu mai vrei nimic. Ce am mai râs la cartea asta! Nu-mi amintesc când am citit ultimul roman care să mă amuze în așa hal. Deși este un detectiv cu multe, foarte multe victime (spre deosebire de cărțile Agathei Christie, unde mor unu, doi, trei personaje, aici sunt asasinați sau decedează pur și simplu dublu, triplu), are un farmec aparte (ca mai toate cărțile autoarei).
Totul începe cu descoperirea câtorva cadavre de prostituate de lux, apoi cu cel al Wandei (Doina State) – o stripteuză foarte talentată care se căpătuise prin Germania. Și de aici necazurile se țin lanț. Cei doi polițiști care anchetează cazul (de fapt, ei sunt trei, dar Nae nu prea are implicații importante, așa că îl lăsăm în pacea lui) sunt Bădoiu (Gorila – un bărbat vulgar, masiv și bont; genul cela care consumă mult alcool, dar are toleranță; posedă o intuiție fenomenală) și Costea (Cap Bob – un polițist mic de statură care mai trăiește cu complexul; corect; cel care bea cafea cu lapte dimineața; mai pe scurt – naratorul). Tot ei sunt cei mai buni prieteni, gata oricând să pună un pariu atunci când dau de vreo pistă de care sunt siguri. Iar ciorovăielile și tachinările dintre ei au un farmec aparte pentru care merită să puneți mâna și să citiți cartea. Credeți că povestea este imorală pentru că are treabă cu prostituatele? Deloc. De ce, atunci, este așa, descoperiți singuri. Nimic nu e ceea ce pare. Doar Cap Bob și Bădoiu.
Rodica Ojog-Brasoveanu ar putea sa le dea lectii scenaristilor romani in materie de limbaj de strada credibil si majoritatii scriitorilor in materie de ritm al povestirii. Umorul ei, in schimb, nu cred ca poate fi predat.
Credeţi-mă, băieţi, trei crime într-o singură săptămână înseamnă cam mult chiar pentru unul ca mine. Sunt mic şi al dracului! Am 1,61 dar bat la 1,65. Cu tocuri şi talonete. „Ca papiţoii şi lăutarii“, zic unii, dar nu-mi pasă. Chestia-i că am sărit din ordinul handicapaţilor. Când mă rad, trebuie să mă urc pe un scaun. Tipul care a stat înaintea mea în apartament juca în Naţionala de baschet şi a căţărat oglinda din baie sub tavan. În rest, lucrurile n-ar sta prea rău. Mama crede că sunt drăgălaş, eu sunt sigur că pe tata nu-l chema Peter O’Toole. Ea nu-i sigură în legătură cu niciun nume. Apropo de nume, mi se spune Bobiţă. Pentru un tip care a trecut de treizeci de ani, sună neserios, dar parcă Barbu mi se potrive��te? Aşa a vrut însă mama, probabil ca să ţină minte să nu mai înghită bărbi. Alde Nae Cola, Mary Istanbul, Gigi Samsung, clienţi fideli care-mi asigură un trafic non-stop în birou, îmi zic Cap Bob. Văd ceva filme băieţii!
Aţi înţeles, deci, că sunt căpitan. Din cauza fizicului, am intrat greu în Poliţie. „Prea atragi atenţia“, mi s-a explicat. Le-am explicat şi eu că nu toată lumea se poate angaja la circ. Pe un ton convingător. Important în viaţă e să ştii cum vorbeşti. Adică stilul. Îl adaptezi după persoană, funcţie, sex, ora la care se consumă conversaţia.
Cele mai puţine şanse de reuşită le oferă primele ore ale dimineţii. Toţi sunt capsaţi. N-au dormit îndeajuns, iar agenda de lucru care trebuie epuizată până la sfârşitul orelor de program le dă ameţeală. Pe graşi nu-i bine să-i abordezi după gustarea de prânz. Iar au scrântit-o cu regimul, au remuşcări şi sunt nervoşi. Abulicii, dimpotrivă, sunt fiare înainte de a fi băgat ceva la raft. Cu cucoanele te înţelegi cel mai bine între zece şi douăsprezece antemeridian. Au avut timp să se machieze, arată încă proaspete şi au apucat să-şi bea cafeaua. Mai dificile sunt doamnele la menopauză. Astea au, de obicei, un ficat sprinţar care nu ţine seama de niciun fus orar. E nevoie musai deci, de uvertură. Recte, scapi un Kent sau o ciocolată mai pricopsită secretarei care-ţi şopteşte momentul când şefa se află în dispoziţie urbană. Puţină psihologie aplicată.
Nu sunt însurat. Din cauza categoriei. Muscă. O zână pentru care am jumulit cam la un hectar de margarete, „ba da ― ba nu, ba nu ― ba da“, mi-a desluşit-o răspicat: „Nu mă pot mărita cu un tip care-mi încape în trusa de manichiură. Câte kile ai? Cincizeci? Exact cât o oaie. Scuză-mă, nu-i în fiecare zi Paştele.“
Hobby-uri? Filmele în care frumoşi à la Lorenzo Lamas sau Gary Busy sunt caftiţi. Mă enervează supermenii ăştia de le încasează zece minute în şir, fără să li se deranjeze nici măcar freza. Un singur pumn bine aplicat şi din simbol-sexy ajungi ciclop pe cel puţin şase zile lucrătoare. Sunt un individ cu simţul realităţii.
Poveste imorală, Rodica Ojog-Brașoveanu. Începutul meu în universul literaturii polițiste, de care m-am ferit o perioadă. Mi-am dorit să citesc o carte de-a autoarei, datorită laudelor auzite la adresa ei. Întâmplarea a făcut ca pe neașteptate să primesc această carte. Bucuria a fost mare, curiozitatea și mai mare. Așa că, mi-am început lectura. Acțiunea se petrece pe parcursul unei săptămâni, iar Cap Bob și Babuinul anchetează cu inteligență și umor cazurile prostituatelor de lux. Mi-au plăcut personajele, în special Cap Bob și Dorinel, puștiul isteț și ager și stilul de scriere, plin de măiestrie. Ceea ce nu mi-a plăcut a fost multitudinea de personaje negative, la un moment dat nu mai știam care se face vinovat pentru ce. Totuși, cartea a fost pe gustul meu și voi reveni cu drag la alte opere ale autoarei.
Am citit cu nostalgie acest roman deoarece acțiunea are loc în anii 90, ceea ce înseamnă copilăria pentru mine. În plus, cred că personajele principale sunt cele mai comice dintre toate creațiile autoarei
Un nou roman palpitant marca Rodica Ojog-Brasoveanu in care misterul si umorul se imbina cu succes. Intriga este complicata, ancheta se desfasoara in ritm alert iar protagonistii au mult caracter. Desigur, asa cum ne-a obisnuit autoarea, si aici identitatea faptasului este foarte bine ascunsa cititorul fiind mereu condus pe piste gresite. In ceea ce priveste actiunea il avem in prim plan pe eroul nostru, capitanul "Cap Bob", ce ne povesteste la persoana intai sordidul caz la care lucreaza impreuna cu prietenul sau, capitanul poreclit si el "Babuinul". Cei doi au trasaturi exagerate si antagoniste: "Cap-Bob" fiind mic de inaltime si slab, o femeie spundandu-i odata: "Nu ma pot marita cu un tip care-mi incape in trusa de manichiura." "Babuinul" pe de alta parte e imens iar "cand intra intr-o incapere se face intuneric"; "Oricum s-ar suci, astupa cel putin o sursa de lumina". Cazul pe care trebuie sa-l elucideze cei doi este unul incurcat si sordid pentru ca au de-a face cu un criminal in serie ce omoara prostituate de lux. Pana acum deja a reusit sa ucida 3, una fiind proaspat descoperita la inceputul romanului. Ancheta avansand cei doi descopera ca totul are iz politic si ca nu va fi deloc usor sa descalceasca toate itele acestui caz. Asa cum poate v-ati dat seama cei doi eroi seamana foarte mult cu celebrii San Antonio si Berurier iar daca sunteti fani ai faimosului detectiv francez atunci sunt sigura ca o sa va incante povestea de fata si o sa va distrati mult citind romanul, acesta fiind la fel de comic. Uneori chiar ai impresia ca il citesti pe Frederic Dard. Mai mult, mi-am imaginat ca si Rodica s-a distrat pe cinste scriindu-l, acest lucru simtindu-se din text. Este o carte recomandata si pentru nostalgicii Bucurestiului de alta data avand foarte multe descrieri ale anilor 90. Limbajul este 'gangsteresc' si plin de argou iar de multe ori mi-a fost greu sa deslusesc ce doreau sa spuna personajele. In acest sens ajuta foarte mult notele de subsol care sunt din belsug. Iata si cateva exemple: incubator = inchisoare; miroase a busuioc = e sincer; capelmaistru = hot vestit; album de familie = cazier judiciar; a opera in trotinete = a fura in autobuz; a face pluta = a face dragoste; franzelarii = afaceristii; si-a intalnit superiorul acum doi ani = a murit acum doi ani; secretar = complice. In incheiere va recomand aceasta portie absolut necesara de joie-de-vivre pe care cartile Rodicai o transmit si sunt sigura ca o sa va faca mare placere, o sa va intrige si o sa va amuze copios.
"Ca intodeauna, peste tristetea spectacolului, ma impresioneaza lipsa de insemnatate a individului, ca fenomen in sine, efemerul relatiilor sociale, zadarnicia oricarui zbucium raportat la o groapa de trei pe unu."
"Nasol moment, misto coliva!"
"Intru in programul meu zilnic ca intr-un prezervativ prea stramt."
"Frumusica debandada, palarii cu voaleta proxeneti la pensie, pomanagi, curiosi, cler si turisti se imprastie maturati de taifun. Se refugiaza pe alei laterale se ascund dupa copaci . Sub un morman de flori , coana Aurica a ramas singura. S-a dus dracului ceremonia fastuoasa."
O carte incredibil de savuroasa, autoarea nu dezamageste cu niciuna din operele sale. Personajele sunt puternic conturate prin opinia subiectiva si foarte creativa a naratorului-personaj, ceea ce le aduce un plus de carisma. Limbajul însă este, în opinia mea, aspectul care ridica aceasta carte la categoria de 5 stele. Umorul expresiilor folosite, precum și cuvintele cu multiple înțelesuri, pictează peisajul Bucureștiului post-revolutionar si adaugă o noua dimensiune povestii. Recomand cu caldura aceasta lectura!
Autoarea a folosit la scrierea acestui roman politist un limbaj specific "shutilor" Bucurestiului din perioada imediat urmatoare Revolutiei din 1989. Din cauza acestui lucru povestea este un pic cam greu de citit. O multime de personaje secundare, cu porecle ciudate, ingreuneaza si mai mult lectura. Sa zicem ca a fost ok...
Deși nu a fost prezentă Melania sau Minerva în această carte, tot savuroasă a fost. De la creionarea poveștii până la creionarea personajelor, totul a fost foarte bine pus la punct. Deși mi-aș fi dorit un altfel de final, Cap Bob, Babuinul, până și Dorinel, au fost savuroși și au făcut povestea să fie și amuzantă și plină de suspans. Doamna Rodica știe să-și țină fanii în suspans și le oferă doza necesară de umor și detectiv. Când te aștepți mai puțin, atunci apare un amănunt care îți dă toată povestea peste cap. Hai ca iar s-a jucat cu mintea mea, și pe bună dreptate.