What do you think?
Rate this book
Nuvele (Arcade)
Desfasurate in evantai, modelele nuvelisticii lui Rebreanu dau la iveala un prozator cu variate disponibilitati narative si cu preocuparea continua de a ajunge la perfecta adecvare a procedeelor textuale la o maniera sau alta. Un autor modern, optand pentru o anumita idee regizorala in functie de situatia pusa "in scena" si schimband-o pe cea dintai cand cea de-a doua o cere. Ceea ce dovedeste ca Rebreanu m-a fost - orice s-ar zice - prozatorul grav, rece si monocord pe care critica si scoala ni l-au lasat mostenire, ci unul vivace, cu gust pentru experimentarea unor formule diverse. - Ion Bogadan Lefter
380 pages, Paperback
First published January 1, 1957
4 people are currently reading
70 people want to read
About the author
Liviu Rebreanu
72 books322 followersLiviu Rebreanu was a Romanian novelist, playwright, short story writer, and journalist.
Born in Târlişua (currently Bistriţa-Năsăud County), Transylvania, then part of Austria-Hungary, he was the second of thirteen children born to Vasile Rebreanu, a schoolteacher, and Ludovica Diuganu, descendants of peasants. His father had been a classmate of George Coşbuc's and was an amateur folklorist. Liviu Rebreanu went to primary school in Maieru (where he was taught by his father), and then in Năsăud and Bistriţa, to military school at Sopron and then to the military academy in Budapest. He worked as an officer in Gyula but resigned in 1908, and in 1909 illegally crossed the Transylvanian Alps into Romania, and lived in Bucharest.
He joined several literary circles, and worked as a journalist for Ordinea, then for Falanga literară şi artistică. At the request of the Austro-Hungarian government, he was arrested and extradited in 1910. Rebreanu was incarcerated in Gyula, being freed in August; he returned to Bucharest. In 1911-1912 he was secretary for the National Theater in Craiova, where he worked under the direction of short story writer Emil Gârleanu. He got married to actress Fanny Rădulescu.
His first published in 1912 with a volume of novellas gathered under the title Frământări ("Troublings"). During World War I Rebreanu was a reporter for Adevărul, and he continued publishing short stories: Golanii ("The Hooligans") and Mărturisire (Confession) in 1916 and Răfuială ("Resentfullness") in 1919. After the war, he became an important collaborator at the literary society Sburătorul led by the literary critic Eugen Lovinescu.
In 1920 Rebreanu published his novel Ion, the first modern Romanian novel, in which he depicted the struggles over land ownership in rural Transylvania. For Ion, Rebreanu received a Romanian Academy award - he became a full member of the institution in 1939. Between 1928 and 1930 he was chairman of the National Theatre of Bucharest, and from 1940 to 1944 he was President of the Romanian Writers' Society.
In 1944, aged 59, he was diagnosed with throat cancer. Rebreanu shot himself in the mouth, in his country house in Valea Mare, Argeş County
Born in Târlişua (currently Bistriţa-Năsăud County), Transylvania, then part of Austria-Hungary, he was the second of thirteen children born to Vasile Rebreanu, a schoolteacher, and Ludovica Diuganu, descendants of peasants. His father had been a classmate of George Coşbuc's and was an amateur folklorist. Liviu Rebreanu went to primary school in Maieru (where he was taught by his father), and then in Năsăud and Bistriţa, to military school at Sopron and then to the military academy in Budapest. He worked as an officer in Gyula but resigned in 1908, and in 1909 illegally crossed the Transylvanian Alps into Romania, and lived in Bucharest.
He joined several literary circles, and worked as a journalist for Ordinea, then for Falanga literară şi artistică. At the request of the Austro-Hungarian government, he was arrested and extradited in 1910. Rebreanu was incarcerated in Gyula, being freed in August; he returned to Bucharest. In 1911-1912 he was secretary for the National Theater in Craiova, where he worked under the direction of short story writer Emil Gârleanu. He got married to actress Fanny Rădulescu.
His first published in 1912 with a volume of novellas gathered under the title Frământări ("Troublings"). During World War I Rebreanu was a reporter for Adevărul, and he continued publishing short stories: Golanii ("The Hooligans") and Mărturisire (Confession) in 1916 and Răfuială ("Resentfullness") in 1919. After the war, he became an important collaborator at the literary society Sburătorul led by the literary critic Eugen Lovinescu.
In 1920 Rebreanu published his novel Ion, the first modern Romanian novel, in which he depicted the struggles over land ownership in rural Transylvania. For Ion, Rebreanu received a Romanian Academy award - he became a full member of the institution in 1939. Between 1928 and 1930 he was chairman of the National Theatre of Bucharest, and from 1940 to 1944 he was President of the Romanian Writers' Society.
In 1944, aged 59, he was diagnosed with throat cancer. Rebreanu shot himself in the mouth, in his country house in Valea Mare, Argeş County
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
February 25, 2022
4.5*
Un must-read pentru cititorii lui Rebreanu, colecția de nuvele reliefează măiestria de a aborda psihologia umană, de a surprinde mentalul colectiv și lumi total diferite prin intermediul prozei scurte.
Deși nu sunt la fel de recunoscute precum romanele care l-au consacrat pe Liviu Rebreanu, nuvelele sale prezintă o încărcătură foarte importantă în pregătirea lucrărilor epice de mari dimensiuni.
Nuvelele care m-au impresionat: "Proștii", "Ocrotitorul", "Mărturisire", "Hora morții", "Catastrofa", "Ițic Ștrul, dezertor", "Dincolo", "Răfuiala", "Divorțul", "Cinema", "Întâiul gropar".
Un must-read pentru cititorii lui Rebreanu, colecția de nuvele reliefează măiestria de a aborda psihologia umană, de a surprinde mentalul colectiv și lumi total diferite prin intermediul prozei scurte.
Deși nu sunt la fel de recunoscute precum romanele care l-au consacrat pe Liviu Rebreanu, nuvelele sale prezintă o încărcătură foarte importantă în pregătirea lucrărilor epice de mari dimensiuni.
Nuvelele care m-au impresionat: "Proștii", "Ocrotitorul", "Mărturisire", "Hora morții", "Catastrofa", "Ițic Ștrul, dezertor", "Dincolo", "Răfuiala", "Divorțul", "Cinema", "Întâiul gropar".
December 8, 2020
Nuvelele lui Rebreanu compun un continent important al planetei care este opera marelui prozator. Continent bogat, cu forme de relief variate și nu rareori atrăgătoare - și totuși unul puțin frecventat. Exploratorii nu se grăbesc să-l bată în lung și-n lat, hărțile pe care le avem sunt aproximative, datând din epoca mai veche a cartografiei. Situația se datorează desigur unei prejudecăți în ochii publicului larg și în ai criticii în Romanul deține cu mare avans primul loc într-o ierarhie a genurilor și speciilor literare, încât nici nu s-a putut pune problema concurenței între Ion și Proștii, între pădurea Spânzuraților și Ițic Ștrul, dezertor. Mai mult de atât: trebuie spus că, în materie de nuvelistică, tocmai Rebreanu e acela care a contribuit decisiv la instituirea unui clișeu dintre cele mai rezistente la noi - acela al nuvelei ca exercițiu de stil în vederea elaborării pânzelor ample, ca anticameră a romanului. Abia în anii 80 - 90 ai secolului trecut, pe linia unui accentuat proces de democratizare a formelor literare, o serie întreaga de prozatori de la Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun sau Gheorghe Iova la Alexandru Vlad, Viorel Marineasa, Sorin Preda, Ioan Groșan, Daniel Vighi sau Cristian Teodorescu au reușit să reabiliteze variantele prozei scurte, afirmându-i hotărât autonomia și dreptul egal în republica literelor.
December 12, 2025
o colecție de nuvele unde sunt câteva titluri care iau forma unor puncte forte cu adevărat remarcabile
într-o ordine aleatorie, mi-au rămas în memorie: catastrofa, nevasta, răfuiala
cu mențiunea că scriitura lui Rebreanu nu-și pierde forța nici în celelalte, însă prea frecvent am avut sentimentul că autorul fie a vrut să experimenteze, fie nu a vrut să-și piardă exercițiul; ba alunecă în comedie, când se întoarce în mediul rural, când în urban; uneori se apropie de teatru, alteori textele sunt frustrant de scurte (ex. cinema)
totuși, sunt în continuare fascinat de ceva ce nu am observat atunci când l-am citit pe Rebreanu în liceu - pe lângă război, în foarte multe povești am văzut acest interes care se apropie de obsesie pentru iubiri neîmplinite sau pe jumătate împlinite
în relațiile pe care le construiește, cred că fără excepție, unul dintre personaje (de cele mai multe ori femeia) iubește mai puțin
femeile lui Rebreanu sunt veșnic îndrăgostite de o iubire care nu a apucat să se împlinească (ex. un bărbat din trecut), iar căsătoria este făcută din silă - la polul opus stă soțul care de fiecare dată își iubește intens până la nebunie partenera, chiar dacă ea nu-i răspunde la fel;
sunt multe exemple aici, din nuvele îmi vine în minte răfuiala, apoi am stat și m-am gândit la romane - ion s-ar încadra, și catastrofa, și adam și eva
la final, îmi rămâne întrebarea de ce un așa interes pentru tematica respectivă?
probabil aș da de un răspuns dacă aș citi vreo biografie, însă, momentan, aleg să nu
într-o ordine aleatorie, mi-au rămas în memorie: catastrofa, nevasta, răfuiala
cu mențiunea că scriitura lui Rebreanu nu-și pierde forța nici în celelalte, însă prea frecvent am avut sentimentul că autorul fie a vrut să experimenteze, fie nu a vrut să-și piardă exercițiul; ba alunecă în comedie, când se întoarce în mediul rural, când în urban; uneori se apropie de teatru, alteori textele sunt frustrant de scurte (ex. cinema)
totuși, sunt în continuare fascinat de ceva ce nu am observat atunci când l-am citit pe Rebreanu în liceu - pe lângă război, în foarte multe povești am văzut acest interes care se apropie de obsesie pentru iubiri neîmplinite sau pe jumătate împlinite
în relațiile pe care le construiește, cred că fără excepție, unul dintre personaje (de cele mai multe ori femeia) iubește mai puțin
femeile lui Rebreanu sunt veșnic îndrăgostite de o iubire care nu a apucat să se împlinească (ex. un bărbat din trecut), iar căsătoria este făcută din silă - la polul opus stă soțul care de fiecare dată își iubește intens până la nebunie partenera, chiar dacă ea nu-i răspunde la fel;
sunt multe exemple aici, din nuvele îmi vine în minte răfuiala, apoi am stat și m-am gândit la romane - ion s-ar încadra, și catastrofa, și adam și eva
la final, îmi rămâne întrebarea de ce un așa interes pentru tematica respectivă?
probabil aș da de un răspuns dacă aș citi vreo biografie, însă, momentan, aleg să nu
July 21, 2022
A fost o lectură interesantă.
Scrierile lui Liviu Rebreanu m-au impresionat mereu cu nota de melancolie, cu tragediile și cu complexitatea descrierilor.
Acesta reușește să îmbine realitatea moravurilor românești în narațiuni cu finaluri teribile.
Liviu Rebreanu este expert în conturarea de profiluri psihologice , personajele fiind complexe, cu sentimente și mai complexe. Personajele trec prin măcinări interioare, iar aceste abordări psihologice sunt mult mai predominante decât acțiunea.
Sunt acoperiteteme precum moartea, războiul, înșelarea, nesiguranța, frica și așa mai departe.
Consider că trebuie să treceți prin scrierile lui Liviu Rebreanu, chiar dacă treceți prin cele cunoscute precum Ion sau Adam și Eva. Până la urmă, Liviu Rebreanu a fost un român care a contribuit la literatura noastră.
Scrierile lui Liviu Rebreanu m-au impresionat mereu cu nota de melancolie, cu tragediile și cu complexitatea descrierilor.
Acesta reușește să îmbine realitatea moravurilor românești în narațiuni cu finaluri teribile.
Liviu Rebreanu este expert în conturarea de profiluri psihologice , personajele fiind complexe, cu sentimente și mai complexe. Personajele trec prin măcinări interioare, iar aceste abordări psihologice sunt mult mai predominante decât acțiunea.
Sunt acoperiteteme precum moartea, războiul, înșelarea, nesiguranța, frica și așa mai departe.
Consider că trebuie să treceți prin scrierile lui Liviu Rebreanu, chiar dacă treceți prin cele cunoscute precum Ion sau Adam și Eva. Până la urmă, Liviu Rebreanu a fost un român care a contribuit la literatura noastră.
August 26, 2022
"Faites des traductions, pas la guerre !" avais-je envie de dire depuis longtemps. Voici qu' avec le passage de Liviu Rebreanu dans le domaine public et pour éviter qu'il ne tombe dans l'oubli, je peux indirectement mais en opérant un rapprochement de langues, saluer l'initiative des éditions Zoe de faire figurer dans l'anthologie Nouvelles de la Grande Guerre un texte roumain de Liviu Rebreanu. Je vous convie à profiter des critiques de TRIEB, qui résume d'ailleurs très bien la nouvelle que je cite ici, et Fortuna sur cet ouvrage. Que dire d'autre si ce n'est que le travail de Jean-Louis Courriol est salutaire (avec une minuscule réserve qui consiste à regretter qu'eu égard aux progrès typographiques, en 2014 on ne laisse pas les diacritiques roumains) et mérite surtout d'être poursuivi, de façon à disposer un jour d'un choix plus large de nouvelles de Rebreanu en français. Quoi qu'on puisse penser de leur qualité littéraire, la guerre n'est le seul thème que l'écrivain roumain a abordé dans cette forme littéraire. D'autre part, je pense que pour le lecteur francophone ce sont bien les textes courts de la littérature roumaine qui manquent cruellement.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews