„Elena Vlădăreanu a scris începând din anii 2000 poezia cea mai radicală din România. Nu doar politic, ci și artistic. Cu timpul literatura ei a devenit, dintr-o autoexpunere temerară la rezoluție înaltă, o formă de artă din ce în ce mai abstractă și mai incluzivă. Fără a părăsi perimetrul autobiografic, explorările Elenei Vlădăreanu au compus hărți tot mai complexe ale bulelor sociale și ideologice care ne configurează contemporaneitatea. Antologia ce pot distinge în întunericul sălii rezumă intens această călătorie care continuă.” (Mihai Iovănel)
Poate nu mă pricep prea mult la poezie, dar aici am observat cum evoluează un artist/poet. Cum se schimbă preocupările, temele, subiectele. Cum se trece de la intim, casnic, feminin la politic. Cum se dobândește hotărârea și puterea artistică.
istorie recentă
așa stau lucrurile: mama nu va pleca niciodată din românia tata nu va pleca niciodată din românia dacă mori nu vei mai pleca niciodată din românia […] _____________
spațiu vital
nu-mi place poezia. nu-mi place carnea de porc. nu sunt mulțumită de jobul meu de viața mea de iubitul meu. nu am speranță de viață nu am planuri de viitor. nu vreau casă nu vreau mașină nu vreau copii nu mă entuziasmez. nu-mi doresc prieteni pe viață nu-mi doresc vacanțe exotice nu-mi doresc să rămîn în memoria voastră. nu-mi place poezia. nu fac nimic din ce nu am chef. nu-mi pasă dacă și cînd te rănesc nu sprijin programele sociale nu merg la vot nu mi-e frică de moarte. nu dau doi bani pe viața aurolacilor. nu dau doi bani pe viața mea. și în general nu-mi place și nu-mi doresc nimic. doar un spațiu în care să mă aud cum inspir și expir. atît. _____________
Salut. Eu sunt instituția română de cultură. Salut. Eu sunt instituția europeană de cultură. Salut. Eu sunt centrul de rezidențe și de burse pentru artiști. Cu toții avem nevoie de tine. Ești smart, ești proiectul nostru. Ești raza noastră de soare pe cerul de mîine. Noi credem în tine. Noi vrem să investim în tine. Ia să faci bine și să ne spui acum cîteva cuvinte despre tine. Descrie-ne activitatea ta. Vorbește-ne despre statement-ul tău artistic. Ce te diferențiază pe tine de alți artiști? Demonstrează! Justifică! Explică! Argumentează! Dovedește! Răspunde: De ce îți dorești bani de la noi? Pe bune acum, chiar ai fi în stare să scrii asta? Nu e bine, nu e deloc în regulă. Explică-ne cum se va lega munca ta de rezidența sau de bursa pe care ți-o oferim. Ceva despre farmecul locului. Poate gastronomie. Cultură. Muzee... Haide, haide, tu ești ăla creativul, nu te învățăm noi cum se face. Stop. Eu, instituția română de cultură, nu ofer nimic deocamdată, nu m-ai convins. Tinerii să face bine să-și frece coatele pe băncile de așteptare, să se mai coacă puțin. Demonstrează-ne că ești original. Dar nici prea original, more is less. Să nu-mi spui, te rog, să nu-mi spui că ai peste 35 de ani! Eu vreau să investesc în tine și să scriu pe tine artist emergent. Mare de tot, ARTIST EMERGENT, în fruntea ta. Cum naiba să fac asta dacă tu te-ai boșorogit?! Deci sub 35, te rog eu frumos! _____________
— Mami, tu de ce nu pui murături? — Ă? — De ce nu pui murături? — Că nu am timp. Da’ ce-ți veni cu murăturile? — Doamna ne-a spus că gospodinele pun toamna murături pentru iarnă. Tu nu ești gospodină?
La grădiniță, printre altele, fiică-mea învață: Tata merge la birou de dimineață pînă seara El face banii. Bunica îmi citește povești și desenează cu mine. Ea îmi face educația. Mama poartă șorț și stă la bucătărie. Ea îmi face mîncarea și îmi spală vasele. Eu sunt o prințesă, cînd mă fac mare nu vreau să fiu ca mama.
"e noaptea noastră aici nu ne mai sperie nimeni lasă-mă să-mi lipesc fața de fața ta să clipesc atît de aproape de obrazul tău spre casa noastră e un drum alb
noi înțelegem noi plîngem unul în locul celuilalt noi ne iubim te vedeam lîngă mine. te priveam zbătîndu-te fugind într-o parte şi-n alta plină de teamă ca un animal o să zgîrii pereţii cu unghiile o să-mi rup pielea fișie cu fîșie cel ce zace sub piele îmi va fi întotdeauna străin ține-te departe de mine eu nu îți pot vorbi. tot ce-mi doresc este să te iau în braţe şi să te legăn. dar nu. la capătul acestui poem nu există nici un sfîrșit."
"tu mă îmbrățișezi moral la sfîrşitul fiecărui mesaj eu mă întreb cum dracu vine asta am obosit să tot alerg printre orgoliile voastre balon"
“sunt carnea sunt sângele sunt sexul sunt chiloții murdari expuși în public sunt poalele puse-n cap sunt lipsa de înțelegere sunt provocatorșinimicmaimult sunt dezgust.”
Un volum de poezie de o onestitate brutală, în care poeta ne ia cu noi de-a lungul vieții sale, prin inocența copilăriei, adolescență și maturitate, la viața adevărată și uneori crudă, care nu iartă. O mărturie a rezistenței împotriva unor sisteme opresive, cu care fiecare dintre noi se poate identifica, la o inspectare mai de aproape.