Mâine începe Postul Mare pentru Învierea Domnului. Și o să vă bombardez o vreme cu cărți religioase. Dar până atunci, lăsăm sec cu acest volum de povestiri, obișnuite și neobișnuite, cum sunt ele numite de autorul însuși. Și este un volum numai bun pentru a marca acest hotar de timp și mai ales de atitudine față de viață și lume, pentru că în paginile sale descoperim, alternativ, atât personaje care trăiesc cumva la nimereală, fără prea multe reflecții existențiale, cât și personaje care, dimpotrivă, par foarte preocupate de cele sfinte, dar de fiecare dată, ratează colosal întâlnirea cu divinitatea. Din varii motive, numai bune însă pentru a ne pună să ne reanalizăm relația personală cu Dumnezeu. Un exercițiu mai mult decât util la începutul postului, dar nu numai.