What do you think?
Rate this book
Şi Hams Şi Regretel
Daca v-a fost dor de Stim si Stam, omuletii fara chip din Baiuteii, nascuti dintr-un borcan de mustar, Matei Florian a creat in Si Hams Si Regretel un intreg univers fantast, populat cu o legiune de pitici din ceata colorata. In fruntea acestei legiuni, un nou cuplu se pregateste sa intre in galeria indragostitilor legendari: Si Hams Si Regretel (atentie, e vorba de un singur nume si un singur personaj!) si minunata sa Tristina.
Aventurile lor in lumea „picioarelor pare”,oameni-adulti-in-toata-firea, nu curg insa, asa cum te-ai astepta de la asemenea figuri de basm, vesel si clinchetitor. Fapturile de vazduh, chiar peltice sau corcite cu spiridusi, trec si ele prin suferinte adevarate si tragedii. Ca si oamenii pe linga care plutesc...
Aventurile lor in lumea „picioarelor pare”,oameni-adulti-in-toata-firea, nu curg insa, asa cum te-ai astepta de la asemenea figuri de basm, vesel si clinchetitor. Fapturile de vazduh, chiar peltice sau corcite cu spiridusi, trec si ele prin suferinte adevarate si tragedii. Ca si oamenii pe linga care plutesc...
264 pages, Paperback
First published January 1, 2009
4 people are currently reading
59 people want to read
About the author
Matei Florian
5 books16 followersMatei Florian made his literary debut in 1997, publishing a number of poems in "Cuvîntul" magazine. In 1998, he became a reporter for "Dilema" magazine (now renamed "Dilema Veche"), for which he later started writing his own regular column. He has contributed reportages, literary reviews and short plays to the cultural press and radio. In 2008, he was awarded the Music Criticism Prize at the Gala of Romanian Cultural Journalism.
His debut as a novelist was The Băiuţ Alley Lads (2006; 2nd edition, 2007), co-written with his brother, Filip Florian. The novel was greeted with critical acclaim and was a great success with the Romanian reading public. The book’s Romanian success also piqued the interest of a number of European publishing houses, and it is now in press in Poland (Czarne), Spain (Acantilado) and Bulgaria (Panorama+).
The novel Both Hams And Regretel, published in 2009, has reconfirmed Matei Florian’s literary talent, and has been widely praised in the Romanian cultural sphere.
His debut as a novelist was The Băiuţ Alley Lads (2006; 2nd edition, 2007), co-written with his brother, Filip Florian. The novel was greeted with critical acclaim and was a great success with the Romanian reading public. The book’s Romanian success also piqued the interest of a number of European publishing houses, and it is now in press in Poland (Czarne), Spain (Acantilado) and Bulgaria (Panorama+).
The novel Both Hams And Regretel, published in 2009, has reconfirmed Matei Florian’s literary talent, and has been widely praised in the Romanian cultural sphere.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
January 1, 2010
Se intimpla uneori (mie destul de des), ca atunci cind iti place prima carte a unui autor sa ai asteptari mari de la urmatoarea. Plecind de la premisa ca Baiuteii e undeva foarte sus intr-un top personal al literaturii romane contemporane si faptul ca lui Filip Florian i-am citit si restul cartilor (care mi-au placut destul de mult), aveam, cum spuneam, "asteptarile de rigoare" de la Matei. Am avut rabdare cu el, intre timp i-am mai citit cronicile de muzica din Dilema Veche si am asteptat cuminte urmatoarea lui carte, nestiind desigur ce, cum, cind.
Am avut, in timp ce o citeam, citeva tentative de abandon si mi-a trecut la un moment dat prin minte ca nu poate fi altceva decit genul de carte pe care fie o iubesti, fie o urasti. N-am urit-o totusi atit de tare incit sa o abandonez, dar nici n-am iubit-o in final, asa ca am ramas cu un soi de mixed feelings in ce o priveste.
Ce mi-a placut:
- settingul (am un lapsus in romana) - casuta la munte, ceata, frig, nori, zapada. Daca Matei ar fi avut un blog unde sa spuna si cam ce muzici a ascultat in timp ce a scris cartea (undeva la munte, daca bine imi amintesc) ar fi fost perfect. Poate totusi a spus undeva, need to google more.
- muzicalitatea aparte, data, zic eu, din nou de settingul de poveste si de limbajul cald, melodic, usor arhaic, plus felul in care curg frazele si cuvintele, uneori mai lent, cu fraze lungi, alteori rapid, cu repetitii si aliteratii dinamice.
- felul in care personajele sint conturate si individualizate + intreaga civilizatie piticeasca pe care a creat-o si care m-a dus cu gindul la Boxen, lumea imaginara a lui C.S. Lewis
- rugaciunea finala, suprarealista & polifonica si senzatia de vertigo permanent
Faptul ca Usi -piticul verde- e peltic, e amuzant pina la un punct, dar sa citesti un intreg capitol in pelticiana e greu de suportat si ingrozitor de enervant! Dar, desigur, piticii fantezisti (unul e peltic, altul pedant si altul mut - pe principiul mioritic-) sint de cele mai multe ori simpatici . In rest, faptul ca de la un moment dat povestea de dragoste piticeasca dintre Si Hams Si Regretel si Tristina se va suprapune peste cea umana e usor previzibil, dar rezultatul e totusi unul interesant, si un lucru e cert: Matei nu duce lipsa de imaginatie, ceea ce, la urma urmei, e poate lucrul cel mai important.
Am avut, in timp ce o citeam, citeva tentative de abandon si mi-a trecut la un moment dat prin minte ca nu poate fi altceva decit genul de carte pe care fie o iubesti, fie o urasti. N-am urit-o totusi atit de tare incit sa o abandonez, dar nici n-am iubit-o in final, asa ca am ramas cu un soi de mixed feelings in ce o priveste.
Ce mi-a placut:
- settingul (am un lapsus in romana) - casuta la munte, ceata, frig, nori, zapada. Daca Matei ar fi avut un blog unde sa spuna si cam ce muzici a ascultat in timp ce a scris cartea (undeva la munte, daca bine imi amintesc) ar fi fost perfect. Poate totusi a spus undeva, need to google more.
- muzicalitatea aparte, data, zic eu, din nou de settingul de poveste si de limbajul cald, melodic, usor arhaic, plus felul in care curg frazele si cuvintele, uneori mai lent, cu fraze lungi, alteori rapid, cu repetitii si aliteratii dinamice.
- felul in care personajele sint conturate si individualizate + intreaga civilizatie piticeasca pe care a creat-o si care m-a dus cu gindul la Boxen, lumea imaginara a lui C.S. Lewis
- rugaciunea finala, suprarealista & polifonica si senzatia de vertigo permanent
Faptul ca Usi -piticul verde- e peltic, e amuzant pina la un punct, dar sa citesti un intreg capitol in pelticiana e greu de suportat si ingrozitor de enervant! Dar, desigur, piticii fantezisti (unul e peltic, altul pedant si altul mut - pe principiul mioritic-) sint de cele mai multe ori simpatici . In rest, faptul ca de la un moment dat povestea de dragoste piticeasca dintre Si Hams Si Regretel si Tristina se va suprapune peste cea umana e usor previzibil, dar rezultatul e totusi unul interesant, si un lucru e cert: Matei nu duce lipsa de imaginatie, ceea ce, la urma urmei, e poate lucrul cel mai important.
May 7, 2021
La început am râs de umorul din cuvinte prețioase (care-mi plac, păcatele mele), tâmpit, ambiguu, cultural-elitist, metaforic, delirant. Apoi a fost un alt Tunelul.
„Crede-mă, nu puteam face nimic decât să suport liniştea şi să aştept, era greu şi mă simţeam învins, atunci am alunecat, dacă ai şti cât de firesc e să să te întinzi la pământ, nu e nici un fel de ruşine, ai să vezi că după un timp, odată ce inima încetează să te mai asurzească, începi să te obişnuieşti, să simţi pământul de sub tine ca un animal uriaş şi blând – te împrieteneşti repede cu el, nu e năzuros, te acceptă, te-nveleşte, îţi dăruieşte pietre şi o răsuflare sfioasă, copleşitoare – un animal care are nevoie de mângâieri şi de vorbe bune, şi uite aşa am început să-l miros şi să-i strâng frunzele în palme, îi eram recunoscător că m-a lăsat să plâng fără să se supere, că m-a primit la el şi m-a ţinut până când soarele s-a furişat pe după copaci, mi-era tare drag şi aş fi vrut sa ştie asta, încă mai plângeam uşor, de bucurie, atunci când l-am sărutat, rar, pe îndelete, ştii, dacă încerci să nu te gândeşti deloc la asta, vei vedea că are un gust bun, umed, cleios şi înăbuşitor, încearcă dacă o să ai timp, vei simţi pe unde au trecut melci şi pe unde s-au pitit rime, vei şti unde au putrezit frunze şi în ce loc se ascund rădăcini.
Îmi pare rău, e jalnic să îţi îngheţe picioarele, să vezi lumina chinuindu-se să răzbească până la tine, să îţi dea de ştire că visele nu fac nici cât o ceapă degerată, că vrei pipi, vrei caca, vrei cafea, vrei pâine, că ţi-e frig şi trebuie să faci focul, urăsc lumina, lumina e cea mai idioată invenţie a omenirii, ar fi trebuit ca parascovenia aia de Dumnezeu să ne facă pe toţi noaptea şi să ne lase acolo, eventual să potrivească şi El căldura, să lase caloriferul ceresc fixat pe luna mai, ziua 16, n-ar fi fost rău.
Nu? Abia atunci avem ce discuta, abia atunci poţi să mă învinovăţeşti că n-ascult cuvântul Tău, când îmi spui clar, omeneşte, despre ce e vorba şi nu mă iei cu pilde pe după cireş, că hâr, că mâr, că pescar, că Tabor, că Luca nu ştiu cât şi Matei rândul trei, aiureli pentru babe, sclifosiţi şi băieţi cuminţi. Şi după toate astea, aud că îi pare rău şi că suferă pentru noi. Suferă o laie, ascultă-mă pe mine. ÎI doare-n cot şi-şi vede de cerul Lui acolo, dirijează universul şi planete de care n-a auzit nimeni şi nici nu va auzi vreodată, se face că plouă şi ne lasă aici să murim unul de dorul altuia.
„O iei razna” să-i spui Iu' mă-ta care a murit, nu mie, eu sunt viu, tu fă-mă mare, eu sunt slab, tu fă-mă tare şi-n tot locul mă-nsoteşte, şi de rele mă fereşte. Că a ta este împărăţia, puterea, slava şi mărirea, acum şi pururea şi-n vecii vecilor, amin.
Ştii de ce mă bucur că nu eşti tu aici? Că pot ronţăi câtă ceapă vreau. Ha!
Oamenii sunt buni, pe cuvânt de onoare. Doar eu sunt puţin mai rău, m-am gândit şi mi-am dat seama că sunt puţin mai rău, dar să ştii că m-am gândit bine şi mi-am dat seama că nu sunt mai rău decât alţii. Nu. Uneori alţii sunt mai răi decât mine, alteori eu decât ei, lucrurile se schimbă, nu rămân pe loc, nu, nu.
Mie mi-e doar frig, mi-e foarte frig uneori, brrrrrr, ştii ce frig îmi e? Un frig cumplit, cumplit şi, în afară de frig, să nu te superi pe mine că îţi zic, în afară de frig, nu mai simt altceva decât că mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine şi atât. Şi mi-e frig, era să uit.”
„Crede-mă, nu puteam face nimic decât să suport liniştea şi să aştept, era greu şi mă simţeam învins, atunci am alunecat, dacă ai şti cât de firesc e să să te întinzi la pământ, nu e nici un fel de ruşine, ai să vezi că după un timp, odată ce inima încetează să te mai asurzească, începi să te obişnuieşti, să simţi pământul de sub tine ca un animal uriaş şi blând – te împrieteneşti repede cu el, nu e năzuros, te acceptă, te-nveleşte, îţi dăruieşte pietre şi o răsuflare sfioasă, copleşitoare – un animal care are nevoie de mângâieri şi de vorbe bune, şi uite aşa am început să-l miros şi să-i strâng frunzele în palme, îi eram recunoscător că m-a lăsat să plâng fără să se supere, că m-a primit la el şi m-a ţinut până când soarele s-a furişat pe după copaci, mi-era tare drag şi aş fi vrut sa ştie asta, încă mai plângeam uşor, de bucurie, atunci când l-am sărutat, rar, pe îndelete, ştii, dacă încerci să nu te gândeşti deloc la asta, vei vedea că are un gust bun, umed, cleios şi înăbuşitor, încearcă dacă o să ai timp, vei simţi pe unde au trecut melci şi pe unde s-au pitit rime, vei şti unde au putrezit frunze şi în ce loc se ascund rădăcini.
Îmi pare rău, e jalnic să îţi îngheţe picioarele, să vezi lumina chinuindu-se să răzbească până la tine, să îţi dea de ştire că visele nu fac nici cât o ceapă degerată, că vrei pipi, vrei caca, vrei cafea, vrei pâine, că ţi-e frig şi trebuie să faci focul, urăsc lumina, lumina e cea mai idioată invenţie a omenirii, ar fi trebuit ca parascovenia aia de Dumnezeu să ne facă pe toţi noaptea şi să ne lase acolo, eventual să potrivească şi El căldura, să lase caloriferul ceresc fixat pe luna mai, ziua 16, n-ar fi fost rău.
Nu? Abia atunci avem ce discuta, abia atunci poţi să mă învinovăţeşti că n-ascult cuvântul Tău, când îmi spui clar, omeneşte, despre ce e vorba şi nu mă iei cu pilde pe după cireş, că hâr, că mâr, că pescar, că Tabor, că Luca nu ştiu cât şi Matei rândul trei, aiureli pentru babe, sclifosiţi şi băieţi cuminţi. Şi după toate astea, aud că îi pare rău şi că suferă pentru noi. Suferă o laie, ascultă-mă pe mine. ÎI doare-n cot şi-şi vede de cerul Lui acolo, dirijează universul şi planete de care n-a auzit nimeni şi nici nu va auzi vreodată, se face că plouă şi ne lasă aici să murim unul de dorul altuia.
„O iei razna” să-i spui Iu' mă-ta care a murit, nu mie, eu sunt viu, tu fă-mă mare, eu sunt slab, tu fă-mă tare şi-n tot locul mă-nsoteşte, şi de rele mă fereşte. Că a ta este împărăţia, puterea, slava şi mărirea, acum şi pururea şi-n vecii vecilor, amin.
Ştii de ce mă bucur că nu eşti tu aici? Că pot ronţăi câtă ceapă vreau. Ha!
Oamenii sunt buni, pe cuvânt de onoare. Doar eu sunt puţin mai rău, m-am gândit şi mi-am dat seama că sunt puţin mai rău, dar să ştii că m-am gândit bine şi mi-am dat seama că nu sunt mai rău decât alţii. Nu. Uneori alţii sunt mai răi decât mine, alteori eu decât ei, lucrurile se schimbă, nu rămân pe loc, nu, nu.
Mie mi-e doar frig, mi-e foarte frig uneori, brrrrrr, ştii ce frig îmi e? Un frig cumplit, cumplit şi, în afară de frig, să nu te superi pe mine că îţi zic, în afară de frig, nu mai simt altceva decât că mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine şi atât. Şi mi-e frig, era să uit.”
July 22, 2017
This was lovely, in a light reading kind of way. Like a fairy-tale for adults. Reminds me of The Boy with the Cuckoo-Clock Heart (by Malzieu) a bit.
The thing that makes it such a delicious read is, of course, the cuteness of the air dwarf with a speech impairment. Also, the local references to commonplaces in Romanian culture - the type of poetries you learn in school. For example „De ești tu acela, nu-ți sunt humă eu” and other added quirky pluses :).
All in all, it makes for a pleasant and witty read, with a few poetical twists every now and then.
The thing that makes it such a delicious read is, of course, the cuteness of the air dwarf with a speech impairment. Also, the local references to commonplaces in Romanian culture - the type of poetries you learn in school. For example „De ești tu acela, nu-ți sunt humă eu” and other added quirky pluses :).
All in all, it makes for a pleasant and witty read, with a few poetical twists every now and then.
August 9, 2015
Şi Hams şi Regretel e un patafizician, vine cu multe soluţii imaginare, unele sunt inspirate de Zen Obia one Kenobia. Vă prindeţi voi pe cine citează subtil şi ce influenţă literară are.
Read
January 14, 2014Odată cu apariția volumului Băiuțeii am asistat la debutul fraților Florian, două voci din cele mai speciale ale literaturii române contemporane. În universul literar actual, în care scriitura calofilă pare a fi blamată, deși gustul publicului se îndreaptă către ea, frații Florian ocupă un loc aparte. După sondajul din 2001 realizat de România literară, una dintre cele mai importante cărți în conștiința autorilor de primă mână este Craii de Curtea-Veche, de Mateiu Caragiale, un titlu reprezentativ al scriiturii calofile. Același gen de roman de atmosferă pare să fie și pe placul celor doi frați, chiar și în Băiuțeii, unde avem, inevitabil, și secvențe pline de umor, având în vedere că subiectul volumului este copilăria celor doi. După acest debut al lui Matei Florian, el a publicat și un volum individual, Și Hams Și Regretel.
Pentru a vă face o primă idee despre personajele acestui roman, vă puteți aminti de Stim și Stam, omuleții fără chip din Băiuțeii, cei care s-au născut într-un borcan de muștar. În Și Hams Și Regretel avem de-a face cu un întreg univers fantastic de acest tip, în care personajele principale, singurele care gravitează în jurul naratorului, sunt niște pitici din ceață colorată pierduți prin lumea „picioarelor pare”, echivalentul universului oamenilor adulți. Ne-am aștepta ca povestea acestor personaje fantastice să fie una a bucuriei și a fericirii, a perfecțiunii. Însă avem de-a face, și pe acest tărâm, cu personaje la fel de supuse greșelilor cum sunt oamenii, cu la fel de multe tare ca cei cu două picioare. Fie că vorbim despre defecte de vorbire, cum ar fi faptul că Usi, unul dintre rotocoalele de ceață, este peltic, fie că vorbim despre adevărate drame rezultate din combinarea genurilor, cum ar fi personajele corcite cu spiriduși, un lucru este sigur: nici în acest tărâm de vis lucrurile nu sunt perfecte. (cronică: http://bookaholic.ro/miracolul-rotoco...)
Pentru a vă face o primă idee despre personajele acestui roman, vă puteți aminti de Stim și Stam, omuleții fără chip din Băiuțeii, cei care s-au născut într-un borcan de muștar. În Și Hams Și Regretel avem de-a face cu un întreg univers fantastic de acest tip, în care personajele principale, singurele care gravitează în jurul naratorului, sunt niște pitici din ceață colorată pierduți prin lumea „picioarelor pare”, echivalentul universului oamenilor adulți. Ne-am aștepta ca povestea acestor personaje fantastice să fie una a bucuriei și a fericirii, a perfecțiunii. Însă avem de-a face, și pe acest tărâm, cu personaje la fel de supuse greșelilor cum sunt oamenii, cu la fel de multe tare ca cei cu două picioare. Fie că vorbim despre defecte de vorbire, cum ar fi faptul că Usi, unul dintre rotocoalele de ceață, este peltic, fie că vorbim despre adevărate drame rezultate din combinarea genurilor, cum ar fi personajele corcite cu spiriduși, un lucru este sigur: nici în acest tărâm de vis lucrurile nu sunt perfecte. (cronică: http://bookaholic.ro/miracolul-rotoco...)
December 19, 2020
Superbă, m-a dus cu gândul la un Urmuz mult mai coerent, la o melodie sau două de-a Robin and the Backstabbers (e spoiler să spun care și de ce)... Băiuțeii maturizat, complet diferit, dacă trebuie să le comparăm. Se citește greu dacă încerci să o înțelegi cuvânt cu cuvânt, îi rupe din farmec (mă refer aici în mare parte la modul enervant în care vorbește piticul pedant). E frumoasă, uneori e comică, alteori tragică, până la urmă totul capătă înțeles propriu, în contextul cărții. Narațiunea e sugerată, iar plăcerea reconstruirii firului întâmplărilor, a descifrării lore-ului fantezist al piticilor și rolului lor în viața protagonistului revine cititorului. Mai multe secvențe de pe tot parcursul cărții m-au emoționat profund. Nu știu dacă e o carte pentru oricine, mai ales când citesc alte review-uri de aici, dar mă bucur că pentru mine a fost :D.
December 25, 2017
Matei Florian se înscrie cu succes pe lista autorilor mei favoriți. După ce am citit „Cexina Catapuxina”, un roman splendid al dragostei neîmplinite, așezată într-un malaxor suprarealist al vieții, „Și Hams Și Regretel” nu este altceva decât o carte în care dragostea apare în particule. Pusă în viața unor particule de ceață colorată, în cele de PRAF sau pe seama piticilor de grădină, a câinilor sau a pisicii, tragicul se desfășoară nevrotic, gradat, în cele mai mici și intime detalii.
Mai multe la momentul recenziei pe blog.
Mai multe la momentul recenziei pe blog.
December 19, 2019
A fost odata ca niciodata un om care avea pitici pe creier.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 26, 2024
Dupa primele douazeci de pagini citite incepusem sa cred ca am descoperit o noua "Zenobia", atat de vrajite si bogate erau imaginile si dorurile (ce frumoasa e prima intalnire cu piticii!). Din pacate cartea nu prea mai creste de acolo... ba pare mai mult ca se roteste in cerc. Mai ales capitolele in care piticii Usi si Altfred -unul peltic si greu de urmarit, celalalt pretentios si plicticos- preiau fraiele naratiunii mi s-au parut foarte slabe.
Mi-ar fi placut sa ma opresc mai repede din citit. Poate imediat dupa prima interventie a lui Regretel, cred ca daca as fi facut asta cartea ar fi ramas una din preferatele mele. Pacat.
Mi-ar fi placut sa ma opresc mai repede din citit. Poate imediat dupa prima interventie a lui Regretel, cred ca daca as fi facut asta cartea ar fi ramas una din preferatele mele. Pacat.
November 24, 2015
Chiar nu mi se intampla foarte des sa nu pot sa termin o carte, dar asta de aici m-a exasperat. Am citit un pic peste jumate si mi-a ajuns. Imi pare rau, ca autorul e roman, eram incredibil de entuziasmata de titlu si cred ca pur si simplu aveam asteptari mult prea mari. Peste tot sunt o gramada de imagini bune sau constructii istete, astea sunt o placere de urmarit. Firul narativ insa - wow. Nimic. De fiecare data cand luam cartea in mana muream de plictiseala dupa 10 minute. Poate e o buba la mine-n cap, poate sunt frazele prea lungi sa le urmaresc eu. Poate pur si simplu nu ma duce mintea sa o apreciez, nu trebuie sa fiu acuma crezuta pe cuvant, ca doar vorbesc in numele meu. Pe altii poate ii va captiva.
August 5, 2014
Mi-au plăcut, de regulă, tot felul de cărți cu personaje naive, singure, suferinde și înduioșătoare, pline de sensibilitate. E greu să dai peste o astfel de carte care să nu cadă în penibil, inocența nu e ușor de ilustrat. Dar cartea asta are un defect pe care eu nu îl pot trece cu vederea: e forțată, „se chinuie” să pară un anume gen, cu lucruri care se vor înduioșătoare și originale, de fapt fiind... „trecute”. Cel puțin așa am simțit-o eu. De multe ori aproape m-am enervat în timp ce citeam și din cauza ei îmi pierdusem pentru o perioadă interesul pentru scriitorii români.
Read
March 10, 2013Did not finish it...so a bit disappointing...
April 7, 2014
prea psihedelica pentru mine
Displaying 1 - 14 of 14 reviews