„Întregul nostru efort, de-a lungul acestei cărţi, prinde contur în jurul conceptului – bine definit – al exoticului. Pentru că nu putem spune exact ce e natura, nu putem oferi reţeta absolută a înţelegerii ei; dar putem, prin tensiunea reflecţiei, să înlăturăm poncifele curente în care ea dormitează... A te raporta la natură altfel decât până adineaori, a o aborda cu uimirea primei întâlniri, a repera exoticul ei ireductibil – iată premisele reintegrării noastre în metabolismul ei.“ (Andrei Pleşu)
Andrei Gabriel Pleșu is a Romanian philosopher, essayist, journalist, literary and art critic. He has been intermittently involved in politics assuming the roles of Minister of Culture (1989-91), Minister of Foreign Affairs (1997-99) and presidential counsellor for external affairs (2004-05).
He studied art history at the University of Bucharest and graduated with his bachelor's in 1971. Between 1971 and 1989 he had various jobs like researcher at the Institute of Art History, an institution of Romanian Academy, faculty lecturer in University of Bucharest and consultant for Romanian Artists Union.
After the Romanian Revolution of 1989 that overturned the Communist regime, he was one of the founders of "New Europe College" an institute of advanced studies, and of the cultural magazine "Dilema" (now "Dilema Veche"). He worked as a professor at the Academy of Fine Arts in Bucharest and is now a professor at the University of Bucharest, where he teaches art history and philosophy of religion. He also became involved in politics, serving in various official functions.
Pleşu's early works revolved around art history and theory, but, in time, his essays, published in cultural magazines and elsewhere, became oriented towards cultural anthropology and philosophy. His exuberant writing style gained him recognition as one of the leading Romanian essayists of his age.
În "Pitoresc și melancolie", Andrei Pleșu propune o fascinantă călătorie intelectuală prin istoria esteticii și a peisajului, oferind o analiză profundă a modului în care imaginea naturii a fost percepută și valorizată de-a lungul timpului. Departe de a fi doar un studiu teoretic, cartea lui Pleșu este o reflecție amplă asupra legăturii dintre frumos și melancolie, dintre contemplare și creație. Pleșu explorează felul în care conceptul de „pitoresc” a evoluat în istoria artei și a literaturii, de la o simplă apreciere a frumuseții naturale până la o formă sofisticată de melancolie, unde peisajul devine oglinda stărilor interioare ale artistului. Autorul își conduce cititorii prin labirintul esteticii, punând în discuție nu doar ideile de sublim și frumos, ci și modul în care acestea sunt modelate de experiențele și sentimentele individuale, adesea marcate de un soi de nostalgie culturală. Stilul lui Pleșu este, ca de obicei, erudit, dar accesibil, amestecând cu grație limbajul academic cu o claritate și o eleganță care îl fac plăcut pentru o gamă largă de cititori. Fiecare frază este meticulos construită, iar proza lui Pleșu este plină de subtilități și nuanțe, reflectând o adâncă cunoaștere a subiectului și o pasiune autentică pentru explorarea intelectuală. În același timp, autorul se folosește de umor și ironie, oferind cititorilor momente de respirație în ceea ce ar putea fi altfel o lectură intens teoretică. Cartea este construită ca un eseu în formă liberă, împletind analiza filosofică cu istoria artei, dar și cu reflecții personale ale autorului. Structura sa aparent fragmentată oferă o mare libertate de interpretare, dar poate părea uneori dificil de urmărit pentru cititorii neobișnuiți cu stilul digresiv al lui Pleșu. Această abordare, însă, permite o explorare mai profundă și mai bogată a temelor, oferindu-le cititorilor ocazia de a se pierde – într-un mod plăcut – în peisajul intelectual al cărții. "Pitoresc și melancolie" nu este doar o carte despre istoria unei idei estetice, ci și o meditație asupra sensibilității culturale contemporane, asupra felului în care percepem și valorizăm natura, frumusețea și chiar timpul însuși. Pleșu ne invită să reflectăm asupra propriei noastre capacități de a contempla și de a înțelege lumea din jur, într-o epocă în care viteza și superficialitatea domină adesea percepția.