Fără poză de profil

by Anca Vieru

„Un volum în care adunăm întâmplări și personaje urbane, povestiri despre viața de cuplu, despre prietenie, despre dragoste sau despre lipsa ei. La un moment dat însă am observat un laitmotiv, un fel de personaj suplimentar care apărea în povestiri: fotografia, în multele ei forme și utilizări. Albume de familie, social media, bloguri, Google StreetView, toate înrădăcinate și acceptate în viața noastră. Dar oare cum ar fi viața modernă fără fotografii? Așa s-a născut una dintre povestiri.” (Anca Vieru)

„În povestirile Ancăi Vieru intri ușor, de la primele cuvinte. Un singur paragraf – și ești prins. Totul e firesc, bine cunoscut, familiar. Nimic nu anunță furtuna, nimeni nu semnalizează pericolul, capcana în care ai căzut. Dar știi cu precizie că aventura în care ai intrat nu are șanse să se termine cu bine. De ce? Asta o face specială pe autoare, capacitatea ei de a strecura în subsolul cuvintelor calme și precise neliniști și emoții rău prevestitoare. Existența personajelor te-a prins și nici după ce ai citit ultima frază nu ești sigur că s-a terminat. Acolo începe altă poveste, pe care va trebui s-o rezolvi singur.” (Florin Iaru)

Genres: Short Stories

193 pages, Paperback

First published January 1, 2022

About the author

Anca Vieru este absolventă de politehnică și are un master în comunicare. A publicat în volumele colective Moș Crăciun & co. (Editura Art, 2013) și Ficțiuni reale (Editura Humanitas, 2013), proiect inițiat de Florin Piersic jr.

În anul 2015 i-a apărut la Editura Polirom volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și reeditat în 2018 în colecția Top10+. A mai publicat, tot la Editura Polirom, romanul Spulberatic (2018), volumul de proză scurtă Fără poză de profil (2022), nominalizat la Premiile Sofia Nădejde, și biografia romanțată Pallady. Ulise legat de catarg (2023). I-au apărut povestiri și fragmente de roman în revistele iocan și Familia.

Reviews

[Cosmin Leucuța · Rating 3 out of 5]

10 povestiri și o poveste, din care mi-au plăcut foarte mult povestea „Despre dragoste, numai de bine”, și o povestire, „Povestea scaunelor vorbitoare”. Prima e puțin suprarealistă și misterioasă, dar progresia lucrurilor e foarte credibilă și finalul te lasă întrebându-te care e soluția ecuației. Pe de o parte mi-aș fi dorit un răspuns mai clar, dar mi-am dat seama spre final că orice încercare de clarificare ar fi stricat misterul și măiestria poveștii. Iar povestea scaunelor... e și ea suprarealistă și bizară pe alocuri, dar te ține su sufletul la gură, te trezești că îți pasă cu adevărat de personaje și are impact emoțional deloc neglijabil.

Restul, más o menos, pe limba lui El Cid. Unele au premize bune, dar mi s-au părut transpuse bizar sau stângaci, altele încearcă concepte mai dificile, cum ar fi o structură 100% dialogată, dar spiralează în glumițe neinteresante și previzibile, și mai sunt și cele care se vor realiste și edgy, dar care pur și simplu se năruie dacă sunt expuse unei logici externe.

[Madam Bovaread · Rating 4 out of 5]

Am savurat fiecare povestire din acest volum de proză scurtă. O selecție de momente decupate din viața obișnuită de zi, unde protagoniștii sunt oameni obișnuiți care trec prin diferite împrejurări, obișnuite sau mai puțin obișnuite și e important de remarcat reacțiile, gesturile, traumele, durerea, secretele, gândurile lor.

O fată în tren spre nunta surorii ei din Elveția, un scriitor întorcându-se de la lăsarea eșuată a cărții lui, o femeie care primește un cadou dubios, o bătrână colecționară de nasturi, un soț ciudat care nu suportă pozele, nici să fie fotografiat el sau soția lui, un bătrân atașat de calul său, o gospodină ce își face un blog culinar, un IT-ist obsedat de niște poze pe Instagram, niște oameni într-un restaurant, un e-mail către o colegă din școală și un tâmplar căruia aproape fiecare soție îi moare la nașterea unui copil - acestea sunt doar punctele de pornire al povestirilor, unde nu e totul ceea ce pare și ceea ce se ascunde în spatele a ceea ce se vede s-ar putea să vă surprindă.

Avem și un strop de suspans și o picătură de realism magic, ce le-am apreciat mult în acest buchet colorat de momente și schițe ale cotidianului. Recomand.

Un singur lucru m-a făcut să mă încrunt puțin și să-mi pun pălăria de detectiv - în povestirea "Gonflabil", protagonista ar fi putut foarte bine sa vadă o poza mai veche de pe StreetView din GoogleMaps care a fost updatată cu una mai nouă, doar trebuia să se uite pe desktop nu pe mobil și ar fi avut dovada ei. Dovada a ce? Aflați dacă citiți volumul. 😉

[Elena Papadopol · Rating 3 out of 5]

A fost o colectie diversa - atat temele abordate, cat si stilul de scriere au fost variate. Totusi, mi-au atras cu adevarat atentia doar trei: Despre dragoste, numai de bine, Draga Mirela si Povestea scaunelor vorbitoare. 😊

[Liviu Chifane · Rating 4 out of 5]

Am trecut prin diferite reacții și impresii critice lecturând volumul. Numărul de stele a variat de la trei până la cinci (la ,,Despre dragoste, numai de bine" și ,,Dragă Mirela"), pentru a se stabiliza la patru. Mi-au plăcut modestia narativă, naturelețea și firescul stilistic. Rândurile capătă uneori o savoare plăcută, te poartă în povestire/poveste, creând cu adevărat impresia unui realism contemporan. Nu sunt evitate motive și teme de actualitate, fiecare text îți creează așteptări și, de obicei, le satisface cu succes. Retrospecția s-a dovedit de cele mai multe ori o tehnică ingenioasă, salvatoare. Efortul de a include mereu ,,fotografia" ca laitmotiv a afectat, totuși, aspectul general al textelor, le-a facut artificiale într-o anumită măsură. Pe alocuri s-a simțit ca o culegere de texte diverse.

[Mihaela · Rating 5 out of 5]

Cel mai bun volum de proză scurtă citit anul acesta. Recenzia, în curând, pe www.citestema.ro.

[Stela Calin · Rating 4 out of 5]

M-a emotionat foarte mult cartea Ancai Vieru! Poate si pentru ca am rezonat in mod special cu cateva dintre povestiri, am recunoscut traume, urme ale unor pattern-uri de gandire, socuri ale unor dureri care au trecut si prin viata mea, realitati cu care, in tacere, se confrunta multi(e) dintre noi fara a avea curajul de a le devoala...
Cred cu tarie ca aceasta carte se reveleaza, in adevaratele sale sensuri, mai ales acelora a caror sinusoida de viata s-a mai impotmolit uneori, acelora care adapostesc si zone zbuciumate, secrete nemarturisite, dar cu atat mai impovaratoare, spaime de esec si cate alte drame tacute, care contureaza imaginea unei vieti a carei poza de profil ar avea multe tonuri intunecate.

[Liliana · Rating 4 out of 5]

4.5*

[Mihaela-Dana Stoica · Rating 3 out of 5]

4 dacă nu era "Draga Mirela", uncalled for și din cu totul alt registru

[Aura · Rating 3 out of 5]

Povestirea 'Roibu' m-a facut sa plang.

[Borotea Diana · Rating 5 out of 5]

Povestiri despre lucruri familiare (copilărie, adolescență, iubire, pierdere, trădare), care te cuceresc imediat prin onestitate și inteligență. Eul autoarei ți se dezvăluie personal și modest într-o aventură spirituală menită a detecta ce e mai valoros pentru ființa umană: sentimente, emoții, angoase, constientizarea finitudinii. Are niste senzori subtili care detectează stridențele de orice fel din comportamentul uman si le supune "judecății" cititorului, avertizând că în lumea noastră răul poate atinge cote greu de imaginat. Este admirabilă abilitatea cu care autoarea explorează zonele luminoase și, deopotrivă, pe cele întunecate ale condiției umane. Fiecare poveste de viață provoacă acel fior existențial, acea interogare a destinului, care tulbură sufletul. O voce inconfundabilă între atât de multe și diverse voci contemporane!

[Monica Tonea · Rating 5 out of 5]

Fără poză de profil e volumul care mi-a reactivat plăcerea de a citi proză scurtă. Construcția impecabilă a textelor, firul narativ redat cu o tehnică abilă de a te ține captiv, fotografia ca piesă centrală a poveștii, natura umană surprinsă în momente cheie ale vieții, dialogurile redate cu naturalețe sunt doar câteva din trăsăturile puternice ale cărții. Anca Vieru redă lumea în tonuri pline de substraturi, am trecut de la un text la altul cu sentimentul că nu voi descoperi altul care să mă atragă mai mult decât precedentul, iar cel mai mult mi-au plăcut finalurile deschise. Proza frumoasă, curată, vie a scriitoarei nominalizate la Premiile Sofia Nădejde (2022) a fost un soi de visare cu ochii deschiși din care m-am smuls cu greu.

[Ramona Cantaragiu · Rating 3 out of 5]

Anca Vieru explorează destul de bine unele traume de familie, cuplu etc., dar ceva a lipsit din poveștile astea care să le facă cu adevărat de impact. Unele sunt construite într-un mod extrem de previzibil și nu au adus ceva nou chiar dacă au intenția clară de a discuta modul în care literatura, fotografia reflectă viața sau îi știrbesc din frumusețe. Altele au fost puțin mai bine construite, dar tot am simțit că stăm prea mult într-un cotidian emoțional cunoscut și nu explorăm zone noi. Recunosc, sunt mai critică când vine vorba de proză scurtă, mă aștept să funcționeze precum poezia, să îmi dea ceva de rumegat, de dus mai departe în gând, pe când la romane sunt mai permisivă și accept să mă scufund într-o narativă care e pur și simplu călduță.

[Olga · Rating 4 out of 5]

Scriitură care curge natural, firesc și e ușor de urmărit. Povestiri captivante, variate, unele chiar cu o doză de mister. Dacă vrei să începi de undeva cu cititul de povestiri, recomand "Fără poză de profil".

[Raluca N. · Rating 5 out of 5]

O serie de povestiri antrenante, diferite, personaje foarte bine construite, chiar merită citită.

[Anca Andreea · Rating 3 out of 5]

3.5 stars