În spatele simplității lor atent orchestrate și al ironiei inconfundabile specifice lui Horațiu Mălăele, poeziile, aforismele și desenele incluse în acest volum ascund o bogăție de sensuri, emoții și culori. Scrise pentru cititori cu mintea trează și cu chef de joacă, cuvintele alese de autor nu sunt niciodată vorbe-n vânt, dimpotrivă, au puterea de a stârni adevărate furtuni în imaginația celor care le citesc sau le recitesc.
Vorbe-n vânt într-adevăr. Nu prea am înțeles nimic din poezii, cam superficiale, am rămas cu impresia că a ales niște cuvinte care să rimeze sau care sunau inteligent sau profund împreună, dar nu transmit nimic prea util sau nu mi-au transmis mie. Nu știu prea multe despre Horațiu Mălăele, să fiu sinceră, am ales să citesc cărticica asta, pentru că mi-a atras atenția coperta, de unde am aflat că era dislexic și a fost bullied când era mic. Mi-ar fi plăcut să scrie despre asta, mă așteptam la altceva, un alt tip de mesaj, în schimb am citit aceleași opinii și valori vechi și obosite, pe care românii iubesc să le repete: cel mai des am observat în aforismele lui ideea că e o diferență între "genii" și "proști" și îmi pare mie că suntem un pic obsedați de a demonstra prin orice mijloace că suntem "deștepți" și trebuie să ne deosebim de ăia "idioți" și "leneși". Or mă așteptam ca cineva care a fost tratat cu răutate pentru că avea niște "defecte" mai pronunțate (strabismul, dislexia), care a fost numit "prost" și "urât" de alții și căruia nu i s-au dat șanse de reușită să nu mai perpetueze același mesaj superficial, care ne împarte în oameni speciali și oameni mai puțin speciali. În cuvintele lui, dacă el nu ar fi fost observat de un profesor, care i-a văzut potențialul, probabil ar fi rămas același copil care acceptă jignirile altora. Mi-ar fi plăcut să văd că conștientizează cât de mult contează mediul și interacțiunile cu oamenii și nu "geniul" nativ și cât de random e totuși viața și că nu suntem toți atât de diferiți, ci circumstanțele sunt cele care ne diferențiază cel mai mult. Poate nu ar fi ajuns unde e acum dacă acel profesor l-ar fi tratat ca pe un "prost" și nu i-ar fi zis că e "geniu". Mi-ar plăcea mult să văd și altceva decât gândirea asta alb-negru. Majoritatea oamenilor au potențial și faptul că nu sunt "deștepți" în felul ăla tradițional nu înseamnă că nu sunt buni la ceva. Nu știu dacă Horațiu Mălăele e chiar "geniu", nu știu dacă cred în conceptul ăsta, dar are și el ceva de zis, la fel ca noi toți ceilalți. Suntem toți diferiți și avem de învățat unii de la alții.
Mi-au plăcut schițele lui, unele au avut un mesaj, altele au fost pur și simplu plăcute estetic. M-a deranjat faptul că cele cu personaje masculine au fost diverse, mai interesante și în general îmbrăcate, pe când cele feminine, în afară de vreo două, au fost prezentate dintr-o singură perspectiva: dezbrăcate și... atât. Asta mi s-a părut că se reflectă și în poezii, a abordat diverse teme, când vorbește din perspectivă proprie, pare că e conștient că are o personalitate complexă, pe când, când menționează câte o femeie, e doar descrisă, ceva ce e pasiv, acolo ca să fie dorită. Înainte să fie femei și ființe sexuale, sunt oameni și sunt sigură că viața lor e la fel de complexă ca a tuturor celorlalți.
"cu trupul tău golaș când umbli pe imaș prin maci și toporași mă uit și parcă te-aș..."
Persoana care a scris prefața nu a zis efectiv nimic. Sper să trecem și noi peste ideea asta că dacă folosim niște cuvinte mari și vagi, spunem ceva măreț. Mi-ar plăcea mult ca oamenii să zică ce au de zis și eu să înțeleg și să învăț ceva util, nu să citesc propoziția de șase ori și să mă chinui degeaba, că oricum omul ăla n-a vrut să zică nimic util, a vrut să se dea deștept.
Ce să mai zic, mai avem de învățat și, mai ales, dezvățat.
A fost o cărticica tare buna, am simțit-o ca o gura de aer. Am ales câteva “vorbe” care mi s-au parut de actualitate și cu impact:
• “ Poți fi din când in când și prost. Condamnabile sunt abuzul și continuitatea. ” •” Unii muncesc și altii fura! Nu-i corect! Propun sa facem treaba asta prin rotație. ” •” Nu va urcați prea sus, sa nu cadeți! Cobor eu! “ •” Pesimistul este un optimist care gandeste. “ •” In politica, cine face economie de prostie este înlocuit. “ •” La noi, pe un om de cultura nu-l arați cu degetul, ci îl scuipi. “ •” După ce prostia se instală confortabil in teritoriu, urma o perioada reconfortantă de fericita adaptare. “
O carte-album pe care am citit-o în câteva minute, poeziile și „vorbele-n vânt” alternând cu lucrările de artă plastică ale marelui actor. Sunt poezioare și vorbe de duh uneori romantice, alteori haioase, dar întotdeauna cu un mic schepsis, ceea ce le dă și o oarecare dimensiune sapiențială.
am stat in carturesti sa o citesc, imi era prea lene sa o cumpar, sorry yall, super draguta, unele parti sunt amuzante, unele suna ca si ceva ce ar posta o persoana la povestea de pe insta, un fel de postare de la o pagina de citate moderne scrise de un cont pe nume “vorbaretul” sau “randuri fara ganduri” (ca de exemplu), ce incerc sa zic e ca unele sunt putin neinspirate
Aveam așteptări mai mari de la cartea aceasta când am cumparat-o. Din punct de vedere vizual este extraordinară, dar din punct de vedere literar, nu stârnește in mine nimic. Sunt poezii și "vorbe" care sunt deosebite și unele mă fac să zâmbesc, însă altele sunt doar niște gânduri dintr-un jurnal. Putea fi și mai rău.
Cartea conține poezii și vorbe în vânt însoțite de câte o caricatură. Am citit-o foarte foarte repede. Totuși, mă așteptam la ceva mai mult din partea domnului Mălăele!
"Acest atlet al ambiguitatii" did it again. Cartea cred ca este descrisa cel mai bine de poezia Charlot, in care daca facem o mica modificare la sfarsit avem: A făcut caricaturi Era genial.
Cred că am spus asta de multe ori - citesc destul de rar autori români. Dar, la fel de rar sau poate chiar mai rar, citesc poezie, deși am iubit poezia în liceu (Bacovia, Nichita Stănescu). Am dat peste volumul semnat de Horațiu Mălăele și ceva m-a atras către aceste versuri. Poate faptul că poeziile și "vorbele-n vânt" nu sunt clasicele poezii cu care eram obișnuită, poate pentru că nu este o carte voluminoasă (deci dacă aș fi fost dezamăgită, măcar nu ar fi fost o lectură prea lungă).
Cartea se citește ușor, chiar repede, în câteva ore (poate mai puțin), iar fiecare poezie este însoțită de o caricatură reprezentativă (alb-negru sau color).
I love this book!✨Este primul meu volum de poezii! Tocmai de asta nu prea aveam așteptarea să mă atragă sau să mă țină în extaz ca un roman. Am citit-o în câteva ore, pauzele mici au fost pentru a lăsa acest desert și pentru mai încolo.🌼