What do you think?
Rate this book
Imperiul-satelit: guvernarea românească în Transnistria, 1941–1944
La împlinirea a opt decenii de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, campania din Est, unul dintre cele mai traumatice evenimente ale istoriei noastre, are ecouri încă vii în memoria generațiilor de azi.
Imperiul-satelit este o investigație aprofundată a istoriei politice și sociale a zonei din Ucraina sud-vestică aflate sub ocupație românească în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Transnistria a fost singurul teritoriu sovietic ocupat administrat de o altă putere decât Germania nazistă, o recompensă pentru participarea României la Operațiunea Barbarossa.
Contribuția extrem de valoroasă a lui Vladimir Solonari la istoria celui de-al Doilea Război Mondial se concentrează asupra a trei aspecte principale ale stăpânirii românești în Transnistria: pornind de la descoperiri fascinante din arhive necercetate până acum, Solonari examinează cucerirea și delimitarea regiunii, administrarea românească a noului teritoriu și reacția localnicilor la ocupație.
Ce voia România de la această cucerire? Prima secțiune a cărții analizează țintele politice ale României și participarea ei la invadarea URSS. Solonari reconstituie felul în care administratorii români au încercat, în moduri contradictorii și incoerente, să „românizeze“ și să „civilizeze“ Transnistria, în același timp aruncându-i acolo pe cei 150.000 de evrei și 20.000 de romi deportați dintr-o Românie purificată rasial. Imperativele războiului total au făcut până la urmă ca exploatarea economică a regiunii să devină prioritară în raport cu orice alte scopuri pe care le vor fi avut românii. În secțiunea finală, istoricul discută despre colaborarea și rezistența localnicilor, explorând în special relațiile administrației cu populația locală creștină, care inițial i-a întâmpinat pe ocupanți ca eliberatori de sub opresiunea sovietică.
Imperiul-satelit este o investigație aprofundată a istoriei politice și sociale a zonei din Ucraina sud-vestică aflate sub ocupație românească în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Transnistria a fost singurul teritoriu sovietic ocupat administrat de o altă putere decât Germania nazistă, o recompensă pentru participarea României la Operațiunea Barbarossa.
Contribuția extrem de valoroasă a lui Vladimir Solonari la istoria celui de-al Doilea Război Mondial se concentrează asupra a trei aspecte principale ale stăpânirii românești în Transnistria: pornind de la descoperiri fascinante din arhive necercetate până acum, Solonari examinează cucerirea și delimitarea regiunii, administrarea românească a noului teritoriu și reacția localnicilor la ocupație.
Ce voia România de la această cucerire? Prima secțiune a cărții analizează țintele politice ale României și participarea ei la invadarea URSS. Solonari reconstituie felul în care administratorii români au încercat, în moduri contradictorii și incoerente, să „românizeze“ și să „civilizeze“ Transnistria, în același timp aruncându-i acolo pe cei 150.000 de evrei și 20.000 de romi deportați dintr-o Românie purificată rasial. Imperativele războiului total au făcut până la urmă ca exploatarea economică a regiunii să devină prioritară în raport cu orice alte scopuri pe care le vor fi avut românii. În secțiunea finală, istoricul discută despre colaborarea și rezistența localnicilor, explorând în special relațiile administrației cu populația locală creștină, care inițial i-a întâmpinat pe ocupanți ca eliberatori de sub opresiunea sovietică.
- GenresHistoryWorld War II
400 pages, Paperback
First published December 1, 2019
9 people are currently reading
91 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 9 of 9 reviews
March 18, 2022
Foarte buna, nu stiam mai nimic despre subiect. Si sa zicem ca nu strica sa stii acum cand tot felul de dubiosi lanseaza tot felul de trasnai pe internet.
Desi e o carte stiintifica si documentata, se citeste bine, ca o poveste. Se dau multe exemple concrete si se explica foarte bine fiecare factor care a dus la relatia dintre romani si teritoriul ocupat. Se mentioneaza foarte putin masacrele intrucat nu acesta este scopul cartii, in sensul acesta recomand cartea Holocaustul in Romania.
In special a ramas cu mine capitolul despre rezistenta din catacombele din Odessa, pe care am avut norocul sa le vad asta vara. Istoria se citeste altfel cand o poti asocia cu imagini, senzatii si mirosuri.
Per total o carte foarte buna pentru cine vrea sa stie.
Desi e o carte stiintifica si documentata, se citeste bine, ca o poveste. Se dau multe exemple concrete si se explica foarte bine fiecare factor care a dus la relatia dintre romani si teritoriul ocupat. Se mentioneaza foarte putin masacrele intrucat nu acesta este scopul cartii, in sensul acesta recomand cartea Holocaustul in Romania.
In special a ramas cu mine capitolul despre rezistenta din catacombele din Odessa, pe care am avut norocul sa le vad asta vara. Istoria se citeste altfel cand o poti asocia cu imagini, senzatii si mirosuri.
Per total o carte foarte buna pentru cine vrea sa stie.
March 19, 2024
Romania had an imperialistic temptation during WWII. The region: a part of Ukraine and of Soviet Moldova, between Dniester and Bug, called Transnistria, having Odesa as its main center. The period: autumn 1941-spring 1944. The Moldavian historian Vladimir Solonari studies the Romanian occupation regime, based on a well-researched study using Romanian and former Soviet documents.
This is an important book, about one of the lesser-known episodes of history. Ethically it is important to understand the crimes and the errors of the past. It`s also useful to grasp the faults of territorial nationalism, which allowed Nazi Germany or Russia to turn East European countries against each other. The main drawback: the reader risks being overwhelmed by facts, sometimes.
Map source: Solonari 2021, 14.
Romania`s goals in Transnistria remained ambiguous. The occupation enjoyed widespread support of the Romanian elite. The administration was more decentralized than in the metropole, but it was corrupt, abusive, and murderous. Communist cadres and Ukrainian militants for independence were both persecuted (p. 295). It depended on Nazi Germany`s support and it ended up with massive robberies by the occupation state (p. 315).
Solonari argues that the population's attitude was decisive. In the beginning, most were relieved that the brutal Soviet regimes was gone, but it gradually turned against the Romanian state, especially since autumn 1943. The Odesa intelligentsia remained favorable, benefiting from special treatment. The Resistance was weak and ambiguous, but it became stronger close to the end of occupation.
Solonari studies mostly the occupation regime, following an established historian practice. But the echoes of the Romanian chapter of the Holocaust against the Jewish and Roma population remains. The reader is aware of the Odesa massacre, of the mass shootings or of the deportations (p. 252). The theme is also approached on specific issues like administration or collaborationism.
The book was published in 2019 in English, it was translated in end 2021 into Romanian. The reader remains with the memory of an imperialist episode which led to genocide, repression, and state-inspired robberies. A warning for the present times when one sees Russia occupying large parts of Ukraine.
This is an important book, about one of the lesser-known episodes of history. Ethically it is important to understand the crimes and the errors of the past. It`s also useful to grasp the faults of territorial nationalism, which allowed Nazi Germany or Russia to turn East European countries against each other. The main drawback: the reader risks being overwhelmed by facts, sometimes.
Map source: Solonari 2021, 14.
Romania`s goals in Transnistria remained ambiguous. The occupation enjoyed widespread support of the Romanian elite. The administration was more decentralized than in the metropole, but it was corrupt, abusive, and murderous. Communist cadres and Ukrainian militants for independence were both persecuted (p. 295). It depended on Nazi Germany`s support and it ended up with massive robberies by the occupation state (p. 315).
Solonari argues that the population's attitude was decisive. In the beginning, most were relieved that the brutal Soviet regimes was gone, but it gradually turned against the Romanian state, especially since autumn 1943. The Odesa intelligentsia remained favorable, benefiting from special treatment. The Resistance was weak and ambiguous, but it became stronger close to the end of occupation.
Solonari studies mostly the occupation regime, following an established historian practice. But the echoes of the Romanian chapter of the Holocaust against the Jewish and Roma population remains. The reader is aware of the Odesa massacre, of the mass shootings or of the deportations (p. 252). The theme is also approached on specific issues like administration or collaborationism.
The book was published in 2019 in English, it was translated in end 2021 into Romanian. The reader remains with the memory of an imperialist episode which led to genocide, repression, and state-inspired robberies. A warning for the present times when one sees Russia occupying large parts of Ukraine.
May 19, 2022
The Satellite Empire deals with a subject matter that has had very little historical attention: the Romanian governance of occupied Transnistria between 1941-1944. The author is a history professor from Moldova who studied in Russia but now teaches history in the US. He manages to present a very balanced and objective point of view. He shows both the positive and the negative aspects of the Romanian occupation.
Romania, was the only allied state of the Axis that actually governed a newly occupied territory. Initially, the Romanian government wanted to use the territory as a bargaining chip which could be traded later in exchange for the coveted return of Transilvania. However, as time progressed the policies changed and eventually an annexation was planned after the end of the war.
The book is broken up in 3 parts: the creation and administration of Transnistria, the economic exploitation and the local reaction to the Romanian occupation.
The Romanian occupation was experienced differently by the varied ethnic groups in Transinistria. The Jewish and gypsy population experienced horror, genocide and extermination either through direct execution or through concentration camps. However, for the ethnic Slavic population the occupation was a lot more benign compared to the German occupation in neighboring Reichskommissariat Ukraine or even compared to the previous Soviet administration. Following the occupation the economic life of the province was restored and the standards of living started improving. The invaders shared the same Orthodox religion as the local population and reopened the churches which brought a lot of goodwill.
The city of Odessa experienced a minor cultural renaissance with artists, writers, poets etc. being promoted by the occupying government, universities were funded, theatres closed during the Soviet rule were reopened and trade was encouraged.
The Romanian government did not share the same racial hatred towards the Slavic people as Nazi Germany but rather it had a more nationalist and even orientalist outlook towards them. It saw itself as a civilising force bringing back European culture to a land which had lots its way to Communism.
The benign aspects of the occupation lasted until 1942. The course of the war and economic realities meant that the province needed to be exploited economically. Most of the agricultural and industrial output of the region was looted and sent back to Romania with little left for the local population. There was actually so much produce looted that Romania was not able to absorb it and many of the animals and grains taken went bad before it was distributed. On top of the economic exploitation there was also endemic corruption, incompetence and lack of care in the Romanian administration. The Gendarmes were by far the most malign occupation force many times abusing their power and executing people without trial.
The reaction of the population to the occupation changed as time went. Initially, the majority of the population welcomed the Romanian army which they saw as liberators from the hated Soviets who brought much suffering and famine in the region in the 1930s. Most of the population accommodated with the occupation government and many of the collaborated with it, mostly for material benefits. Even former Communist party members and apparatchiks joined the new administration. However, as time went by and the Romanian occupation became more and more exploitative and as the Soviet armies were pushing towards the West the attitude of the population changed. By the late 1943 and early 1944 the population was actively or passively resisting the occupation.
The chapters about the partisan resistance are the most gruesome. The city of Odessa has a vast network of catacombs which the Communist partisans used as bases of operations. Many of these resistance cells died either through starvation, in battles with the Romanian army or even worse, killing each other. The post-war fate of these resistance fighters was just as terrible with many of them facing arrest and execution from the paranoid Soviet system.
The bibliography and the notes of the book are very comprehensive. The author has undertaken a huge effort doing research in Soviet, German and Romanian archives.
In conclusion, this is a very interesting book about a little known subject from World War II and well worth the read.
Romania, was the only allied state of the Axis that actually governed a newly occupied territory. Initially, the Romanian government wanted to use the territory as a bargaining chip which could be traded later in exchange for the coveted return of Transilvania. However, as time progressed the policies changed and eventually an annexation was planned after the end of the war.
The book is broken up in 3 parts: the creation and administration of Transnistria, the economic exploitation and the local reaction to the Romanian occupation.
The Romanian occupation was experienced differently by the varied ethnic groups in Transinistria. The Jewish and gypsy population experienced horror, genocide and extermination either through direct execution or through concentration camps. However, for the ethnic Slavic population the occupation was a lot more benign compared to the German occupation in neighboring Reichskommissariat Ukraine or even compared to the previous Soviet administration. Following the occupation the economic life of the province was restored and the standards of living started improving. The invaders shared the same Orthodox religion as the local population and reopened the churches which brought a lot of goodwill.
The city of Odessa experienced a minor cultural renaissance with artists, writers, poets etc. being promoted by the occupying government, universities were funded, theatres closed during the Soviet rule were reopened and trade was encouraged.
The Romanian government did not share the same racial hatred towards the Slavic people as Nazi Germany but rather it had a more nationalist and even orientalist outlook towards them. It saw itself as a civilising force bringing back European culture to a land which had lots its way to Communism.
The benign aspects of the occupation lasted until 1942. The course of the war and economic realities meant that the province needed to be exploited economically. Most of the agricultural and industrial output of the region was looted and sent back to Romania with little left for the local population. There was actually so much produce looted that Romania was not able to absorb it and many of the animals and grains taken went bad before it was distributed. On top of the economic exploitation there was also endemic corruption, incompetence and lack of care in the Romanian administration. The Gendarmes were by far the most malign occupation force many times abusing their power and executing people without trial.
The reaction of the population to the occupation changed as time went. Initially, the majority of the population welcomed the Romanian army which they saw as liberators from the hated Soviets who brought much suffering and famine in the region in the 1930s. Most of the population accommodated with the occupation government and many of the collaborated with it, mostly for material benefits. Even former Communist party members and apparatchiks joined the new administration. However, as time went by and the Romanian occupation became more and more exploitative and as the Soviet armies were pushing towards the West the attitude of the population changed. By the late 1943 and early 1944 the population was actively or passively resisting the occupation.
The chapters about the partisan resistance are the most gruesome. The city of Odessa has a vast network of catacombs which the Communist partisans used as bases of operations. Many of these resistance cells died either through starvation, in battles with the Romanian army or even worse, killing each other. The post-war fate of these resistance fighters was just as terrible with many of them facing arrest and execution from the paranoid Soviet system.
The bibliography and the notes of the book are very comprehensive. The author has undertaken a huge effort doing research in Soviet, German and Romanian archives.
In conclusion, this is a very interesting book about a little known subject from World War II and well worth the read.
December 18, 2021
First of all, I must make mention of my first worry when picking up the book: that it would support the typical Soviet party line I have encountered in many other history books that relied heavily upon Soviet archives. I am relieved to say that this has never been a problem with this book.
In short, the book summarizes the occupation and administration of Transnistria in a very fitting and accurate way: complete fiasco for most everyone involved. The Romanians saw initial successes which were in the end overturned by their chaotic and malignant policies, as well as by the shifting tides of war, the Soviets' tries to resist the occupation only ended in failure and, even worse, complete embarrassment for the first 3 years. Everyone that touched the chaotic bushfire that was Transnistria ended up less than stellar, on both sides of the conflict.
The book is very well-written, careful to point out that nothing is black-and-white, and adhering closely to the idea that nuanced history should be presented as such. It both dismantles myths both positive and negative, and brings to light true stories that the Soviets and the Romanians tried to keep buried. My personal interest in the subject (the Governorate, to be exact), has only served to amplify my enjoyment of the book.
The fact that the author goes to great effort to present the administration and economy of the Governorate is what makes A Satellite Empire such a great read, given that most other works on the subject I have found dealt only, or disproportionately, with the aspect of ethnic cleansing and genocide which, while important topics to be sure, were secondary to my interest in finding out exactly how this rogue strip of land was governed for 4 years.
In short, the book summarizes the occupation and administration of Transnistria in a very fitting and accurate way: complete fiasco for most everyone involved. The Romanians saw initial successes which were in the end overturned by their chaotic and malignant policies, as well as by the shifting tides of war, the Soviets' tries to resist the occupation only ended in failure and, even worse, complete embarrassment for the first 3 years. Everyone that touched the chaotic bushfire that was Transnistria ended up less than stellar, on both sides of the conflict.
The book is very well-written, careful to point out that nothing is black-and-white, and adhering closely to the idea that nuanced history should be presented as such. It both dismantles myths both positive and negative, and brings to light true stories that the Soviets and the Romanians tried to keep buried. My personal interest in the subject (the Governorate, to be exact), has only served to amplify my enjoyment of the book.
The fact that the author goes to great effort to present the administration and economy of the Governorate is what makes A Satellite Empire such a great read, given that most other works on the subject I have found dealt only, or disproportionately, with the aspect of ethnic cleansing and genocide which, while important topics to be sure, were secondary to my interest in finding out exactly how this rogue strip of land was governed for 4 years.
Read
November 23, 2025România ca stat ocupant, ce gând. Și totuși s-a întâmplat, în istoria recentă, prin ocuparea timp de 3 ani a unui teritoriu întins, între Nistru și Bug-ul de Sud (cât Elveția sau Olanda) și cu un comportament clasic de ocupant - impunerea culturii, exploatarea economică, cenzura populației locale, extinderea holocaustului împotriva evreilor și a țiganilor și multe alte crime împotriva civililor. Un volum foarte bine documentat, scris de către un autor implicat civic și politic în ultimii 35 ani, la est de Prut.
September 4, 2024
"Imperiul satelit" de Vladimir Solonari este o lucrare de referință în studiul istoriei Europei de Est, oferind o analiză detaliată și profundă a relațiilor dintre Uniunea Sovietică și statele din blocul est-european. Prin această carte, Solonari explorează complexitatea și ambiguitatea unui imperiu atipic, unul în care dominația și controlul nu erau exercitate prin cucerire directă, ci printr-o combinație de presiune politică, influență ideologică și intervenții strategice.
Unul dintre punctele forte ale cărții este capacitatea autorului de a demitiza anumite percepții convenționale despre relațiile sovieto-est-europene. Solonari demonstrează că, deși Uniunea Sovietică a exercitat un control strict asupra statelor satelit, acest control nu a fost absolut și necontestat. Autorul subliniază multiplele tensiuni și conflicte interne din cadrul blocului sovietic, evidențiind modul în care liderii locali au negociat și uneori au reușit să își păstreze o anumită autonomie, chiar și sub umbrela unei supravegheri stricte de la Moscova.
Totuși, cartea nu este lipsită de limite. Deși analiza sa este riguroasă și bine argumentată, Solonari se concentrează în principal pe dimensiunea instituțională a relațiilor sovieto-est-europene, neglijând uneori impactul pe care aceste politici l-au avut asupra populațiilor din statele satelit. O explorare mai profundă a vieților cotidiene ale oamenilor și a modului în care ideologia și controlul sovietic au influențat viața de zi cu zi ar fi adus un plus de profunzime acestei lucrări.
Unul dintre punctele forte ale cărții este capacitatea autorului de a demitiza anumite percepții convenționale despre relațiile sovieto-est-europene. Solonari demonstrează că, deși Uniunea Sovietică a exercitat un control strict asupra statelor satelit, acest control nu a fost absolut și necontestat. Autorul subliniază multiplele tensiuni și conflicte interne din cadrul blocului sovietic, evidențiind modul în care liderii locali au negociat și uneori au reușit să își păstreze o anumită autonomie, chiar și sub umbrela unei supravegheri stricte de la Moscova.
Totuși, cartea nu este lipsită de limite. Deși analiza sa este riguroasă și bine argumentată, Solonari se concentrează în principal pe dimensiunea instituțională a relațiilor sovieto-est-europene, neglijând uneori impactul pe care aceste politici l-au avut asupra populațiilor din statele satelit. O explorare mai profundă a vieților cotidiene ale oamenilor și a modului în care ideologia și controlul sovietic au influențat viața de zi cu zi ar fi adus un plus de profunzime acestei lucrări.
March 5, 2023
Aproape toate subiectele care nu glorifică într-un mod sau altul activitatea României în WW2, în special lupta pentru reîntregire teritorială, au devenit motiv de polemică în anul domnului 2023. Narativul dominant este cel al unei țări (aproape) fără de greșeală, înghesuită între Germania nazistă și URSS, care își găsește o justificare în orice comportament ar fi adoptat. Cei câțiva ani de război apar doar în mentalul luptei petru reîntregire, ștergându-se cu buretele multe dintre acțiunile criminale ale statului condus de mareșalul Antonescu.
Ocuparea Transnistriei e un subiect puțin dezbătut în România. Post intrarea României în război contra URSS, după pierderile groaznice din anul 1940, armata română intră relativ repede în Cernăuți, Chișinău și ulterior Odessa (ultima cu largul ajutor al trupelor germane, noi având pierderi semnificative căci am avut o conducere cretină). Transnistria, adică teritoriul dintre Nistru și Bug, devine regiune sub administrație românească, singura non-germană din spațiul estic. Și cobai tocmai bun pentru un naționalism etnic combinat cu sentimentul de inferioritate al statului român condus de Antonescu, un liliput la nivel european, dar care visa și el la colonii și glorie "civilizatoare".
Cartea are trei capitole mari și late - (i) Crearea și administrarea Transnistriei, (ii) Transformarea și administrarea Transnistriei și (iii) Reacția față de ocupația românească. Pe foarte scurt - administrația românească a pornit de la un așa zis scop politic și militar în privința Transnistriei, o combinație de purificare etnică, asimilare și migrare de etnici români în noile regiuni, cu Transnistria un buffer cu lumea slavă, una "inferioară", și a sfârșit într-un jaf brutal, furând atât de mult din Transnistria încât guvernatorul Basarabiei se ruga de guvernul central să nu mai trimită provizii căci nu are unde a le depozita. Administrația a fost desigur o combinație de nepotism, corupție și propagandă desuetă, asta nu s-a schimbat până în 2023. Într-o povestire amuzantă, unul din funcționarii de rang mărunt din primăria Odessa a fost scos în fața instituției cu un semn cu "Iau mită", deși era bine cunoscut că toată administrația lua mită.
Ceea ce Antonescu a încercat prin Transnistria, provincie luată sub conducerea sa directă, a fost să demonstreze capacitatea "civilizatoare" a României. A eșuat, evident, ideile sale fiind o combinație toxică de naționalism și ceea ce cartea numește orientalism, adică demonstrarea superiorității unei clase conducătoare vestice față de supușii din colonie. Idei destul de populare în secolul XX de altfel, o continuare relativ firească a politicii coloniale agresive a statelor europene în principal.
În Transnistria însă, o regiune de nici 2.5 milioane locuitori, armata și administrația românească au fost primite cu relatv entuziasm post ocupația sovietică. În timp însă, acest sprijin semnificativ s-a diminuat din cauza comportamentului armatei române, administrației și rechiziționărilor dure de alimente, ceea ce a lăsat Transnistria cu o mare foamete (e.g am reușit performanța să furăm 90% din tot ce se producea și să rechizionăm într-un singur sezon agricol 53,000 vagoane de cereale) și schimbarea sorții războiului post Stalingrad, cu mulți dintre ucraineni temându-se de revenirea și revanșa sovieticilor. A, ba chiar ne-am dat drept de preemțiune și pe mare parte din bunuri, inclusiv aur și bijuterii, la un curs foarte prost pentru cei din Transnistria.
În ceea ce ține de reacția celor din Transnistria- cum ziceam, primire cu brațe larg deschise, dar comportamentul ulterior al administratiei românești și, citez aici," cât despre majoritatea locuitorilor creștini ai Transnistriei, idila lor cu românii a fost de scurtă durată. În doi ani și ceva, ocupanții români le-au scos din cap localnicilor creștini iluziile cu privire la ce tip de ordine, civilizație și cultură le aduceau ei. Nimic nu explică mai bine asta decât apetitul rapace al românilor pentru resursele gratuite (n.m ceea ce ei considerau resurse gratuite) "
Au fost și părți bune? Administrația românească a permis o mai mare libertate religioasă, deși au folosit preoții ca elemente de propagandă. Iar comportamentul preoților a lăsat mult de dorit (d-zeu cu mila aici). Nu au impus un control strict al produselor, lăsând o piață neagră (iubită de toată adminstrația și armata) care a lăsat totuși mici supape de supraviețuire. S-au oferit privilegii semnificative intelighenției pro ruse din Odessa, oferindu-le numeroase beneficii, menținând o aparență de oraș culturii. Au repornit industria și serviciile publice, cu ajutorul personalului administrativ din perioada sovietică, numai ca apoi să fure tot ce se putea (Operațiunea 1111).
Mă opresc aici, dar sunt 300 pagini bune, documentate, despre haosul lăsat de o administrație slabă, coruptă, plină de frustrări, într-o regiune de unde, citez iar, "trebuie să scoatem toate resursele pe care le-am folosit până acum în război". A fost o euforie în țară după trecerea Nistrului deși nu aveam nicio treabă în zonă? A cam fost, au fost puține voci critice și raționale care au cerut oprirea armatei române la recuperarea Basarabiei.
Ocuparea Transnistriei e un subiect puțin dezbătut în România. Post intrarea României în război contra URSS, după pierderile groaznice din anul 1940, armata română intră relativ repede în Cernăuți, Chișinău și ulterior Odessa (ultima cu largul ajutor al trupelor germane, noi având pierderi semnificative căci am avut o conducere cretină). Transnistria, adică teritoriul dintre Nistru și Bug, devine regiune sub administrație românească, singura non-germană din spațiul estic. Și cobai tocmai bun pentru un naționalism etnic combinat cu sentimentul de inferioritate al statului român condus de Antonescu, un liliput la nivel european, dar care visa și el la colonii și glorie "civilizatoare".
Cartea are trei capitole mari și late - (i) Crearea și administrarea Transnistriei, (ii) Transformarea și administrarea Transnistriei și (iii) Reacția față de ocupația românească. Pe foarte scurt - administrația românească a pornit de la un așa zis scop politic și militar în privința Transnistriei, o combinație de purificare etnică, asimilare și migrare de etnici români în noile regiuni, cu Transnistria un buffer cu lumea slavă, una "inferioară", și a sfârșit într-un jaf brutal, furând atât de mult din Transnistria încât guvernatorul Basarabiei se ruga de guvernul central să nu mai trimită provizii căci nu are unde a le depozita. Administrația a fost desigur o combinație de nepotism, corupție și propagandă desuetă, asta nu s-a schimbat până în 2023. Într-o povestire amuzantă, unul din funcționarii de rang mărunt din primăria Odessa a fost scos în fața instituției cu un semn cu "Iau mită", deși era bine cunoscut că toată administrația lua mită.
Ceea ce Antonescu a încercat prin Transnistria, provincie luată sub conducerea sa directă, a fost să demonstreze capacitatea "civilizatoare" a României. A eșuat, evident, ideile sale fiind o combinație toxică de naționalism și ceea ce cartea numește orientalism, adică demonstrarea superiorității unei clase conducătoare vestice față de supușii din colonie. Idei destul de populare în secolul XX de altfel, o continuare relativ firească a politicii coloniale agresive a statelor europene în principal.
În Transnistria însă, o regiune de nici 2.5 milioane locuitori, armata și administrația românească au fost primite cu relatv entuziasm post ocupația sovietică. În timp însă, acest sprijin semnificativ s-a diminuat din cauza comportamentului armatei române, administrației și rechiziționărilor dure de alimente, ceea ce a lăsat Transnistria cu o mare foamete (e.g am reușit performanța să furăm 90% din tot ce se producea și să rechizionăm într-un singur sezon agricol 53,000 vagoane de cereale) și schimbarea sorții războiului post Stalingrad, cu mulți dintre ucraineni temându-se de revenirea și revanșa sovieticilor. A, ba chiar ne-am dat drept de preemțiune și pe mare parte din bunuri, inclusiv aur și bijuterii, la un curs foarte prost pentru cei din Transnistria.
În ceea ce ține de reacția celor din Transnistria- cum ziceam, primire cu brațe larg deschise, dar comportamentul ulterior al administratiei românești și, citez aici," cât despre majoritatea locuitorilor creștini ai Transnistriei, idila lor cu românii a fost de scurtă durată. În doi ani și ceva, ocupanții români le-au scos din cap localnicilor creștini iluziile cu privire la ce tip de ordine, civilizație și cultură le aduceau ei. Nimic nu explică mai bine asta decât apetitul rapace al românilor pentru resursele gratuite (n.m ceea ce ei considerau resurse gratuite) "
Au fost și părți bune? Administrația românească a permis o mai mare libertate religioasă, deși au folosit preoții ca elemente de propagandă. Iar comportamentul preoților a lăsat mult de dorit (d-zeu cu mila aici). Nu au impus un control strict al produselor, lăsând o piață neagră (iubită de toată adminstrația și armata) care a lăsat totuși mici supape de supraviețuire. S-au oferit privilegii semnificative intelighenției pro ruse din Odessa, oferindu-le numeroase beneficii, menținând o aparență de oraș culturii. Au repornit industria și serviciile publice, cu ajutorul personalului administrativ din perioada sovietică, numai ca apoi să fure tot ce se putea (Operațiunea 1111).
Mă opresc aici, dar sunt 300 pagini bune, documentate, despre haosul lăsat de o administrație slabă, coruptă, plină de frustrări, într-o regiune de unde, citez iar, "trebuie să scoatem toate resursele pe care le-am folosit până acum în război". A fost o euforie în țară după trecerea Nistrului deși nu aveam nicio treabă în zonă? A cam fost, au fost puține voci critice și raționale care au cerut oprirea armatei române la recuperarea Basarabiei.
February 19, 2024
An interesting book which covers the plan on how to administrate the region and the actual result.
It does not cover military actions or war crimes, only towards the end it touches the communist resistance in the region.
The style of writting is pretty objective.
It does not cover military actions or war crimes, only towards the end it touches the communist resistance in the region.
The style of writting is pretty objective.
June 16, 2025
Comprehensive study on the Romanian occupation in Transnistria in WWII in light of Romanian and Soviet archives. The author critically analyzes the crimes, the bureaucracy, the resistance and the military motives with unbiased clarity.
Displaying 1 - 9 of 9 reviews