kısmet: oasele noastre se vor descompune atât de frumos

by Andrada Yunusoglu

„într-o lume în care femeia gravidă/ e cea mai aproape de a fi om” în care este „ruptura”, „corcitura”, „cea care pune totul la loc/ bucățică cu bucățică”, Andrada Yunusoglu creează portretul unei familii dezrădăcinate și un acasă incert. Traversând generații în care „noi suntem copiii de care v-ați ferit” și „am mai mulți prieteni/ morți decât vii”, poemele Andradei Yunusoglu salvează frânturi de viață „între acolo și aici”. O carte pe care o citești cu sufletul la gură; o carte despre emigrare și stigmă, discriminare și crime politice. O carte a doliului și a memoriei, a urgenței și a furiei. O carte între speranță și teroare, între revoltă și eliberare. Un must read. – Medeea IANCU


La o căutare superficială pe Google, Kısmet dă un rezultat extrem de tehnic și actual. Aș zice chiar antagonic termenului din limba turcă propus de Andrada Yunusoglu. Detector de rețea, sniffer de pachete și un sistem de detectare a intruziunilor pentru rețelele LAN fără fir 802.11. Orice ar însemna asta. Versus destin/noroc/Darul lui Allah. De fapt, definiția nu e în niciuna dintre variante. Cu atât mai puțin putem vorbi de un Kısmet al tuturor, un Kısmet care să traseze uniformitate peste universul poetic al Andradei. Un univers fragil al familiei, căruia Andrada îi aplică de multe ori Legea lui Hooke, pe care am studiat-o cu toții la ora de fizică, cred că prin clasa a VII-a.

Alungirea unui resort este proporțională cu modulul forței care determină deformarea, cu condiția ca această forță să nu depășească limitele de elasticitate. Andrada sfidează limitele de elasticitate ale Kısmetului, într-o societate încă patriarhală. Dar ce este acest Kısmet?

Kısmet „e sentimentul ăla de desprindere; corpul tău & plutește ca peturile aruncate în dâmbovița în căutarea locului perfect”. Kısmet a fost izolat „undeva într-un limbo, între cei care m-au văzut plecând și cei care încă mă așteaptă”. Andrada Yunusoglu aduce în prim plan feminismul modern, al anilor în care trăim. Uneori straight in your face, alteori ca în poemul care începe cu „mi-am imaginat copilul care-mi sfâșie burta/ am plâns la atingerea lui/ frica mea se împarte/ în mici liste analizez fiecare/ etapă o cunosc în detaliu.”

Bine ai venit în lume, Kısmet! – Andrei Zbîrnea

Genres: Poetry, Romanian Literature

79 pages, Paperback

Published January 1, 2021

Reviews

[Andrei Mocuţa · Rating 4 out of 5]

Cărțile bune se nasc din imitație, tehnică de scriere bine însușită și un program zilnic de lucru. Cele foarte bune se nasc din experiență, traumă și supraviețuire la limita existenței. Sunt cărțile care se scriu singure după ce au zăcut multă vreme în noi. Pe Andrada Yunusoglu am cunoscut-o la atelierul de scriere creativă Mornin´ poets (și, sincer, timiditatea și bunul ei simț nu mi-au dat de înțeles că dintre toți colegii ei de curs ea va fi cea care va debuta prima), dar abia după ce am citit Kismet i-am aflat povestea. O poveste altfel despre emigrare și discriminare, dar și despre feminitate și revoltă. Dar nu revolta debutantului. Andrada îmi dă senzația că nu se află deloc la prima carte.

„aproape deconectată de tot ce mă înconjoară
îmi văd viața de la distanță
când inima îmi ia foc și simt că totul în mine
se dezintegrează
tu ești acolo corpul tău luminează
oasele noastre se vor descompune atât de frumos”

[merima · Rating 5 out of 5]

35.
[...]
spune-mi cum am pretenția să cer drepturi
nu-ți vine să crezi
prea multă corectitudine politică și tu rămâi fără privilegii
spune-mi cum privilegiul e câștigat pe muncă cinstită
spune-mi că sărăcia e o alegere
tu filantrop dai de pomană spune bogdaproste săracule
spune-mi cum toți avem șanse egale
mai puțin ăia care nu le vor
spune-mi cum ai încercat integrare
solidaritate ajutoare sociale
dar nu ai avut cu cine
spune-mi cum achiți violatori spune-mi cum ajung protejați opresorii
spune-mi cum îți faci victimele să-și schimbe declarațiile
apoi cu mâinile spălate cu dinți drepți și haine curate
zici că ai reușit
spune-mi că exagerez că lucrurile astea sunt cazuri izolate
când tu scrii poveștile noastre pui etichete ne ții la pământ
îmi spui ce-i discriminarea și cum o combați
spune-mi încă o dată pe nume și fă-o de data asta corect.

[Nóra Ugron · Rating 5 out of 5]

Superb volum, care te atinge blând și ascuțit. ❤️

"e sentimentul ăla de desprindere corpul tău
plutește ca peturile aruncate în dâmbovița
în căutarea locului perfect" (p. 37)

[andi · Rating 3 out of 5]

un volum cu niște teme care mi-au plăcut, scris interesant, dar uneori am. simțit că nu este foarte bine unit, mi-ar fi plăcut să fie ceva care să apropie toate poeziile acestea una de alta.

[Diana · Rating 4 out of 5]

Kısmet este destinul unei femei care trece prin lume învățând să iubească („know we are worthy of touch before we can reach out for each other”, Audre Lorde), să asimileze o cultură de multe ori potrivnică, să lase în urmă îndemnuri care să înlăture orice refuz, opresiune, misoginie sau încălcare a limitelor personale.

Debutul Andradei Yunusoglu e minunat și abia îl așteptam. Mai multe despre el la: https://citestema.ro/entropia-despre-...

[Dan-Bogdan Popescu · Rating 5 out of 5]

superb. am plâns tare.

[Marius · Rating 4 out of 5]

so happy to have read this 🎀🤍💧

[Florin Hălălău · Rating 4 out of 5]

O poezie necruțătoare scrie Andrada Yunusoglu, într-o carte în care realitatea apare în toată goliciunea ei hîdă. Este o lume despre care știm prea puțin, dar despre care ne-am făcut o imagine trunchiată, indiferenți la dramele îngrozitoare care se petrec foarte aproape de noi. Un debut matur al unei tinere poete despre care vom mai auzi.

[M]

M-a prins, am citit-o toată o dată aproape. Mi-a plăcut, are o tristețe și o voce blândă, dar și tăioasă, când e necesar. Unele versuri simt deja că răsună, rămân în minte.

„când ești bun ești român
când ești rău ești orice altceva
când ești femeie ești sigur a cuiva
și bineînțeles că tu duci toată vina” (pg.69)

„iar tata nu știue să încalce promisiuni
când emigrarea și fuga sunt ultima lui scăpare
și eu sunt copilul pe care-l ține în brațe
înnoroiți din cap până în picioare
și plânge și râde până aici a ajuns
eu - singura lui salvare.” (pg.17)

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

Interviu audio: https://ramona.boldizsar.ro/andrada-y...

Am vorbit cu Andrada Yunusoglu în cadrul podcastului Perfect Contemporan despre cartea ei.

[daria · Rating 5 out of 5]

“𝘤𝘰𝘳𝘱𝘶𝘭 𝘯𝘶-𝘮𝘪 𝘢𝘱𝘢𝘳𝘵𝘪𝘯𝘦 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘵𝘪𝘫𝘢 𝘮𝘦𝘵𝘢𝘭𝘪𝘤𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘮-𝘢 𝘢𝘫𝘶𝘵𝘢𝘵 𝘰 𝘱𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘥𝘢 𝘢𝘮 𝘱𝘭𝘢𝘯𝘴 𝘢𝘮 𝘮𝘶𝘳𝘪𝘵 𝘰𝘢𝘴𝘦𝘭𝘦 𝘳𝘶𝘱𝘵𝘦 𝘴𝘪 𝘱𝘶𝘴𝘦 𝘭𝘢 𝘭𝘰𝘤 𝘮𝘰𝘮𝘦𝘯𝘵𝘦 𝘪𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘢𝘭𝘰𝘢𝘯𝘦𝘭𝘦 𝘴𝘱𝘪𝘵𝘢𝘭𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘪𝘯𝘭𝘰𝘤𝘶𝘪𝘢𝘶 𝘤𝘦 𝘯𝘶𝘮𝘦𝘴𝘵𝘪 𝘢𝘤𝘢𝘴𝘢 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘪𝘭𝘦 𝘳𝘶𝘱𝘵𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘵𝘪𝘯𝘦 𝘋𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘭𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘰𝘵𝘪 𝘭𝘶𝘢 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵𝘢 𝘪𝘯𝘢𝘱𝘰𝘪 𝘶𝘯 𝘤𝘰𝘳𝘱 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘵𝘳𝘢𝘪𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘪𝘯 𝘢𝘧𝘢𝘳𝘢 𝘵𝘢 𝘪𝘯 𝘵𝘪𝘮𝘱 𝘴𝘪 𝘴𝘱𝘢𝘵𝘪𝘶 𝘶𝘯 𝘤𝘪𝘤𝘭𝘶 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘦 𝘳𝘦𝘱𝘦𝘵𝘢 𝘭𝘢 𝘪𝘯𝘧𝘪𝘯𝘪𝘵 𝘢𝘱𝘳𝘰𝘢𝘱𝘦 𝘥𝘦𝘤𝘰𝘯𝘦𝘤𝘵𝘢𝘵𝘢 𝘥𝘦 𝘵𝘰𝘵 𝘤𝘦 𝘮𝘢 𝘪𝘯𝘤𝘰𝘯𝘫𝘰𝘢𝘳𝘢 𝘪𝘮𝘪 𝘷𝘢𝘥 𝘷𝘪𝘢𝘵𝘢 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘥𝘪𝘴𝘵𝘢𝘯𝘵𝘢 𝘤𝘢𝘯𝘥 𝘪𝘯𝘪𝘮𝘢 𝘪𝘮𝘪 𝘪𝘢 𝘧𝘰𝘤 𝘴𝘪 𝘴𝘪𝘮𝘵 𝘤𝘢 𝘵𝘰𝘵𝘶𝘭 𝘪𝘯 𝘮𝘪𝘯𝘦 𝘴𝘦 𝘥𝘦𝘻𝘪𝘯𝘵𝘦𝘨𝘳𝘦𝘢𝘻𝘢 𝘵𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘪 𝘢𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘤𝘰𝘳𝘱𝘶𝘭 𝘵𝘢𝘶 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘯𝘦𝘢𝘻𝘢 𝘰𝘢𝘴𝘦𝘭𝘦 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦 𝘴𝘦 𝘷𝘰𝘳 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘰𝘮𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘢𝘵𝘢𝘵 𝘥𝘦 𝘧𝘳𝘶𝘮𝘰𝘴”

[Anastasia Coste · Rating 5 out of 5]

Must read. Am simțit-o ca pe o lecție de empatie, ca pe un Cum să nu rănești mai mult decât o face viața deja. Mulțumiri Andradei pentru că și-a împărtășit povestea cu noi într-un fel care te lovește și te trezește la realitate.

[Sonia ~ · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut

[Mina · Rating 5 out of 5]

La primele pagini mă gândeam că e prea tristă, a durat un pic până mi-am amintit și apoi m-a cuprins treptat, cum numai tristețea te ține în stare pură. Mi-a plăcut mult, mai ales poemele despre feminism, dar la fel de mult și cele despre familie, depre starea dintre aici și acolo, din limbo, cum nu credeam că se pot simți mai dureros, chiar dacă nu ești din acea realitate, tristețea cred că răsună similar.

[Teodora Anghel · Rating 4 out of 5]

Chiar dacă nu este exact genul meu de poezie, Andrada a reușit să-mi stârnească curiozitatea. Multe dintre poeziile ei m-au pus pe gânduri și mi-au dat fiori pe șira spinării. Felicitări!

[Nicoleta Giurgi · Rating 5 out of 5]

Girl, nu puteai s-o zici mai bine :)

[Emilia Mardare · Rating 5 out of 5]

te iubesc vreau să citesc doar poezia ta

[Ada · Rating 3 out of 5]

16, 18, 26, 35, 42

si cand privesc cu invidie

[Georgiana Draica · Rating 3 out of 5]

O împletire de sentimente scrisă cu o precizie memorabilă