What do you think?
Rate this book
Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul II
„Moştenirea lăsată de poetele care au debutat în perioada 1945-1989, în România, Republica Moldova şi în diasporă, este vastă, un întreg continent de explorat. În volumul de faţă, sunt prezente nume cunoscute pasionaţilor de literatură, precum Angela Marinescu, Mariana Marin, Magda Cârneci sau Nora Iuga, poete prezente în manuale şi deci cunoscute de publicul larg, ca Ana Blandiana sau Nina Cassian, dar şi poete care merită să fie citite mult mai mult, precum Grete Tartler, Constanţa Buzea, Gabriela Melinescu sau Marcela Benea, pentru a oferi doar câteva exemple. Sunt, de asemenea, incluse poete uitate, ca formidabila Eta Boeriu, cunoscută mai mult în rolul său de traducătoare decât de poetă, sau promiţătoarea Ileana Zubaşcu, care, oripilată de propunerea unui critic literar, care i-a cerut servicii sexuale în schimbul promovării ei pe scena literară, a încetat să mai aibă de-a face cu poezia, deşi a avut un debut strălucitor. Esenţial ni se pare, în continuare, să privim şi să confruntăm această moştenire, să o identificăm şi să o aducem la suprafaţă, din punctul în care ne aflăm acum, din prezentul marcat de toate urgenţele şi tensiunile lui.” (Alina Purcaru, Paula Erizanu)
368 pages, Hardcover
Published January 1, 2020
11 people are currently reading
235 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 29 of 29 reviews
June 13, 2021
Îmi plac cărţile frumoase. Asta e frumoasă nu neapărat pentru ce spune, dar prin felul în care o face.
„a pune degetul pe rană
este un gest uşor de înţeles
căruia îi poţi da un sens sau altul
prin el nu rişti decât
să te mânjeşti de serul
şi de sângele
nu şi de suferinţa rănitului”
(Pelerinaj. Constanţa Buzea)
„Când scriem trebuie
să păstrăm distanţa
faţă de ce s-a întâmplat
în cuvinte.
Ca atunci când
salvezi un om
de la înec:
Trebuie să-l ţii
strâns
dar nu prea aproape de tine,
ca să nu te poată trage
şi pe tine cu el
în adânc.”
(A scrie. Gabriela Melinescu)
„Se iubeau
dar nu pentru că se vedeau rar
– aşa cum s-a consemnat mai târziu.
Se iubeau pentru că aveau aceeaşi frică
şi aceeaşi cruzime.
Făceau lungi plimbări prin cartierele vechi
şi îşi înscenau unul altuia viitorul
/ praf şi pulbere,
praf... /”
(Destin. Mariana Marin)
„Există aici un fel de a fi minoritar
chiar şi atunci
când trăieşti în cea mai neagră majoritate.
Asta ţine de felul în care înţelegi
să-ţi petreci zilele mai ales în tinereţe,
când stratul de minciună pare mai subţire.
Bunăoară, poţi începe o nouă zi
prin intonarea uşoară a Internaţionalei
sau a unui cântecele din copilăria ta săracă.
Totuna: nu o vei sfârşi niciodată
la o masă decentă
în plină perioadă de înfometare a poporului.”
(Semnul. Mariana Marin)
„cel mai greu e să îţi bei ceaiul
dimineaţa cu singurătatea la masă
şi să vezi mâna ei subţire
cum îţi mestecă zahărul în ceaşcă.”
(Vârste. Carmen Firan)
„Taxiul intră pe strada copilăriei.
Şoferul îşi face o cruce cu geamul deschis.
Din curtea bisericii latră un câine străin.
Nu vă prindeţi centura, totul aici e permis.
Opreşte şi mă lasă în faţa unei farmacii.
Poate m-a adus la o adresă greşită. Unde e casa?
Amintirile au trebuit îngropate, îmi spune
Au crescut buruieni pe ruine.
Casa nu e locul unde ai dormit peste noapte,
Casa e timpul când puteai fi fericit din nimic.”
(Zbor. Carmen Firan)
„a pune degetul pe rană
este un gest uşor de înţeles
căruia îi poţi da un sens sau altul
prin el nu rişti decât
să te mânjeşti de serul
şi de sângele
nu şi de suferinţa rănitului”
(Pelerinaj. Constanţa Buzea)
„Când scriem trebuie
să păstrăm distanţa
faţă de ce s-a întâmplat
în cuvinte.
Ca atunci când
salvezi un om
de la înec:
Trebuie să-l ţii
strâns
dar nu prea aproape de tine,
ca să nu te poată trage
şi pe tine cu el
în adânc.”
(A scrie. Gabriela Melinescu)
„Se iubeau
dar nu pentru că se vedeau rar
– aşa cum s-a consemnat mai târziu.
Se iubeau pentru că aveau aceeaşi frică
şi aceeaşi cruzime.
Făceau lungi plimbări prin cartierele vechi
şi îşi înscenau unul altuia viitorul
/ praf şi pulbere,
praf... /”
(Destin. Mariana Marin)
„Există aici un fel de a fi minoritar
chiar şi atunci
când trăieşti în cea mai neagră majoritate.
Asta ţine de felul în care înţelegi
să-ţi petreci zilele mai ales în tinereţe,
când stratul de minciună pare mai subţire.
Bunăoară, poţi începe o nouă zi
prin intonarea uşoară a Internaţionalei
sau a unui cântecele din copilăria ta săracă.
Totuna: nu o vei sfârşi niciodată
la o masă decentă
în plină perioadă de înfometare a poporului.”
(Semnul. Mariana Marin)
„cel mai greu e să îţi bei ceaiul
dimineaţa cu singurătatea la masă
şi să vezi mâna ei subţire
cum îţi mestecă zahărul în ceaşcă.”
(Vârste. Carmen Firan)
„Taxiul intră pe strada copilăriei.
Şoferul îşi face o cruce cu geamul deschis.
Din curtea bisericii latră un câine străin.
Nu vă prindeţi centura, totul aici e permis.
Opreşte şi mă lasă în faţa unei farmacii.
Poate m-a adus la o adresă greşită. Unde e casa?
Amintirile au trebuit îngropate, îmi spune
Au crescut buruieni pe ruine.
Casa nu e locul unde ai dormit peste noapte,
Casa e timpul când puteai fi fericit din nimic.”
(Zbor. Carmen Firan)
July 28, 2022
Solitudine de Liliana Ursu
Singurătatea, această uriașă pisică albă
Tolănită leneș
Peste casa noastră,
Ce ne intră în ochi,
În nări,
În gură
Și când ea cască
Cerul gurii în flăcări izbucnind
În carnea noastră parcă,
Colții ei forfecând tăcerea
Câte un cuvânt mai scapă viu
Și cu el în brațe
Fugim
Să ne salvăm.
Singurătatea, această uriașă pisică albă
Tolănită leneș
Peste casa noastră,
Ce ne intră în ochi,
În nări,
În gură
Și când ea cască
Cerul gurii în flăcări izbucnind
În carnea noastră parcă,
Colții ei forfecând tăcerea
Câte un cuvânt mai scapă viu
Și cu el în brațe
Fugim
Să ne salvăm.
July 7, 2022
Ea, Revolutia... de Veronica Porumbacu
Ea, Revolutia, poate fi numai femeie.
Patimi salbatice-o leaga de-un Maine-urias.
Simtul ii scapara. Fruntea de-a pururi scanteie,
si pe tiran il uraste ca si pe las.
Ea: nebunita de foame, muta ca greva.
Ea: un vulcan al maniei cu greu stapanit.
Ea: Marseilleza in marsuri, asaltul pe Neva.
Ea: ce noroade ridica; ea: jude cumplit.
Ea: pruncul vremii purtandu-l prin veac de tacere;
cum doar sub inima mamei, de veacuri sperand;
ea, care-l naste in chinuri, strigand de durere;
ea, ce sub foc de mitralii il leagana bland.
Ea, Revolutia, poate fi numai femeie.
Ca o femeie isi apara primul nascut.
Bratul nu-i pregeta. Sabia dreapta scanteie.
Ea zamisleste o lume. Ea ii e scut.
Ea, Revolutia, poate fi numai femeie.
Patimi salbatice-o leaga de-un Maine-urias.
Simtul ii scapara. Fruntea de-a pururi scanteie,
si pe tiran il uraste ca si pe las.
Ea: nebunita de foame, muta ca greva.
Ea: un vulcan al maniei cu greu stapanit.
Ea: Marseilleza in marsuri, asaltul pe Neva.
Ea: ce noroade ridica; ea: jude cumplit.
Ea: pruncul vremii purtandu-l prin veac de tacere;
cum doar sub inima mamei, de veacuri sperand;
ea, care-l naste in chinuri, strigand de durere;
ea, ce sub foc de mitralii il leagana bland.
Ea, Revolutia, poate fi numai femeie.
Ca o femeie isi apara primul nascut.
Bratul nu-i pregeta. Sabia dreapta scanteie.
Ea zamisleste o lume. Ea ii e scut.
June 1, 2022
Las aici trei dintre poeziile care mi-au plăcut cel mai mult
Cămașa de apă
de Carmen Firan (2006)
Locuiesc în cuvânt
m-am mutat în el cu arme, bagaje și păcate
ignorând profeția părinților:
să nu-ți faci casă cu scară la cer
să nu te minți
când singurătatea te scapă pentru o clipă din brațe
să nu ajungi să tânjești la iluzia altuia
și mai ales nicicând
să nu te încurci cu propriul cuvânt
păcătosul de sfânt
locul e strâmt
ne auzim unul altuia respirația
vocale de aer, consoane de pământ
îmi plătesc cotele la timp
și sting lumina după fiecare silabă
m-aș putea considera un chiriaș norocos
dacă nopțile nu mi-aș auzi visele date la maxim
obligându-mă să privesc în față toate nerostitele
ce n-au mai încăput în mansarda noastră extravagantă
propriul cuvânt mă bântuie ca un strigoi
își strecoară limba perfid în cărțile rămase nescrise
tot ce vrea e ca stăpânindu-l
să-l recunosc doar pe el de stăpân –
capul de plumb biciuind marginea lumii,
tatuaj pe artere deschise
locuiesc în cuvânt ca într-o cămașă de apă
mimez libertatea din încheieturi
metafore gata mestecate mi se lipesc de pleoape
creatorul încearcă pe vârful limbii
gustul propriei lui slăbiciuni
de ziua lui
de Gabriela Melinescu (1975)
Poate voi învăța și eu că e posibil
să ningă numai într-o parte a orașului;
trecând prin arbori, nu voi mai nesocoti
substanța lor magnetică.
Nu voi mai uita niciodată că unele animale
nemuritoare sunt: cerbii cu colane de aur la gât
trăind de pe vremea împăratului Alexandru.
Încă de pe atunci el susținea cu profesorul lui
că există animale eterne.
Voi deosebi însemnătatea și foloasele jocului de șah
căruia prietenii mei îi jertfesc ore întregi
din scurta lor viață.
Păsărilor care s-au înmulțit în ultima vreme
mai multă atenție le voi da: mă voi gândi
cum își deschid ele aripile peste dezordinea lumii.
Voi stărui, cum stăruiam în zadar în geometrie,
în geografie și alte științe, voi stărui,
voi stărui…
Munca ce-nnobilează
de Marcela Benea (2020)
Slavă ție! muncă ce-nnobilezi
muncă tu ce golești creierul
ce ostenești trupul
ce muncești omul
muncă silnică călare
pe spinările încovoiate ale unora!
Înnobilată de muncă
tu piramidă a lui Keops!
La fel și tu
Mare Zid Chinezesc
cu acei scripeți de carne vie
gemând stins în istorie.
Slavă muncii! Gulag sovietic
din înzăpezita Siberie.
Muncă învolburată: pentru patrie!
ce ai încununat tinerii cu păduchi și tifos
și moarte.
De o mie de ori
slavă ție! robie resuscitată –
cea de azi
obraznic înflorind la început de mileniu trei.
Muncă și bani.
Banii visați dacă vin.
Muncă la negru
muncă pentru toate culorile
câtă noblețe aduci migrantului mort
departe de casă
migrantului pierdut
despre care nu se mai știe nimic?
Muncă neobosită
ce nu te mai termini niciodată
muncă preluată cu demnitate de viermi
ascunsă la loc întunecat
neafișată
și unde o rumoare oarbă
rece și umedă
ține loc de slogan.
Cămașa de apă
de Carmen Firan (2006)
Locuiesc în cuvânt
m-am mutat în el cu arme, bagaje și păcate
ignorând profeția părinților:
să nu-ți faci casă cu scară la cer
să nu te minți
când singurătatea te scapă pentru o clipă din brațe
să nu ajungi să tânjești la iluzia altuia
și mai ales nicicând
să nu te încurci cu propriul cuvânt
păcătosul de sfânt
locul e strâmt
ne auzim unul altuia respirația
vocale de aer, consoane de pământ
îmi plătesc cotele la timp
și sting lumina după fiecare silabă
m-aș putea considera un chiriaș norocos
dacă nopțile nu mi-aș auzi visele date la maxim
obligându-mă să privesc în față toate nerostitele
ce n-au mai încăput în mansarda noastră extravagantă
propriul cuvânt mă bântuie ca un strigoi
își strecoară limba perfid în cărțile rămase nescrise
tot ce vrea e ca stăpânindu-l
să-l recunosc doar pe el de stăpân –
capul de plumb biciuind marginea lumii,
tatuaj pe artere deschise
locuiesc în cuvânt ca într-o cămașă de apă
mimez libertatea din încheieturi
metafore gata mestecate mi se lipesc de pleoape
creatorul încearcă pe vârful limbii
gustul propriei lui slăbiciuni
de ziua lui
de Gabriela Melinescu (1975)
Poate voi învăța și eu că e posibil
să ningă numai într-o parte a orașului;
trecând prin arbori, nu voi mai nesocoti
substanța lor magnetică.
Nu voi mai uita niciodată că unele animale
nemuritoare sunt: cerbii cu colane de aur la gât
trăind de pe vremea împăratului Alexandru.
Încă de pe atunci el susținea cu profesorul lui
că există animale eterne.
Voi deosebi însemnătatea și foloasele jocului de șah
căruia prietenii mei îi jertfesc ore întregi
din scurta lor viață.
Păsărilor care s-au înmulțit în ultima vreme
mai multă atenție le voi da: mă voi gândi
cum își deschid ele aripile peste dezordinea lumii.
Voi stărui, cum stăruiam în zadar în geometrie,
în geografie și alte științe, voi stărui,
voi stărui…
Munca ce-nnobilează
de Marcela Benea (2020)
Slavă ție! muncă ce-nnobilezi
muncă tu ce golești creierul
ce ostenești trupul
ce muncești omul
muncă silnică călare
pe spinările încovoiate ale unora!
Înnobilată de muncă
tu piramidă a lui Keops!
La fel și tu
Mare Zid Chinezesc
cu acei scripeți de carne vie
gemând stins în istorie.
Slavă muncii! Gulag sovietic
din înzăpezita Siberie.
Muncă învolburată: pentru patrie!
ce ai încununat tinerii cu păduchi și tifos
și moarte.
De o mie de ori
slavă ție! robie resuscitată –
cea de azi
obraznic înflorind la început de mileniu trei.
Muncă și bani.
Banii visați dacă vin.
Muncă la negru
muncă pentru toate culorile
câtă noblețe aduci migrantului mort
departe de casă
migrantului pierdut
despre care nu se mai știe nimic?
Muncă neobosită
ce nu te mai termini niciodată
muncă preluată cu demnitate de viermi
ascunsă la loc întunecat
neafișată
și unde o rumoare oarbă
rece și umedă
ține loc de slogan.
April 17, 2023
De ceva timp nu m a mai încălzit un volum de poezii ca acesta. L am devorat ca pe o turtă dulce după cum ar spune Nora Iuga.
Mi a plăcut la maxim și îl recomand din tot sufletul, cred ca i a rămas volumului o parte din mine când l am închis.
Mi a plăcut la maxim și îl recomand din tot sufletul, cred ca i a rămas volumului o parte din mine când l am închis.
March 15, 2025
Recenzie pe Instagram @douainimisiocarte
Read
January 8, 2024Am putut surprinde fluturi zdrobiți de cuvinte, vise la miezul zilei și numaidecât niște poezii preferate:
“tata a fost muzicant
mama a fost balerină
în banca întâi
mereu în banca întâi
mușcam din poezie
ca dintr-o turtă dulce”
(“Inima ca un pumn de boxeur” de Nora Iuga)
“tata a fost muzicant
mama a fost balerină
în banca întâi
mereu în banca întâi
mușcam din poezie
ca dintr-o turtă dulce”
(“Inima ca un pumn de boxeur” de Nora Iuga)
September 1, 2023
Apreciez enorm editura Cartier pentru această antologie. Spuneam și când am vorbit de volumul 1, este un efort extraordinar care aduce în fața publicului poete mai mult sau mai puțin cunoscute, unele de care nu am auzit până acum, altele pe care le cunoșteam și le iubeam deja. Poezia feminină este de multe ori uitată în țara asta, dincolo de cele câteva voci foarte „populare”.
Mi-a plăcut mai mult acest volum, care adună poete ce au debutat în perioada 1945-1989, cu o predilecție pentru poetele șapte și optzeciste care au avut curajul să protesteze, prin versurile lor, împotriva stării de fapt din acei ani. Este important și faptul că avem o mini-biografie a autoarelor, de multe ori viața influențează opera, iar unele dintre ele au avut vieți fascinante.
Sunt două aspecte pe care nu le-am înțeles - de ce Aurelia Batali este prezentă cu o singură poezie, spre deosebire de toate celelalte autoare, și de ce a fost oare necesar să se includă poeme proletcultiste.
Notez aici autoarele care mi-au atras atenția în mod special - Margareta Dorian, Nina Cassian, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Florența Albu, Cristina Tacoi, Nora Iuga, Grete Tartler, Eta Boeriu, Marcela Benea, Carolina Ilica, Mariana Bojan, Denisa Comănescu, Gabriela Negreanu, Ioana Ieronim, Ioana Crăciunescu, Mariana Marin, Carmen Firan, Mariana Codruț, Dora Pavel, Magda Cârneci, Lorina Bălteanu.
Desigur că nu îți poți da seama, din doar 1-2 poezii, despre întreaga operă a unei autoare, dar e un punct de plecare și un efort de recuperare remarcabil.
Mi-a plăcut mai mult acest volum, care adună poete ce au debutat în perioada 1945-1989, cu o predilecție pentru poetele șapte și optzeciste care au avut curajul să protesteze, prin versurile lor, împotriva stării de fapt din acei ani. Este important și faptul că avem o mini-biografie a autoarelor, de multe ori viața influențează opera, iar unele dintre ele au avut vieți fascinante.
Sunt două aspecte pe care nu le-am înțeles - de ce Aurelia Batali este prezentă cu o singură poezie, spre deosebire de toate celelalte autoare, și de ce a fost oare necesar să se includă poeme proletcultiste.
Notez aici autoarele care mi-au atras atenția în mod special - Margareta Dorian, Nina Cassian, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Florența Albu, Cristina Tacoi, Nora Iuga, Grete Tartler, Eta Boeriu, Marcela Benea, Carolina Ilica, Mariana Bojan, Denisa Comănescu, Gabriela Negreanu, Ioana Ieronim, Ioana Crăciunescu, Mariana Marin, Carmen Firan, Mariana Codruț, Dora Pavel, Magda Cârneci, Lorina Bălteanu.
Desigur că nu îți poți da seama, din doar 1-2 poezii, despre întreaga operă a unei autoare, dar e un punct de plecare și un efort de recuperare remarcabil.
July 20, 2023
Iubesc această antologie pentru simplul fapt că aflu câte poete minunate despre care nu știam există!!
Acum aștept să pot găsi pe undeva și ultimul volum:))
Acum aștept să pot găsi pe undeva și ultimul volum:))
June 25, 2024
întîi o poezie care surprinde poate esența întregii antologii, iar apoi alte cîteva (numai cîteva, din cele mai scurte) din cele care m-au gîdilat pe șira spinării. clar, literatura noastră este atît de bogată, încît mă surprinde pe zi ce trece.
Poemul e un striptease ( Liliana Ursu, în volumul Ordinea clipelor, 1978)
Poemul e un striptease
Pe orice scenă, în lumina crudă a dimineții
Sau sub reflectorul livid al lunii
Cu toate privirile crucificându-i
Apariția.
Poemul e un striptease
Sub zborul păsării sau al gloanțelor
Sub explozia atomului
El trebuie să se arate în săli pline sau goale
Pentru a vorbi el trebuie mai întâi să tacă
Să-l putem auzi ca într-o catedrală
Cum râde, cum scâncește
Cum suspină, cum se roagă
Cuvântul se rostogolește ultimul
Pe scena improvizată
Aplauze, fluierături, isterie în sală
Și doar cât zeul clipește o clipă
Poemul astfel dezgolit trăiește sau moare!
Post meridian ( Nina Cassian, Destinele paralele. La scara 1/1, 1967)
[...]
6. Post meridian - atenție,
ziua-i trecută de jumătate; ai și uitat
spinii sclipitori ai răsăritului,
viteza luminii în țeava copacului,
acum, ea și-a depășit apogeul.
După recile ape din zori care te-au sculptat,
pe trupul tău s-a depus experiența
în straturi subțiri, nevăzute.
stare de spirit ( Gabriela Melinescu, Interiorul legii, 1968)
În fiecare zi
mă ridic din altă viață.
Îmi lipesc umerii de casa care scade
pe o dungă de ceață.
Confund întâmplările, cuiva îi vorbesc ca și cum l-aș cunoaște,
pentru unii am dispărut de mult.
Străzile nu au veselie, sunt singură și împotriva tuturor
și sar în somn pietre din pielea vie.
Cearta (Ioana Diaconescu, Amintiri neverosimile, 1983)
Ajunsă acasă mă simt ca o citadelă incendiată
Cu creneluri zdrențuite.
După ce mă cert bine cu colega mea poeta,
Țipăm una la alta, ne batem cu pumnii în piept,
Ne ies ochii din cap, gata gata să ne luăm la bătaie.
E o întreagă nostimadă pentru cei care se uită la noi,
Deși ne certăm cu adevărat,
Suferim cu adevărat,
Avem ,,principii" cu adevărat
Îm timp ce în jur toți plutesc somnolenți
Ca peștii într-un acvariu neluminat.
sunt frumușică ( Nora Iuga, Câinele ud e o salcie, 2013)
[...]
nici nu mai am repere personale
părul meu zburdă fără bigudiuri
libertatea e atunci când nu mai ai nevoie
de oglindă să-ți faci buzele
îți atârni memoria de perete și
te privești în ea sunt frumușică spui
îți înfășori un șal lung și roșu
în jurul gâtului
delectatio morosa ( Irina Mavrodin, începutul/le commencement, 2010)
cât de perverse sunt
Doamne
plăcerile bătrâneții
de ce aș mai vrea
să fiu tânără?
Unui prieten care m-a rugat să-i dedic poemul V ( Denisa Comănescu, Barca pe valuri, 1987)
Nu am sădită în mine sămânța victoriei.
Sunt plante care prind rădăcini
într-un pahar cu apă
viguroase ca niște iezuiți
forează stânci
decapitează orașe
ajung la cer și nu în pământ.
O, temperamente vulcanice,
am lins atâta cenușă
până soarele mi-a răsărit în pântece
și de-atunci strălucesc
strălucesc.
Poemul e un striptease ( Liliana Ursu, în volumul Ordinea clipelor, 1978)
Poemul e un striptease
Pe orice scenă, în lumina crudă a dimineții
Sau sub reflectorul livid al lunii
Cu toate privirile crucificându-i
Apariția.
Poemul e un striptease
Sub zborul păsării sau al gloanțelor
Sub explozia atomului
El trebuie să se arate în săli pline sau goale
Pentru a vorbi el trebuie mai întâi să tacă
Să-l putem auzi ca într-o catedrală
Cum râde, cum scâncește
Cum suspină, cum se roagă
Cuvântul se rostogolește ultimul
Pe scena improvizată
Aplauze, fluierături, isterie în sală
Și doar cât zeul clipește o clipă
Poemul astfel dezgolit trăiește sau moare!
Post meridian ( Nina Cassian, Destinele paralele. La scara 1/1, 1967)
[...]
6. Post meridian - atenție,
ziua-i trecută de jumătate; ai și uitat
spinii sclipitori ai răsăritului,
viteza luminii în țeava copacului,
acum, ea și-a depășit apogeul.
După recile ape din zori care te-au sculptat,
pe trupul tău s-a depus experiența
în straturi subțiri, nevăzute.
stare de spirit ( Gabriela Melinescu, Interiorul legii, 1968)
În fiecare zi
mă ridic din altă viață.
Îmi lipesc umerii de casa care scade
pe o dungă de ceață.
Confund întâmplările, cuiva îi vorbesc ca și cum l-aș cunoaște,
pentru unii am dispărut de mult.
Străzile nu au veselie, sunt singură și împotriva tuturor
și sar în somn pietre din pielea vie.
Cearta (Ioana Diaconescu, Amintiri neverosimile, 1983)
Ajunsă acasă mă simt ca o citadelă incendiată
Cu creneluri zdrențuite.
După ce mă cert bine cu colega mea poeta,
Țipăm una la alta, ne batem cu pumnii în piept,
Ne ies ochii din cap, gata gata să ne luăm la bătaie.
E o întreagă nostimadă pentru cei care se uită la noi,
Deși ne certăm cu adevărat,
Suferim cu adevărat,
Avem ,,principii" cu adevărat
Îm timp ce în jur toți plutesc somnolenți
Ca peștii într-un acvariu neluminat.
sunt frumușică ( Nora Iuga, Câinele ud e o salcie, 2013)
[...]
nici nu mai am repere personale
părul meu zburdă fără bigudiuri
libertatea e atunci când nu mai ai nevoie
de oglindă să-ți faci buzele
îți atârni memoria de perete și
te privești în ea sunt frumușică spui
îți înfășori un șal lung și roșu
în jurul gâtului
delectatio morosa ( Irina Mavrodin, începutul/le commencement, 2010)
cât de perverse sunt
Doamne
plăcerile bătrâneții
de ce aș mai vrea
să fiu tânără?
Unui prieten care m-a rugat să-i dedic poemul V ( Denisa Comănescu, Barca pe valuri, 1987)
Nu am sădită în mine sămânța victoriei.
Sunt plante care prind rădăcini
într-un pahar cu apă
viguroase ca niște iezuiți
forează stânci
decapitează orașe
ajung la cer și nu în pământ.
O, temperamente vulcanice,
am lins atâta cenușă
până soarele mi-a răsărit în pântece
și de-atunci strălucesc
strălucesc.
January 5, 2024
lovely
"Mă gândesc la tine
pierdut prin acele orașe ale Europei
în care eu n-am să ajung niciodată.
Revolutia n-a început nici anul acesta
dar noi continuăm să o așteptăm,
decembriști cu toții
pentru că în acest decembre
ne-a lipsit zăpada
așa cum ne-au lipsit și altele.
Nu mai departe de-aseară
cineva îmi spunea
că de la o vreme îmi lipsește lirismul.
Ce i-aș fi putut răspunde?
Eu sunt o poetă de stânga,
pentru că de la stânga a venit
și sentimentul că sunt sufocată de mizerie;
și necesitatea în sfârsit înțeleasă:
/putregai al ochilor mei bolnavi, cheamă sângele zorilor!/
Poate că este adevarat
că Europa este cu ochii pe noi."
"Nina Cassian
De ce te temi
Și bătrânețea e viață
Și moartea tot viață e
Nu plânge Nina
Surioară dragă
În ridurile noastre
Pitită stă
Înțelepciunea
Și cumințenia
Și suferința
Ce tot înțelepciune e
Tot ce-n viață noi am strâns
Ca mierea
În fagurele încrețit
Se adună
Nimica nu se pierde
Surioară
Doar se ascunde
Dincolo de fața vremii"
"Singurătatea, această uriașă pisică albă
Tolănită leneș
Peste casa noastră,
Ne sufocăm sub blana ei
Ce ne intră în ochi,
În nări,
În gură
Si când ea cască
Cerul gurii în flăcări izbucnind
În carnea noastră parcă,
Colții ei forfecând tăcerea
Câte un cuvânt mai scapă viu
Și cu el în brațe
Fugim
Să ne salvăm."
"Mă gândesc la tine
pierdut prin acele orașe ale Europei
în care eu n-am să ajung niciodată.
Revolutia n-a început nici anul acesta
dar noi continuăm să o așteptăm,
decembriști cu toții
pentru că în acest decembre
ne-a lipsit zăpada
așa cum ne-au lipsit și altele.
Nu mai departe de-aseară
cineva îmi spunea
că de la o vreme îmi lipsește lirismul.
Ce i-aș fi putut răspunde?
Eu sunt o poetă de stânga,
pentru că de la stânga a venit
și sentimentul că sunt sufocată de mizerie;
și necesitatea în sfârsit înțeleasă:
/putregai al ochilor mei bolnavi, cheamă sângele zorilor!/
Poate că este adevarat
că Europa este cu ochii pe noi."
"Nina Cassian
De ce te temi
Și bătrânețea e viață
Și moartea tot viață e
Nu plânge Nina
Surioară dragă
În ridurile noastre
Pitită stă
Înțelepciunea
Și cumințenia
Și suferința
Ce tot înțelepciune e
Tot ce-n viață noi am strâns
Ca mierea
În fagurele încrețit
Se adună
Nimica nu se pierde
Surioară
Doar se ascunde
Dincolo de fața vremii"
"Singurătatea, această uriașă pisică albă
Tolănită leneș
Peste casa noastră,
Ne sufocăm sub blana ei
Ce ne intră în ochi,
În nări,
În gură
Si când ea cască
Cerul gurii în flăcări izbucnind
În carnea noastră parcă,
Colții ei forfecând tăcerea
Câte un cuvânt mai scapă viu
Și cu el în brațe
Fugim
Să ne salvăm."
March 21, 2024
4/5 🪐 Trebuie sa recunosc ca mi-a plăcut puțin mai mult primul volum, dar acesta cu siguranță nu ma dezamăgit.
❤️O carte plina de poezii superbe și de povești superbe 💐
"Nimeni nu va putea lua
viaţa mea drept model; este ruşinoasă
nepublică și neomologată;
este ca un bandaj intim, ca o
pată
pe cearceaf; chiar acum o descopăr
unde nu eu am dormit, și văd, iată, că
nimic nu este pur, nimic nu este
pur, o câte
legiuni vor zăcea acum invinse
doar de verbul ăsta, doar de adevărul
trist și brutal, câte maleficii
nu se vor întoarce la
cei care le-au trimis, mătreaţa
cuvintelor din jurnalul zilnic se va
face cât o piramidă
cât o piramidă!"
Din volumul Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez
obscenitatea istoriei, Editura Vinea, 2001)
❤️O carte plina de poezii superbe și de povești superbe 💐
"Nimeni nu va putea lua
viaţa mea drept model; este ruşinoasă
nepublică și neomologată;
este ca un bandaj intim, ca o
pată
pe cearceaf; chiar acum o descopăr
unde nu eu am dormit, și văd, iată, că
nimic nu este pur, nimic nu este
pur, o câte
legiuni vor zăcea acum invinse
doar de verbul ăsta, doar de adevărul
trist și brutal, câte maleficii
nu se vor întoarce la
cei care le-au trimis, mătreaţa
cuvintelor din jurnalul zilnic se va
face cât o piramidă
cât o piramidă!"
Din volumul Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez
obscenitatea istoriei, Editura Vinea, 2001)
April 22, 2025
Mi-a plăcut mai mult decât primul volum.
O să las mai jos una dintre poeziile Margaretei Sterian intitulată "Ca o piatră":
Că o piatră în drum, împinsă mai departe cu piciorul
propulsată voios după dezordonata voință a piciorului
sau uitată, și-apoi din nou azvârlită-n văzduh
de unde recade, fărâmițându-se-n ploaie de pietre mărunte
ce se macină până ajunge pulbere,
așa este iubirea.
O să las mai jos una dintre poeziile Margaretei Sterian intitulată "Ca o piatră":
Că o piatră în drum, împinsă mai departe cu piciorul
propulsată voios după dezordonata voință a piciorului
sau uitată, și-apoi din nou azvârlită-n văzduh
de unde recade, fărâmițându-se-n ploaie de pietre mărunte
ce se macină până ajunge pulbere,
așa este iubirea.
November 8, 2025
O antologie superbă cu care m-am delectat mai mult de o luna citind seara cu voce tare poezii atât de variate. Mi-au bucurat sufletul şi deşi am luat-o in sens invers, voi merge si la volumul 1. mi-am notat in agenda tot ce mi-a facut sufletul sa tresalte.
January 5, 2023
o antologie foarte utilă și bine alcătuită, am avut bucuria de a descoperi poetele Gabriela Melinescu, Constanța Buzea, Angela Marinescu, Mariana Marin, Magda Cârneci, Nora Iuga
July 4, 2022
“De nerostit-Nina Cassian
Ce vis,Doamne,ce vis
mi-a fost dat,mi-a fost scris
tu si cu mine
mai patimasi ca nicicand
iubindu-ne
ca prima pereche de pe pamant
si eram frumosi si salbatici si goi
si eram morti amandoi.”
“Cadere-Ana Blandiana
S-au stins profetii in pustie
Si ingeri cu aripile-atarnand
Sunt dusi incolonati
Si stransi in piete.
Vor fi judecati in curand.
Vor fi intrebati:ce pacat
Le-a alungat fapturile din ceruri?
Ce vina?Ce tradare?Ce greseala?
Ei,cu o ultima iubire,
Ne vor privi incetosati de somn
Si n-or gasi draceasca indrazneala
De-a marturisi ca ingerii cad
Nu din pacat,nu din pacat,
Ci din oboseala.”
“Varste-Carmen Firan
Cel mai greu e sa inveti
sa traiesti singur,
sa pui sub coaja de copac
trupul unui nou-nascut
si din el sa creasca un alt copac
sa iti seduci timpul
ca pe un amant capricios
care te va trada
cu varsta altei femei,
cu imaginea tatalui
coborata pe chipul unui barbat
si el la fel de neinduplecat
cel mai greu e sa iti bei ceaiul
dimineata cu singuratatea la masa
si sa vezi mana ei subtire
cum iti amesteca zaharul in ceasca.”
“Descantec de ploaie-Ana Blandiana
Iubesc ploile,iubesc cu patima ploile
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...”
Ce vis,Doamne,ce vis
mi-a fost dat,mi-a fost scris
tu si cu mine
mai patimasi ca nicicand
iubindu-ne
ca prima pereche de pe pamant
si eram frumosi si salbatici si goi
si eram morti amandoi.”
“Cadere-Ana Blandiana
S-au stins profetii in pustie
Si ingeri cu aripile-atarnand
Sunt dusi incolonati
Si stransi in piete.
Vor fi judecati in curand.
Vor fi intrebati:ce pacat
Le-a alungat fapturile din ceruri?
Ce vina?Ce tradare?Ce greseala?
Ei,cu o ultima iubire,
Ne vor privi incetosati de somn
Si n-or gasi draceasca indrazneala
De-a marturisi ca ingerii cad
Nu din pacat,nu din pacat,
Ci din oboseala.”
“Varste-Carmen Firan
Cel mai greu e sa inveti
sa traiesti singur,
sa pui sub coaja de copac
trupul unui nou-nascut
si din el sa creasca un alt copac
sa iti seduci timpul
ca pe un amant capricios
care te va trada
cu varsta altei femei,
cu imaginea tatalui
coborata pe chipul unui barbat
si el la fel de neinduplecat
cel mai greu e sa iti bei ceaiul
dimineata cu singuratatea la masa
si sa vezi mana ei subtire
cum iti amesteca zaharul in ceasca.”
“Descantec de ploaie-Ana Blandiana
Iubesc ploile,iubesc cu patima ploile
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...”
November 9, 2023
Poezia nu e făcută pentru a fi criticată, nici comentată între noi, ci trebuie savurată de fiecare în parte, întrucât poetul și artistul, în general, rupe o bucată din el cu fiecare piesă pe care o compune, expunându-și, de fapt, cele mai profunde idei, sentimente, frici și gânduri prin intermediul operei sale, iar sentimentele puternice ale lectorului sunt simțite subiectiv, emanând o energie aparte, ilustrată la exterior cititorilor înflăcărați de poezie ca o aură misterioasă.
De aceea, niciun cuvânt de adăugat în plus la și despre această antologie pur și simplu superbă, căci ar fi irelevant, absolut de prisos. Numai felicitări!
De aceea, niciun cuvânt de adăugat în plus la și despre această antologie pur și simplu superbă, căci ar fi irelevant, absolut de prisos. Numai felicitări!
September 21, 2021
* * *
durerea din interiorul bucuriei adânci.
înserarea precisă a materiei.
cu degete negre îmi apăs
pieptul. prăbușită în mine fără
întoarcere. fierul ireal. lumină de fier.
în venă cuvântul se desface până la
tăcere.
se sfâșie umbre pe zid. un soare alb
desfigurat în creier. flăcări peste flăcări
în cercul de fier.
lanțuri peste gratii.
hrana mea este neagră.
(Angela Marinescu)
September 20, 2022
absolut perfectă, mă bucur că am putut să dau de atât de multe poete MINUNATE cu care altfel nu m-aș fi întâlnit. Mă bucur enorm că există această carte, sigur voi reveni la ea <3
November 24, 2024
,,Cândva... puiul meu de general...
va trebui neapărat să înveți ce e tandrețea..."
va trebui neapărat să înveți ce e tandrețea..."
July 12, 2023
multe femei minunate, talentate, realizate. femei care au existat printre cuvinte, răzvrătiri, politici și revoluții. femei care au tradus, publicat. femei premiate și împlinite. femei cu un destin tragic și cu o carieră mult prea scurtă. femei și poezie. nu știu ce ți-ai putea dori mai mult.
“Tu, profesoară, șomeră, muzeografă, ingineră, soră de caritate și
iar profesoară, între două navete, două autobuze, două stații de gară și peroane și vagoane și trenuri
retrasă din lume și magnetică, îmbrăcată și dezbrăcată
vicioasă și totuși copilă, ca un adevăr cu două tăișuri precum coborârea duhului în fecioară, cu vocea ta mică, cu gura
ta senzuală, mumie proaspăt pictată
vestală mondenă a vorbei, mama răniților
sophia unui cârd de poeti, șleampătă și totuși fatală
ană Ipătescu de bloc, optzecistă cadână” Magda Cârneci
“O rană eram, lumânări nu puteam să aprind,
Mântuirea nu o doream, căci blândă, prea blândă” Angela Marinescu
“ca-n poala acestui deal transilvan,
sub merii plini de rod,
cu cimitirul în jurul coapselor mele fierbinți…” Liliana Ursu
“Tu, profesoară, șomeră, muzeografă, ingineră, soră de caritate și
iar profesoară, între două navete, două autobuze, două stații de gară și peroane și vagoane și trenuri
retrasă din lume și magnetică, îmbrăcată și dezbrăcată
vicioasă și totuși copilă, ca un adevăr cu două tăișuri precum coborârea duhului în fecioară, cu vocea ta mică, cu gura
ta senzuală, mumie proaspăt pictată
vestală mondenă a vorbei, mama răniților
sophia unui cârd de poeti, șleampătă și totuși fatală
ană Ipătescu de bloc, optzecistă cadână” Magda Cârneci
“O rană eram, lumânări nu puteam să aprind,
Mântuirea nu o doream, căci blândă, prea blândă” Angela Marinescu
“ca-n poala acestui deal transilvan,
sub merii plini de rod,
cu cimitirul în jurul coapselor mele fierbinți…” Liliana Ursu
December 1, 2022
Ea, Revolutia... de Veronica Porumbacu
Ea, Revolutia, poate fi numai femeie.
Patimi salbatice-o leaga de-un Maine-urias.
Simtul ii scapara. Fruntea de-a pururi scanteie,
si pe tiran il uraste ca si pe las.
Ea: nebunita de foame, muta ca greva.
Ea: un vulcan al maniei cu greu stapanit.
Ea: Marseilleza in marsuri, asaltul pe Neva.
Ea: ce noroade ridica; ea: jude cumplit.
Ea: pruncul vremii purtandu-l prin veac de tacere;
cum doar sub inima mamei, de veacuri sperand;
ea, care-l naste in chinuri, strigand de durere;
ea, ce sub foc de mitralii il leagana bland.
Ea, Revolutia, poate fi numai femeie.
Ca o femeie isi apara primul nascut.
Bratul nu-i pregeta. Sabia dreapta scanteie.
Ea zamisleste o lume. Ea ii e scut.
Ea, Revolutia, poate fi numai femeie.
Patimi salbatice-o leaga de-un Maine-urias.
Simtul ii scapara. Fruntea de-a pururi scanteie,
si pe tiran il uraste ca si pe las.
Ea: nebunita de foame, muta ca greva.
Ea: un vulcan al maniei cu greu stapanit.
Ea: Marseilleza in marsuri, asaltul pe Neva.
Ea: ce noroade ridica; ea: jude cumplit.
Ea: pruncul vremii purtandu-l prin veac de tacere;
cum doar sub inima mamei, de veacuri sperand;
ea, care-l naste in chinuri, strigand de durere;
ea, ce sub foc de mitralii il leagana bland.
Ea, Revolutia, poate fi numai femeie.
Ca o femeie isi apara primul nascut.
Bratul nu-i pregeta. Sabia dreapta scanteie.
Ea zamisleste o lume. Ea ii e scut.
January 31, 2024
ce bijuterie de carte! eE frumoasă ca obiect și ca și conținut! Am descoperit atâtea voci. Ce m-a impresionat, a fost câte dintre ele au trăit de fapt în afara României și câte dintre ele nu erau doar poete ci și artiste. Fotografiile sunt superbe și adaugă atmosferă, nostalgie uneori, textelor. Chiar o carte frumoasă!
Read
January 4, 2022Thankful for this collection, I am
August 30, 2024
Aceasta antologie este ca versul poetei Magda Cârjeci: "elenă lipsită de troie, ană fără manole, marie fără noroc"
October 19, 2024
iubesc antologia asta, abia aştept să încep următorul volum
Florența Albu
[…]
Urcam în dimineața asta-n munți, spre culmi
și-un gând m-a fulgerat -
gândul că mama
n-a văzut munții niciodată.
Florența Albu
August 16, 2023
𝘕𝘶𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘵𝘪𝘯𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘪 𝘥𝘰𝘶ă 𝘤𝘭𝘢𝘴𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘮𝘢𝘳𝘦
𝘮𝘦𝘳𝘪𝘵ă 𝘤𝘢 𝘵𝘰ț𝘪 𝘱𝘰𝘦ț𝘪𝘪 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘪 𝘴ă-ș𝘪 𝘭𝘢𝘴𝘦 𝘷𝘦𝘳𝘴𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘤𝘰𝘦𝘳𝘦𝘯𝘵𝘦
𝘴ă 𝘯𝘶 𝘭𝘦 𝘧𝘳â𝘯𝘨ă 𝘮𝘦𝘳𝘴𝘶𝘭 𝘭𝘰𝘳 𝘥𝘦 𝘭𝘢-𝘯𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘪
𝘤𝘢 𝘵𝘶 𝘴ă 𝘭𝘦-𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘨𝘪 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘤𝘶 ș𝘵𝘪𝘪𝘯ț𝘢 𝘵𝘢 𝘥𝘦 𝘴𝘪𝘮𝘱𝘭ă 𝘮𝘢𝘮ă
- 𝘐𝘭𝘦𝘢𝘯𝘢 𝘡𝘶𝘣𝘢ș𝘤𝘶
𝘮𝘦𝘳𝘪𝘵ă 𝘤𝘢 𝘵𝘰ț𝘪 𝘱𝘰𝘦ț𝘪𝘪 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘪 𝘴ă-ș𝘪 𝘭𝘢𝘴𝘦 𝘷𝘦𝘳𝘴𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘤𝘰𝘦𝘳𝘦𝘯𝘵𝘦
𝘴ă 𝘯𝘶 𝘭𝘦 𝘧𝘳â𝘯𝘨ă 𝘮𝘦𝘳𝘴𝘶𝘭 𝘭𝘰𝘳 𝘥𝘦 𝘭𝘢-𝘯𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘪
𝘤𝘢 𝘵𝘶 𝘴ă 𝘭𝘦-𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘨𝘪 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘤𝘶 ș𝘵𝘪𝘪𝘯ț𝘢 𝘵𝘢 𝘥𝘦 𝘴𝘪𝘮𝘱𝘭ă 𝘮𝘢𝘮ă
- 𝘐𝘭𝘦𝘢𝘯𝘢 𝘡𝘶𝘣𝘢ș𝘤𝘶
Displaying 1 - 29 of 29 reviews