Belgia anului 1942. Cel de-al Doilea Razboi Mondial nu si-a hotarat inca invingatorii. Evreii sunt siliti sa se ascunda sau sa fuga, alternativa fiind lagarul st. Cei care nu reusesc sa se salveze incearca macar sa-si puna copiii la adapost. Micutul Joseph se numara printre copiii care trebuie sa se ascunda. Trebuie sa invete sa uite, sa-si anuleze identitatea, povestea, amintirile, familia. In internatul catolic unde este inscris pentru a i se pierde urma, Joseph il intalneste pe parintele Pons, un om a carui misiune va fi sa-l ajute pe Joseph sa nu-si piarda nici speranta, nici credinta in existenta Binelui. Asemenea lui Noe, parintele Pons salveaza fapturile Domnului din fata cataclismelor Istoriei. In catacombele bisericii catolice, el construieste o Arca a spiritului pentru o sinagoga unde pot fi studiate Tora si Cabala. Alaturi de parintele Pons, Joseph se va imbarca intr-o calatorie spre limanul vremurilor care se reasaza in matca.
Eric-Emmanuel Schmitt is a Franco-Belgian playwright, short story writer and novelist, as well as a film director. His plays have been staged in over fifty countries all over the world.
Schmitt se pricepe de minune să scrie povești care aduc în prim plan frumosul din oameni. Pe fundalul dramei copilului Joseph, despărțit de părinții săi, se conturează personalitatea părintelui Pons, care își riscă propria viață pentru a salva de la moarte copii evrei. E impresionantă lupta ingenioasă a părintelui nu doar pentru a-i proteja pe copii ci și pentru a le păstra identitatea religioasă, oferindu-le prilejul de a celebra sărbători ebraice. O poveste impresionantă, în cuvinte simple.
O carte micuță, dar extrem de profundă și sensibilă, cu un subiect delicat, cel al copiilor evrei în timpul Holocaustului. Mi-a plăcut fiecare rând și este foarte clar deja, după a patra carte de EES că trebuie să îi citesc întreagă operă pentru că tot ce iese din penița acestui autor se transformă în capodoperă.
Un volum chiar bun de proză, dar problema cea mai mare mi se pare stilul prea simplu. Copii lui Schimitt sunt totuși de admirat fiindcă sunt veridici. El nu mizează pe fire narative foarte complexe, dar pe subiecte care pot să stârnească o reacție din partea cititorului.
Stilul simplu, dar pătrunzător al lui Schmitt și-a făcut simțită prezența și aici. Nu au lipsit frazele acelea care te ating, te pun pe gânduri, te sensibilizează. Recomand💫
O carte foarte scurtă ce urmărește povestea unui băiat evreu în perioada celui de-al Doilea Război Mondial; nevoit sa își abandoneze părinții trimiși in lagărele de concentrare de la Auschwitz, rămâne sub tutela unui preot care are grija de el pana când se instaurează pacea pe continentul european.
După lectura asta, la două zile după ce termin "Oscar și Tanti Roz", a aceluiași autor, mă simt un spirit bengalez născut înafara lumii, cu un dogmatism creștin și înfățișare de evreu. Dar e o recunoaștere prin întrebări. Recomand cu toată emoția Schmitt, fiindcă merită citit, cu-adevăratelea!
O carte plăcută, care se citește ușor fiind scurta dar care reușește totuși sa îmi stârnească întrebări, sa ma pună pe gânduri și sa îmi stârnească emoții.
Una dintre cele mai delicate, fragile si totodata puternice carti. Efectiv vroiam sa il iau in brate pe micutul Joseph iar preotul a fost unul asa cum toti ar trebui sa fie. Mi-ar fi placut sa fie mai lunga, ca autorul sa poate detalia mai mlt viata copiilor la Vila Galbena. O carte de suflet, una dintre cele mai profunde citite anul acesta.
📖”Copilul lui Noe” de Éric-Emmanuel Schmitt este o carte emoționantă, la fel ca restul romanelor incluse în ”Ciclul invizibilului”. ⏳Aici facem cunoștință cu Joseph care în perioada de așteptare a părinților încearcă să își dea seama care religie îi oferă răspunsuri mai clare, palpabile, dar și protecție. ✨Curios și entuziasmat de tot ce este nou, băiatul vede partea bună a situațiilor de criză impuse de ocupația nazistă. Face conexiuni inedite și fantastice. 🧭Se consideră nobil văzând cât de importantă este protecția sa pentru familie. Această idee îi este întărită când află că descinde dintr-un neam vechi de mii de ani, msi exact din neamul evreiesc. Părintele în grija căruia ajunge nu este un simplu membru al bisericii, ci ”părintele întregii lumi”. El este precum Noe, un colecționar (salvator) al obiectelor, conceptelor și ființelor aflate în primejdie. 🕌Mi-a plăcut entuziasmul micuțului de a se integra în comunitate și de a încerca să descopere adevărul religios, dar mai important este modul în care Părintele Pons îi prezintă religiile ca moduri de trai. Creatorul și-a încheiat sarcina odată cu apariția oamenilor. Mai departe suntem singuri pe lume și responsabili pentru faptele noastre. Nu poți acuza o divinitate care ne-a înzestrat cu capacitatea de a gândi pentru că este absentă. ⛪În timp ce creștinii își amintesc de venirea lui Mesia și de îndemnul său la iubire, evreii încă speră la venirea sa și consideră respectul un comportament firesc și o obligație permanentă. 🌿Doar că teama produce confuzie în mințile tinere, iar micul Joseph dorește să se convertească la catolicism. Părinții săi ”lăsaseră un copil și recuperaseră un adolescent”. Acesta nu își dă seama dacă așteptarea familiei a fost o plăcere sau un chin. 📖Cartea a apărut în anul 2019 la editura Humanitas Fiction și prezintă o colecție de clarificări asupra modului în care religia se îmbină cu viața de zi cu zi, căci experiența este cea mai revelatoare. 📖 📖 📖 #book #books #read #reading #carte #carti #citit #citesc #readingtime #readingchallenge #bookstagram #readersofinstagram #readersgonnaread #bookshelf #booklover #ericemmanuelschmitt #humanitas #editurahumanitas @humanitas_fiction
Copilul lui Noe, o carte marca Éric-Emmanuel Schmitt care surprinde prin simplitate, naturalețe și iubire pură, văzută prin ochi de copil.
Micul Joseph, un copil evreu, ajunge sa fie despărțit de părinți și dat în îngrijirea blândului părinte Pons, cel ce are să-i devină prieten, aproape părinte, exemplu demn de urmat în viață și motivația acțiunilor sale viitoare, din viața de om mare.
Să fie evreu, devine pentru copil ceva nobil după care își dorește să devină catolic. Bunul părinte Pons îl învață să-și respecte și să-și iubească originile și părinții dar să-și dorească, totodată, să conserve ceea ce poate fi în pericol de dispariție. De aceea, atât el cât și copilul devin colecționari ai dovezilor popoarelor aflate în pericol de dispariție.
Este o carte frumoasă, de o simplitate care te cucerește, cum am zis de la început, în care vedem prin ochii unui copil cât de simple pot părea problemele mari. Îmi place că este potențată și puterea prieteniei, a se vedea relația dintre Joseph și Rudy. Amândoi salvați de părintele Pons, amândoi salvând amintirea pe vecie a părintelui.
O carte care poate fi savurată într-o după-amiază. O carte care contrar temei principale în jurul căreia se desfășoară acțiunea îți îndulcește după-amiaza și viața. O carte care îți reamintește bucuria speranței și încărcătura de sens pe care speranța i-o oferă vieții, toate acestea expuse prin lentilele gândirii scriitorului Eric Emmanuel Schmitt. De-asemenea paginile acestei cărți găzduiesc și puterea pe care poate să o aibă o întâlnire și un om în viața cuiva în momente de nevoie. Subliniază existența îngerilor păzitori printre noi pe care Dumnezeu îi trimite uneori prin anumiți oameni. Totodată amintesc și adevărul profund cum că în final în tumultul vieții pământești nimeni nu este de neînlocuit.. însă te face să înțelegi că înlocuirea se face cu bucurie și binecuvântare atunci când este trimisă de Dumnezeu ca să ne vindece și mângâie sufletele. Numai să avem credință!
O poveste scurta din vremea Belgiei ocupate de naziști. Joseph, fiu de evrei, este lăsat in grija unei familii, după care este dat in grija părintelui Pons in Vila Galbena. Este povestită o parte din timpul sau petrecut acolo, alături de peste 200 de copii lipsiți de parintii lor. Își face prieteni (Rudy) si invata lucruri importante de la părinte, unul dintre ele fiind si acela de a “începe o colecție”. Mi-a plăcut mult descrierea pe care i-a făcut o mamei sale la începutul cartii: “Sa nu ma întrebați cum era mama: poate oare cineva sa descrie soarele de pe cer?(…)Langa era râdeam și niciodată nu mi se întâmpla nimic grav.”
-Joseph, tie ti-ar placea sa stii care dintre cele doua religii e cea adevarata. Dar nici una dintre ele nu e! O religie nu e nici adevarata, nici falsa! Ea propune un mod de a vietui. -Cum vreti sa respect religiile daca nu sunt adevarate? -Daca nu respecti decat adevarul, atunci n-ai sa respecti mare lucru: 2+2=4, asta va fi unicul obiect al respectului tau, in afara de asta, ai sa infrunti elemente nesigure: sentimentele, normele, valorile, alegerile, tot atatea constructii fragile si fluctuante. Nimic matematic. Respectul nu se duce catre ce e atestat, ci catre ce e propus. (98)
O poveste foarte frumoasă despre un copil în perioada Holocaustului. Il avem pe Joseph, care trăiește alături de mama și tatăl lui la Bruxelles. Când au realizat că naziștii vor veni după ei s-au dus să se ascundă. Ei au fost despărțiți și Joseph a ajuns la vila galbena a părintelui Pons alături de alți copii evrei orfani. Aici primește un orfan mai mare, pe Rudy, care va avea grijă de el. Ei vor deveni prieteni apropiați.
“O religie nu e nici adevărată , nici falsă ! Ea propune un mod de a viețui.“ Parintele Pons reprezintă imaginea ideala a preoților…Sau cum ar trebui sa fie un preot. Pe lângă sensibilitate și multa emoție, e fascinant cum a reușit EES sa transmită o poveste plină de speranță din ceea ce se numește îngrozitorul și terifiantul: Holocaust.
4.5 nu e preferata mea încât sa fie de 5 stele mai ales epilogul e bun de discutat m a lăsat cu câteva întrebări și câteva citate la care am sa revin per total o poveste bazata pe fapte reale (razboi) cu un final fericit :)
This entire review has been hidden because of spoilers.
O alta perspectiva a celui de-al doilea război mondial. Cum se 'citeste' războiul prin ochii unui copil. Cum se pot lega prietenii în momente de frica și panica? Cât vor rezista acestea?
La varsta de 7 ani, in 1942, parintii lui Joseph sunt nevoiti sa il lase in grija Contesei de Sully pentru a il feri de primejdia in care se aflau evreii in acea perioada. Cateva zile trecusera si, din cauza faptului ca sotii au fost perchezitionati de soldatii nazisti, decid ca acesta ar fi mai in siguranta daca s-ar ocupa de baiat insasi parintele Pons, cel care ascundea copii evrei atat in familii crestine, cat si la Vila Galbena, si Domnisoara Marcelle, farmacista. Clipele frumoase si triste alaturi de Rudy si de parinte, in biserica, prezervand artefacte din religia ebraica pentru urmatoarele generatii, au trecut, iar razboiul a luat sfarsit. Dupa multele duminici, visand la intalnirea cu parintii sai, Joseph isi recunoaste mama, astfel reunindu-se cu cei doi. Parintele Pierre a fost um model pentru Joseph.
This entire review has been hidden because of spoilers.