Iertarea, Le Pardon e un opuscul tipărit în 1967. El nu pare tipic pentru gîndirea lui Jankélévitch, un filosof al nuanțelor și ezitării, în care „Je-ne-sais-quoi” și „Le presque-rien” sînt formulele definitorii.
Ce l-a împins pe filosof să devină dintr-odată tăios, caustic, vehement? Răspunsul e simplu și a fost formulat de Karl Jaspers prin sintagma „culpă germană”: nu doar executorii direcți, ci întregul popor german e vinovat de ceea ce s-a petrecut în timpul războiului. După grozăviile petrecute la Auschwitz, îndemnul evanghelic (Matei 5, 38-44: „iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută”) a devenit imposibil de urmat. Din păcate, situația se repetă în zilele noastre.
Cu cîțiva ani înainte de apariția cărții lui Jankélévitch, în Germania, dar și aiurea, avusese loc o înverșunată discuție juridică și morală. Specialiștii s-au întrebat dacă există crime imprescriptibile, în care nu e posibilă amnistia de nici un fel și răspunsul lor final fusese afirmativ. Crimele împotriva umanității nu pot fi prescrise de nimeni. Sau, cu vorbele lui Jankélévitch: „Iertarea a murit în lagărele de exterminare”, Le pardon est mort dans les camps de la mort. Nimeni nu are puterea și dreptul de a ierta ororile naziste.
De obicei, iertarea ia forme inautentice: devine scuză, uitare, uzură a timpului, neglijență. Timpul le rezolvă pe toate (deși timpul nu rezolvă nimic). În acest caz, subiectul care iartă e anonim. În schimb, iertarea autentică e o „formă de sfințenie”, un har. Doar Iisus Christos are acest privilegiu.
În acest caz, iertarea e un ideal, o idee-limită, un termen imposibil de atins. Ea vine dintr-o iubire totală, pură, dintr-un „amour-fou”. Omul obișnuit nu e capabil de asta.
Din păcate, după Auschwitz (unde torționarii au încercat să distrugă însăși esența ființei umane), am descoperit că „iubirea e mai puternică decît răul și răul e mai puternic decît iubirea: l’amour est plus fort que le mal et le mal est plus fort que l’amour”. Acest enunț paradoxal justifică poziția omului care nu mai poate ierta, imprescriptibilul.