Și se auzeau greierii

by Corina Sabău

Și se auzeau greierii e un roman scurt, puternic, cu o temă necruțătoare: avorturile clandestine dinainte de Revoluția din 1989 și consecințele lor cumplite asupra existenței individuale. Confesiunea unei femei, directă, cu rare momente de tandrețe și căldură, atunci când gândurile i se îndreaptă către fetița ei, Sonia, recompune fracturat, dar în detalii de o acuitate uneori insuportabilă un capitol întunecat din istoria românească. Fie că vorbește despre viața muncitoarelor din fabricile comuniste, că rememorează momente dintr-o copilărie chinuită, marcată de figura unui tată violent, sau că face să se audă, la final, vocea Soniei, cartea păstrează un ritm și o intensitate care taie răsuflarea cititorului.

„Mi-am trăit copilăria în anii ’80, într-un mic oraș de munte, la adăpost de istorie. Cu colegii mei de la Școala generală nr. 3 făceam toate nebuniile din lume, în orele de PTAP doamna dirigintă ne du­cea în Parcul Ştefănescu să adunăm castane, mă consideram norocoasă când la cofetăria Garofiţa băgau savarine, nu-mi dădea prin cap s-o compar pe Angela Similea cu Rolling Stones, iar părinţii mei nu aveau ambiţii nemăsurate în ceea ce mă privește. Despre cruzime nu știam mare lucru pe atunci, mult mai târziu, după Revoluție, am aflat că în anii aceia au murit cel puțin 10.000 de femei în urma avorturilor ilegale. Că până şi moartea lor a fost folosită ca propagandă. Că trupul neînsufleţit al uneia dintre aceste femei a fost expus în fabrica în care lucra, avertisment pentru celelalte muncitoare. Când întâmplarea asta îmi revenea în minte mă suspectam că n-am reținut corect, că așa ceva, chiar și înainte de ’89, n-ar fi fost posibil. Am început să scriu Şi se auzeau greierii din nevoia de a accepta. Am încercat să integrez realitatea cu ajutorul literaturii.“ – CORINA SABĂU

Genres: Romanian Literature, Fiction, Romania, Roman, Womens, Ebooks

108 pages, Paperback

First published November 1, 2019

About the author

CORINA SABĂU este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea din București. A debutat cu romanul Blocul 29, apartamentul 1 (2009), selecționat la Festivalul Primului Roman de la Chambéry, distins cu Premiul pentru debut în roman în cadrul Colocviilor Romanului Românesc și nominalizat la Premiile revistei Observator cultural și Marile Premii Prometheus. Fragmente din roman au apărut în antologia de proză românească contemporană Das Leben wie ein Tortenboden. Neue Rumänische Prosa (Viața ca un blat de tort), publicată la editura germană Transit. În 2012 a publicat un al doilea roman, Dragostea, chiar ea. A fost coscenaristă a filmului Toată lumea din familia noastră (2012), regizat de Radu Jude și produs de Hi Film, câștigător a numeroase premii internaționale. Romanul Și se auzeau greierii a apărut în 2019 la editura Humanitas.

Reviews

[Maria Roxana · Rating 4 out of 5]

O carte concentrată, dureroasă, apăsătoare. O confesiune despre cât de mult poate durea indiferența bărbatului pe care îl iubești, despre elementele care alcătuiau normalitatea în viața părinților noștri ,elemente pe care mie mi-a fost greu să le citesc, darămite să le și experimentez. Da, ne amintim de Brifcor, de Zmeurica, de Dallas, de cântece precum ”Se mărită Mona mea”, de cărți luate ”pe sub mână”, de filmul ”O floare și doi grădinari”, de sacoșele din fâș locuite de sticle și borcane, de rochiile croite după Neckerman, dar și despre cele achiziționate de la Fondul Plastic, despre momente la televizor cu porția, dar și despre sufletul unor oameni care trăiau tot ”cu porția.” Avorturi făcute clandestin, vieți trăite la fel, clandestin.

”Vor mai fi niște compătimiri, niște atingeri, niște Doamne Dumnezeule și niște unghii ascuțite care se vor înfige în mine, dar, până la urmă, ziua asta va trece. Și dimineața de mâine va trece, și celelalte dimineți vor trece, la școală o să se vorbească tot mai rar că nu am mamă, când n-o să le convină ceva o să mă strige orfano, o să mai bârfească în spatele meu, o să schimbe între ei toate poveștile aflate de la părinți, dar, încet, încet, o să mă lase în pace. Și după-amiezile vor trece, deși când o să jucăm Nouă pietre o să mă uit spre ferestrele noastre și o să-mi amintesc că ea nu e acolo. Serile însă nu mi le pot imagina. Pentru că e mai simplu în trei oameni care nu-și spun nimic decât în doi. Pentru că întotdeauna am fost trei în casa asta. Pentru că mă obişnuisem să-i văd chinuindu-se pentru orice fleac, că ea își înșiră fardurile prin toată casa și că el nu spală tigaia de resturile de omletă, că ea ocupă prea multe căni cu ceaiurile pe care le bea și că el cumpără prea multe exemplare din aceeași carte, că pe ea o apucă spălatul vaselor întotdeauna înainte de culcare, că el nu e în stare să repare priza din sufragerie și nici să aducă electricianul, că ea adună toți porumbeii, dar îl lasă pe el să curețe găinațul, că nu e zi de la Dumnezeu în care el să nu verse zahărul pe mușama și s-o lase lipicioasă și, reproșul reproșurilor, că ea i-a folosit peria de dinți din trusa de călătorii ca să-și vopsească părul.
Poate că dacă m-aș fi ținut de ce am scris în jurnal și m-aș fi apucat din ziua aia să fac lucrurile până la capăt, să fiu cuminte și sârguincioasă, undeva s-ar fi notat și ea n-ar fi murit. Dar acum e prea târziu, nici dacă aș lua zece pe linie și aș rezolva toate problemele din Grigore Gheba nu vor mai fi seri ca aceea când, cu ușa de la sufragerie închisă, am stat împreună pe canapea și am citit din Phil și Crocodilul..”

[Cosmin Leucuța · Rating 4 out of 5]

Folosește cuvinte dure să construiască imagini și mai dure, și e un subiect dificil, pe care totuși îl manevreză cu o tandrețe ciudată.
Totuși, ritmul impus de stilul ăsta de scriere, acel stream-of-consciousness e...

pentru că nu te prea lasă să absorbi cum trebuie povestea, scurtează și mai tare perioada de expunere, și nu e deloc cazul. Genul ăsta de povești trebuie inspirate prin nări, prin piele, prin ochi, prin absolut orice, nu să treci prin ele călare pe un F-16.

[Andreea Ursu-Listeveanu · Rating 4 out of 5]

O carte cam inconfortabila pentru acest sfarsit de an in care as fi vrut sa nu ma incarc sufleteste cu evocarile nenorocirilor din trecut. Orori despre care am auzit in copilarie sau pe care le-am vazut cu ochii mei. Anturajul si mersul lucrurilor intr-o fabrica de croitorie si cusatorie imediat dupa revolutie, dar si inaintea ei, imi sunt prea bine cunoscute pentru ca si mama mea a lucrat mai bine de 25 de ani intr-una.

M-a mahnit atat de tare conditia femeii din Romania comunista, femeia de la cratita si asuprita de barbat. Batuta, neinsemnata, nesemnificativa. Nu pentru ca nu stiam, ci pentru ca stiam prea bine. Mama mea a fost una dintre femeile care au facut cel putin un avort clandestin. Era sa moara, dar a fost una dintre norocoase. A scapat si a avut langa ea un barbat care i-a fost alaturi, care a avut grija de ea, desi ar fi putut mai mult.

M-a infuriat tare cartea asta si m-a tulburat peste masura. I-am urat pe sefii fabricii, i-am urat pe doctorii cu superioritatea lor, cu zeflemeaua lor scarboasa si putreda, l-am urat pe barbatul indiferent si absent emotional pentru toata frica la care a redus-o pe Ecaterina.

Mi-am luat cateva zile sa procesez toate emotiile si amintirile readuse dr cartea asta si am hotarat ca daca o carte ma poate face sa simt ce am simtit atuncj cu siguranta merita 4 stele.

[Lavinia · Rating 4 out of 5]

Dincolo de tema romanului, o aplaud pe Corina Sabău pentru curajul de a scrie o carte scurtă (pentru că impact ar fi avut oricum, datorită subiectului). Ar fi putut s-o lălăie lejer pe 250-300 de pagini, să aibă fire încîlcite, descrieri redundante și dialoguri inutile. A ales în schimb fluxul conștiinței, și-a dozat perfect dramatismul și i-a ieșit o bijuterie.

[Dalia · Rating 4 out of 5]

Scurtă dar intensă. Scrisă ca stream of consciousness, povestea e un amestec de gânduri și trăiri care recompun un adevăr trist al perioadei comuniste: soarta multor femei forțate să găsească pe cont propriu soluții pentru a scăpa de sarcini nedorite. Soluții care duceau de foarte multe ori la moartea femeii sau condamnare pentru avort.
Un bun reminder al condiției femeii în viziunea lui Ceaușescu: muncitoare in fabrica și mamă eroină, adică a cinci copii.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Avem nevoie de astfel de romane pentru a ne aduce aminte de acele timpuri în care nimic nu era la locul său, în care oamenii sufereau pentru vini inventate de comuniști. Mărturisirea Ecaterinei, spusă fără speranță, se împarte între dragostea pierdută a unui bărbat indiferent și suferința pricinuită de o sarcină pe care, în asemenea condiții, nu o dorește. Este o confesiune dură și plină de deznădejde, despre fabricile comuniste și ierarhiile lor absurde, despre avorturile interzise și pericolele clandestinității, despre dragoste pierdută și supraviețuire într-un stat căruia nu-i pasă decât de defectele tale.

[Suzănica Tănase · Rating 5 out of 5]

O carte ce trebuie neapărat citită. Am plâns și m-am înfuriat și în cele din urmă am realizat că mi-ar plăcea să o cunosc pe Corina deși, cumva straniu, simt că am trăit cu ea o viață. Corina sunt eu, mama, bunica și străbunica. Suntem toate la un loc.

[Io Nuca · Rating 4 out of 5]

Corina Sabău a adunat suferințele, umilințele și durerile femeilor din perioada comunistă și le-a concertat într-o carte. Și i-a ieșit destul de bine.

[Oana · Rating 5 out of 5]

Wow. Cand credeam ca subiectul comunismului e perimat, apare cartea asta. Da, tot comunismul e contextul, insa are o tema care inca pare a fi tabu in Romania - avortul. Mai precis avorturile ilegale facute intr-o perioada fara educatie, fara contraceptie... Foarte bine scrisa, m-a surprins stilul, tot aveam impresia ca am parte de o traducere foarte buna.
Mi-a amintit de Herta Muller si de Jose Saramago.
O recomand. Se citeste "in one sit", e scurta si concentrata. Nu are nimic in plus sau in minus.

[Iulia · Rating 3 out of 5]

O carte scurta si intensa. Initial, mi-a fost dificil sa ma obisnuiesc cu stilul in care e scrisa, insa pe parcurs a devenit tot mai natural, asemanator fluxului de ganduri.

[Liviu Szoke · Rating 4 out of 5]

Din recenzia apărută pe Bookblog:

„A fost, probabil, și asta tot o formă de tortură. La fel ca munca în fabrică, descrisă cu ironie amară de către autoare în această poveste, unde șefii de secție sunt un fel de zei pogorâți pe pământ și aproape toate femeile aflate în subordinea lor trebuie să li se ploconească și să se umilească pentru a le intra în grații.

Uf, aș spune multe despre acea perioadă pe care am cunoscut-o doar prin intermediul literaturii și al poveștilor părinților și socrilor mei care au trăit-o în toată hidoșenia ei. Aveam doar șase ani la Revoluție și n-am apucat să mă „bucur” de faptul că toată lumea avea un loc de muncă și bani cu care nu avea ce să cumpere din vitrinele goale ale magazinelor, căci totul se dădea pe rații și pe pile. Dar am avut plăcerea de a-i zgâria suprafața prin intermediul literaturii, iar un astfel de vehicul este romanul de față.

Corina Sabău alege un personaj feminin plin de îndoieli și îl transformă într-o adevărată eroină care îndură cu dârzenie toate greutățile și măgăriile care i se întâmplă. Crescând într-o familie cu un monstru pe post de tată care și-a băgat până la urmă soția în pământ, nici nu e de mirare că personajul nostru nu pare întotdeauna cu toate țiglele pe casă. Violența este o stare de fapt, cruzimea lumii în general nu cunoaște limite, iar când se mai trezește și însărcinată, ei bine, ce-ar fi de făcut mai departe? Când ai deja un copil și nu îndrăznești să-i spui celui pe care îl iubești cea mai tare taină a ta?

Scena avortului ar putea ocupa un loc central într-un film horror. Problema cu regimul acesta opresiv a fost că i-a transformat pe mulți în brute lipsite de orice sensibilitate, că i-a dezbărat de orice fărâmă de umanitate la care te-ai fi așteptat totuși din partea unui seamăn de-al tău. Iar personajul principal al poveștii simte din plin pe propria piele toate aceste aspecte. Drama finală a protagonistei este că a lăsat în urmă cruzimea și brutalitatea din sânul familiei de la sat și a dat peste alta, poate și mai hidoasă, în mijlocul orașului. În încheiere, recitiți finalul. Nu doar o dată, s-ar putea să-i găsiți noi sensuri la fiecare nouă lectură.

<>”

Mai multe: https://bit.ly/3mMQh05.

[Hristina · Rating 4 out of 5]

4,5 Foarte bună. Și a crescut de la pagină la pagină.

[Cărăşălu · Rating 3 out of 5]

O nuvelă, cel mult, nicidecum roman. Stilul e asemănător cu cel din A Handmaid's Tale - propoziții separate prin virgule, nu puncte, totul ca un șuvoi, trebuie să-ți încordezi atenția să-ți dai seama care cuvinte cui aparțin. Mie unuia nu-mi place, dar intuiesc că e potrivit pentru un text atît de scurt cu un astfel de subiect. Povestea e simplă: o femeie prinsă într-o căsătorie nefericită încearcă să facă singură avort acasă și moare. Stilul ales de Sabău îi permite să aducă în discuție și copilăria protagonistei, și viața muncitorească într-o fabrică ceaușistă, și degradarea relației ei cu soțul mult-visat, și sistemul medical - fără se adîncească în niciunul din aceste aspecte și fără să pară prea superficială.

Autoarea bifează toate căsuțele necesare, dar nimic mai mult. Trei stele pentru onestitate, că nuvela nici nu dă impresia că s-ar vrea a fi ceva mai mult decît e. Apreciez această rară calitate.

[Mihaela · Rating 3 out of 5]

Deşi subiectul şi povestea în sine mi-au plăcut, mi-a fost foarte greu să urmăresc dialogurile, gândurile şi toate emoțiile amestecate, fără linii de dialog, ca un râu de sentimente ce curge şi curge fără oprire.

Un stil de scriere care îmi displace şi pe care îmi e greu să cred că alții îl preferă.

Îmi pare rău. Am reuşut să mă ataşez de Ecaterina şi de fetele de la fabrică. Felul în care e scrisă cartea m-a făcut să pierd de multe ori şirul şi am rămas cu impresia că sunt multe lucruri pe care poate nu le-am înțeles.

[Stela · Rating 3 out of 5]

Emoționantă. Sună bine, chiar dacă vocea nu-i originală. Aproape la fel de emoționantă ca 4 luni, trei săptămîni și două zile.

[Eva Francés (archivofrances) · Rating 1 out of 5]

No he entendido nada gracias

[Ruxandra Ghitescu · Rating 5 out of 5]

Dacă aș putea aș da 10 stele. O carte care curge într-un ritm total aparte, o voce feminină care străbate barierele subiectivității și păttunde până și în cele mai profunde unghere ale empatiei cu memoria unei traume intergeneraționale.

[Andràș-Florin Răducanu · Rating 4 out of 5]

Genul de carte pe care aș spera să o citească cât mai mulți oameni. Curajul de a evoca un trecut atât de dureros este una dintre trădătorile cheie ale acestei proze concentrate asupra condiției femeii în RPR, pe care cred că o sumarizează cel mai bine chiar Corina Sabău prin cuvintele unui personaj care spune că ceea ce se află în interiorul femeii este al statului.

[scylla ☾ · Rating 3 out of 5]

franchement, je l'ai lu d'un coup.
je n'ai pas su m'arrêter parce que même si on entre complètement dans la tête de la narratrice, de toutes ses pensées, idées, tristesse et peur, j'ai adoré. parfois on passe souvent du coq à l'âne et ça m'a un peu déstabilisé mais j'ai beaucoup aimé le récit.

[RAI · Rating 4 out of 5]

„Și se auzeau greierii” este un roman scurt, dar intens, despre viața (și din păcate, moartea) femeii în comunism. Scriind într-o manieră ușor experimentală, atât prin prisma pluralității vocilor narative, cât și prin aceea a frazării aparent abracadabrante pe spații destul de largi, Corina Sabău creionează, atât în tușe groase, cât și din linii subțiri, subtile, condiția femeii (care aici chiar îmbracă direct pe suflet și pe viscere numele de „sexul slab”) într-o lume rece, crudă, dominată de bărbați parcă fără suflet și cu o minte spălată de doctrina Partidului. În această lume, deloc ficțională, nu demult apusă, femeile erau tratate aproape ca niște animale: erau frecvent bătute de soți acasă și înjosite de superiori la locul de muncă, în fel și chip, totul culminând cu hărțuirea sexuală. În fața tuturor acestor barbarii niciuna dintre ele nu avea curajul să se revolte. Iar repetitivitatea acestora le făcea chiar să ajungă să considere că aceasta este norma, normalitatea, că o divinitate absurdă, a legiferat tacit aceste lucruri.
Chiar dacă punctul culminant al mini-romanului este atins de problematica avortului clandestin, forțat pe de o parte de decretul dat de Partid, care interzicea complet abuziv avortul (aici nemaifiind vorba despre etica pruncuciderii, ci mai degrabă de anularea oricărei libertăți a femeii), cât și de atitudinea unui soț complet absent, care nu acceptă nici măcar discuția din jurul ideii de a mai avea un copil, nici restul modurilor în care era înjosită femeia nu trebuie trecute cu vederea.
Corina Sabău ne oferă astfel, atât o carte document, cât mai ales o carte strigăt, o carte-semnal-de alarmă. E mai mult decât necesar, este 100% obligatoriu, să înțelegem ororile trecutului pentru a putea măcar spera că nu vom mai ajunge și astăzi (sau mâine) să le repetăm.

[Andreea Petrescu · Rating 5 out of 5]

O carte care doare, am citit o cu un nod in gat permanent si terminand o nu pot decat sa fiu recunoscătoare ca nu traim inca vremea bunicilor si mamelor noastre.

[Raluca Boiangiu · Rating 3 out of 5]

A fost o carte buna, cu un subiect dur, dar stilul de scriere m-a bulversat foarte mult și pe tot parcursul cărții simțeam ca nu înțeleg sau nu imi dau seama de unele lucruri pe deplin.

[Roxana David · Rating 4 out of 5]

Până într-un punct, cartea asta mi s-a părut varianta calitativ superioară a Babei comuniste a lui Dan Lungu; ce a încercat el și a eșuat lamentabil, Corina Sabău a reușit cu grație și o sensibilitate nedisimulată. Să facă un portret al muncitorimii din fabricile RSR, adică. Dacă la Lungu aveam senzația că citesc o culegere de bancuri și clișee, daca personajele erau caricaturale, la Sabău avem de-a face cu personaje umanizate, contextualizate, cu trăiri și amintiri proprii. Stilul evocator și surpinzător de emoționant fără a fi patetic mi-era deja familiar din Blocul 29 apartamentul 1. M-a zguduit tragedia descrisă în a doua parte a cărții, m-a enervat, m-a toate cele, și am urât finalul din tot sufletul, dar asta nu e vina autoarei, ci a istoriei (trecute și prezente). Ce m-a deranjat a fost cât de dificil a fost de descifrat primul capitol - după, lectura a curs lejer, am terminat cartea într-o zi, dar primul capitol m-a zăpăcit și a trebuit să-l recitesc de mai multe ori cu voce tare până să mă prind cine ce spune, unde e dialog și unde e monolog, ar merge o reeditare la o viitoare ediție pentru clarificare, ar fi păcat să o abandoneze lumea fix când vrea s-o înceapă (cum am făcut și eu după ce am cumpărat-o mai demult, și cum au făcut și alții). În rest, numai admirație și respect pentru doamna Sabău, ca până acum. O voce distinctă și importantă.

[Maria · Rating 5 out of 5]

O carte citită dintr-o suflare.
Mi-a luat un pic să mă obișnuiesc cu stilul de scris, în care toate gândurile vin de-a valma. Dar e foarte potrivit lucrurilor descrise în carte. Și ajută mult și că nu e o carte care se întinde excesiv pe sute te pagini.
Mi-a luat un pic și să accept că voi citi o altă carte românească despre perioada comunistă. Dar sunt lucruri foarte relevante pentru ce se întâmplă acum. Și mi-a plăcut că autoarea se concetrează doar pe câteva aspecte, pe care însă le ilustrează foarte bine.
E o poveste care te impresionează și care te lasă dezarmat la gândul că nici măcar nu te poți distanța foarte mult de evenimentele din carte, nici spațial, nici temporal. Pentru mulți din noi, e realitatea pe care au trăit-o chiar părinții noștri în tinerețea lor.

[Luana Rizea · Rating 5 out of 5]

Auzeam șoapte pe care nu le-am înțeles mult timp. "Norocul meu că au fost doi, că altfel ajungeam la pușcărie. Norocul meu că unul nu a căzut. A fost un pleosc și gata. Soacră-mea a tras apa și s-a dus. Am avut noroc. " Niciodată nu am înțeles cum adică am avut noroc????? Citind apoi ce ce întâmpla atunci...am înțeles" norocul".
Mai târziu am înțeles ce se întâmpla pe vremea aceea când femeile nu puteau, nu doreau, nu mai voiau, o sarcină.
Cam așa povestește și Corina Sabău subiectul, parcă încă prea în grabă, ascuns, cu rușine, ca atunci...să nu fii arătată cu degetul, să nu fii îngropată de rușine...
Și se auzeau greierii este o carte mult prea scurtă pentru un subiect atât de vast, pentru o durere atât de mare, dar o carte bine scrisă, parcă a unor întâmplări asupra cărora cel care le trăiește, vrea să treacă rapid, tai adânc, ies, cos...

[Valentina Paolini · Rating 5 out of 5]

Esta novela me ha revuelto todo. Es corta pero se siente el peso que deja el acabarla de una sentada porque escuece y sabes que es una sensación que se queda contigo. Es una novela que no va sólo sobre el aborto ni la sociedad rumana del bloque comunista, va más allá. Va más allá porque los miedos de la protagonista nos atraviesan si eres mujer; el machismo constante y maltrato doméstico que se refleja en cada institución pública.

Me revolvió todo por dentro pero no me importa dejarlo así.

[Anibalector · Rating 4 out of 5]

O reusita stilistica, o tema dura, o plonjare intr-o lume a nefericirii gri.

[Kariniix · Rating 4 out of 5]

Out of nowhere punch in the stomach type of book

[Bianca Iordache · Rating 4 out of 5]

de impact. wow.

[dănuț]

not saying racist shit would've been great