What do you think?
Rate this book
Fecioarele despletite - Concert din muzica de Bach - Drumul ascuns
În Drumul ascuns prozatoarea a proiectat, în esenţă, o frescă socială a cărei realizare presupune renunţarea la „sentiment”, la „subiectivitate” în favoarea analizei „reci”, „obiective”, a elementelor care o compun; pentru atingerea ştintei „obiectivismului absolut”, Hortensia a conceput în acest ultim roman al ciclului o structură narativă din care lipsesc şi personajul-reflector, şi personajul-agent, şi intervenţiile autorului implicat, fără însă ca ansamblul să sufere în ceea ce priveşte coerenţa sau modul de organizare a mecanismului aceeaşi rigurozitate a construcţiei, aceeaşi atenţie acordată „scenelor barbare” (boala Lenorei şi moartea lui Drăgănescu sunt relatate în amănunt, cu instrumentele folosite şi altă dată în Balaurul sau Concert…), dar fără mărcile „subiectivităţii” celui care luciditatea personajelor îşi află, de fapt, „modelul” lor în „luciditatea virilă, fără pudoare echivocă” (formula aparţine lui Pompiliu Constantinescu) a autoarei înseşi.(Ioan HOLBAN)
634 pages
First published January 1, 1975
8 people are currently reading
178 people want to read
About the author
Hortensia Papadat-Bengescu
19 books48 followersHortensia Papadat-Bengescu a fost o prozatoare, romancieră și nuvelistă importantă din perioada interbelică.
Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă.
În anul 1913 publică la revista Viața românească, formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.
Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.
La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate.
Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.
Opera literară
Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista Viața românească, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” (Femei, între ele) urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum Ape adânci, Femeia în fața oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.
Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului Sburătorul, căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație.
Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului, Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.
Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă.
În anul 1913 publică la revista Viața românească, formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.
Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.
La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate.
Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.
Opera literară
Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista Viața românească, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” (Femei, între ele) urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum Ape adânci, Femeia în fața oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.
Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului Sburătorul, căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație.
Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului, Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
August 4, 2020
Am regăsit cu bucurie personajele delicioase și, în același timp, odioase ale romanului interbelic, recomandate, dar și impuse de profesorul de română din liceu. Le-am recitit ca la 17 ani, în arșița verii, cu aceeași mirare a descoperirii în scriitorii români a harului marii literaturi.
Dacă în “Fecioarele despletite” se introduc personajele în cadru, în “Concert din muzică de Bach” se dezvoltă numeroase intrigi amoroase și morale. “Drumul ascuns” spre parvenire al Cocăi Aimée și al doctorului Walter se intersectează cu destinul tragic al Lenorei, dar se abate și prin calea familiei Drăgănescu.
Sunt câteva inadvertențe care pălesc puțin din strălucirea cărților: Sia ba are 19 ani, ba 17; Lenora este în primul volum la a doua căsătorie, iar Coca Aimée este fiica cea mare din primul mariaj, dar în al treilea volum Lenora devine văduvă divorțată și Coca Aimée este fiica mijlocie din mariajul cu Hallipa. 🤔 Despre Tudor Hallipa, recăsătorit în volumul II cu verișoara Eliza după divorțul fulger de Lenora, despre gemenii Hallipa, profesorul Rim, Mini nu se mai pomenește nimic în volumul III, iar Nory Baldovin, Buna Lina, Ada Razu, Lică Trubadurul sunt prezenți mai mult nominal decât efectiv.
Dacă în “Fecioarele despletite” se introduc personajele în cadru, în “Concert din muzică de Bach” se dezvoltă numeroase intrigi amoroase și morale. “Drumul ascuns” spre parvenire al Cocăi Aimée și al doctorului Walter se intersectează cu destinul tragic al Lenorei, dar se abate și prin calea familiei Drăgănescu.
Sunt câteva inadvertențe care pălesc puțin din strălucirea cărților: Sia ba are 19 ani, ba 17; Lenora este în primul volum la a doua căsătorie, iar Coca Aimée este fiica cea mare din primul mariaj, dar în al treilea volum Lenora devine văduvă divorțată și Coca Aimée este fiica mijlocie din mariajul cu Hallipa. 🤔 Despre Tudor Hallipa, recăsătorit în volumul II cu verișoara Eliza după divorțul fulger de Lenora, despre gemenii Hallipa, profesorul Rim, Mini nu se mai pomenește nimic în volumul III, iar Nory Baldovin, Buna Lina, Ada Razu, Lică Trubadurul sunt prezenți mai mult nominal decât efectiv.
November 13, 2025
Concert din Muzica de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu
What an intriguing, odd name- Hortensia Papadat Bengescu.
Even if she is rather famous and appreciated where I am, this morning I was on the point of abandoning the Concert.
And then, doctor Rim entered the stage and he changed my decision, making me stay with a rather long adaptation of the novel…two hours and forty minutes long!
Doctor Rim is played by the actor who keeps showing up in my notes and memories.
The one who acts as a kind of a role-model, through the…roles he played.
George Constantin is not only the best actor I know- I came to the conclusion that for various reasons, he did not have to act in The Bucket List, like the other giant I knew- Jack Nicholson.
He is also a giant that with his halo, karma, charm and I do not know what else sends a message, an encouragement for the listener to be wiser, braver, kinder, more majestic and much more.
In this adapted version of the Concerto, doctor Rim is an interesting character.
The main part of him is negative though- he is in love with an eighteen year old and pretends to be very sick and suffering in order to keep her in the house, to take care of him.
Sia is the name of the eighteen year old, who steals from the house whatever she can get her hands on.
Lica is the father of Sia and another personage with plenty of mischievous plans and schemes, which are put into action.
His daughter is placed in the house of doctor Rim with bad intentions and later on, he gets involved with a princess, with whom he misbehaves.
The so-called affair between Rim and Sia, apart from a strange Asian flavor, given to it by the weird, eastern sounding names, has some odd echoes near home.
Since I have only a financial relationship with my “spouse” I tend to watch younger women and dream about romantic escapades, so I see myself in Rim.
Lica starts an adventure in a way that makes one think of the Hollywood productions:
On the street, he is hit by a couch, but he is good with horses and controls him, without being harmed.
In the couch, we find princess Ada and prince Maxentiu.
Ada and Maxentiu have some kind of an interested association, where she has the money and he has an aristocratic title.
Ada is impressed by the handsome Lica and goes searching for him on Victory Avenue, where I go every day, but only to find a very different landscape and population from what was there 100 years ago.
When the two meet, the rich lady wants to hire the young man as the head of her stables.
This causes frictions with the husband, who, even if not in love with his wife anymore, wants to be spared the humiliation of having her lover present all the time under their roof.
However, Lica is not the type of man to respect a set program and obey orders, so he is soon out of the door.
As you have gathered, the plot is thick and the story may catch your attention.
It is not one of my favorites and if it weren’t for the surprise casting of George Constantin, I would have passed on nearly three hours of hard to follow events.
As I look back at the Concerto, I think it resembles a soap opera in a way, even if it much more meaningful worthier than a Televised novella.
I liked it, in conclusion.
What an intriguing, odd name- Hortensia Papadat Bengescu.
Even if she is rather famous and appreciated where I am, this morning I was on the point of abandoning the Concert.
And then, doctor Rim entered the stage and he changed my decision, making me stay with a rather long adaptation of the novel…two hours and forty minutes long!
Doctor Rim is played by the actor who keeps showing up in my notes and memories.
The one who acts as a kind of a role-model, through the…roles he played.
George Constantin is not only the best actor I know- I came to the conclusion that for various reasons, he did not have to act in The Bucket List, like the other giant I knew- Jack Nicholson.
He is also a giant that with his halo, karma, charm and I do not know what else sends a message, an encouragement for the listener to be wiser, braver, kinder, more majestic and much more.
In this adapted version of the Concerto, doctor Rim is an interesting character.
The main part of him is negative though- he is in love with an eighteen year old and pretends to be very sick and suffering in order to keep her in the house, to take care of him.
Sia is the name of the eighteen year old, who steals from the house whatever she can get her hands on.
Lica is the father of Sia and another personage with plenty of mischievous plans and schemes, which are put into action.
His daughter is placed in the house of doctor Rim with bad intentions and later on, he gets involved with a princess, with whom he misbehaves.
The so-called affair between Rim and Sia, apart from a strange Asian flavor, given to it by the weird, eastern sounding names, has some odd echoes near home.
Since I have only a financial relationship with my “spouse” I tend to watch younger women and dream about romantic escapades, so I see myself in Rim.
Lica starts an adventure in a way that makes one think of the Hollywood productions:
On the street, he is hit by a couch, but he is good with horses and controls him, without being harmed.
In the couch, we find princess Ada and prince Maxentiu.
Ada and Maxentiu have some kind of an interested association, where she has the money and he has an aristocratic title.
Ada is impressed by the handsome Lica and goes searching for him on Victory Avenue, where I go every day, but only to find a very different landscape and population from what was there 100 years ago.
When the two meet, the rich lady wants to hire the young man as the head of her stables.
This causes frictions with the husband, who, even if not in love with his wife anymore, wants to be spared the humiliation of having her lover present all the time under their roof.
However, Lica is not the type of man to respect a set program and obey orders, so he is soon out of the door.
As you have gathered, the plot is thick and the story may catch your attention.
It is not one of my favorites and if it weren’t for the surprise casting of George Constantin, I would have passed on nearly three hours of hard to follow events.
As I look back at the Concerto, I think it resembles a soap opera in a way, even if it much more meaningful worthier than a Televised novella.
I liked it, in conclusion.
June 10, 2013
Momentan cea mai buna autoare de literatura pe care am citit-o... Sunt foarte bucuroasa de descoperire. Un ritm alert, vocabular bogat, atentie catre detalii psihologice, personaje originale, care-si mentin rolul pana la capat.
September 12, 2009
Maybe I am not wrong saying that the character of this book is in a way a new type of Daisy Miller, in a different way and still in the characteristic way of a jeune fille de l'époque, dominant and pleasant, but also naive and frightened...
September 25, 2020
Foarte bun începutul, atât ca tehnică literară modernă cât și ca suspans. Păcat că intensitatea se diluează pe parcurs iar nedumeririle cititorului sunt lăsate fără explicații chiar și în celelalte volume. Lenora are un comportament straniu, explicabil doar prin demență, dar constatăm cu uimire că nu e chiar așa... Tot prea puțin se insistă pe Mika-Le, ar fi fost interesant dacă se punea mai mult accent pe viața ei.
Impresia generală e de lume bolnavă, o boală morală care se reflectă fizic, de degradare, de sfârșit de civilizație, având în vedere războiul care a urmat și care a schimbat lumea din temelii.
Impresia generală e de lume bolnavă, o boală morală care se reflectă fizic, de degradare, de sfârșit de civilizație, având în vedere războiul care a urmat și care a schimbat lumea din temelii.
October 23, 2010
Liked it...but it does resemble a bit Virginia Woolf's style to me (though I liked it more than I liked Mrs Dalloway, in the sense that at the end, I always expect more from the story. I like stories about people's lives, and these stories just seemed unfinished to me?!?
Displaying 1 - 6 of 6 reviews