Livia Ștefan (n. 1982) e din Giurgiu, de unde a imigrat în 2007 să mai învioreze Bucureștiul. A debutat cu re.volver (2012), volum urmat de Lolita32 (Casa de Editură Max Blecher, 2016). Punkistă înrăită, cântă în trupa Oedip Piaf.
iată fata asta cu pulpele reci cu pulpe magnetice reci în pantofii ei roșii stropiți cu noroi venită aici dintr-o altă furtună fata asta exponatul ăsta micuț
"te uiți la fotografii cu alte femei te-ntrebi dacă ești la fel de frumoasă la fel de nebună dacă ești sută la sută feminitate nu ești dacă faci aceleași lucruri interesante nu le faci faci oamenii să râdă sau să nu râdă fac oamenii să râdă sau să nu râdă
aici începe singurătatea în aceeași greață firească pentru care mamele noastre ne-au urât cândva aceeași greață cu care și-au urât mai devreme sau mai târziu soţii aici unde visezi mereu că cineva moare aici unde fumezi în pat aici unde biblia ilustrată a minibarului lucește eficient deasupra unui sertar rămas nedeschis
aici unde aştepţi ca un infern într-un loc fericit"
poezia umană în care se vede angoasa, furia, ironia, necazul, dar și iubirea distantă. atmosferă distopică. prezent înghețat în timp. damnat definitiv.
,,dă-mi un limbaj care să nu îmi dea speranțe, un limbaj al certitudinilor vocabularul creanțelor certe, lichide și exigibile ceva împotriva indeciziilor limbajul care să nu promită nimic din ce nu poate face și fractali și artere prin care să circule dă-mi o expresie pe care să știu s-o iubesc"
Ingenios prin descrieri, inovativ prin segmentul mahalalelor și prin tăieturile de cuțit pe brațul cititorului care sunt mai toate descrierile, totuși volumul nu este foarte bine închegat, cred că dacă ar fi fost o alcătuire mai reticentă ar fi ieșit mult mai bine, însă este un stand alone în poezia românească.
3.5. i-aș fi dat 4 sau chiar 5 stele dacă nu era pentru ultima parte, care mi s-a părut pur și simplu un amalgam de secvențe fetișizante și un casual drop de ț slur
te-ai îmbătat de sute de ori departe de mine m-am făcut praf de sute de ori departe de tine fața ta un paragraf elaborat fața mea o expresie simplă și tripul ăsta-i al nostru să îl irosim să lăsăm vara asta să ne strângă de gât cu lanțuri de aur
suntem atât de singuri și siguri că o să uităm toate lucrurile astea o să uităm totul
dacă tokyo by night 1 și 2 ar fi fost poezie (i love Claudia Golea) da' nu doar atât că mai e ceva și din Ruxandra Novac și poate din Ierbarul lui Dósa și până și din glamul Lanei del Rey da' și Ryu Murakami