„Matricea stilistică“ este ca un mănunchi de categorii care se imprimă, din inconştient, tuturor creaţiilor umane, şi chiar şi vieţii întru cât ea poate fi modelată de spirit. Matricea stilistică, în calitatea ei categorială, se întipăreşte, cu efecte modelatoare, operelor de artă, concepţiilor metafizice, doctrinelor şi viziunilor ştiinţifice, concepţiilor etice şi sociale etc. Sub acest unghi trebuie să notăm că „lumea" noastră nu e modelată numai de categoriile conştiinţei, ci şi de un mănunchi de alte categorii, al căror cuib e inconştientul. Frontul creator uman în raport cu „lumea" nu e simplu, cum cred Kant şi toţi care l-au urmat, ci multiplu, sau cel puţin dublu. „Lumea noastră" se înfruptă deci din spontaneitatea umană cu o intensitate exponenţială. ()
Lucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.
In Trilogia Culturii putem observa ingeniozitatea lui Blaga, care trateaza problema culturii universale din perspectiva multidisciplinara. El scrie despre aspectele istorice, geografice, lingvistice, artistic-stilistice, filozofice si religioase ale culturii universale. Este un universalist, insa mi se pare ca exceleaza in intelegerea semnificatiei spiritualitatii si mai ales a celei din Europa de Est in antiteza cu cea a Apusului (cap. Spiritualitati bipolare). Din punct de vedere filozofic face unele speculatii care isi gasesc forma ideala in caracterul Est-european si mai ales cel mioritic. Din perspectiva artistica, patrunde in semnificatia esentiala si originala a bisericilor maramuresene, a modelelor de pe ceramicile populare sau a portului popular, comparandu-le cu cele europene. Din perspectiva lingvistica, el incearca sa explice cum din unele cuvinte latine s-au format unele cuvinte romanesti, mai simple si mai organice, caracteristice spatiului locuit de români. Este destul de greu sa demonstreze aceasta, deoarece de obicei forma primitiva o premerge pe cea "elevata". El spune ca din cea elevata se trage cea simpla. Ex: pavimentum (lat.) - pamant (ro.). Pavimentum inseamna paviment, pavaj, podea, iar pamant inseamna materia organica din care iese viata, tradus si cu terra. Este greu de crezut ca "pamant" isi are originea in "pavimentum" si nu invers... Nu il putem banui pe Blaga de rea vointa, ci de lipsa de interes amanuntit asupra acestui subiect, dar si de lipsa de surse bibliografice, la acea vreme, in acest domeniu. Cert este ca Trilogia Culturii studiaza problema spiritului local, românesc, in completare sau in antiteza cu cel universal. Aceasta carte poate fi recomandata tuturor, dar mai ales celor care considera ca nu se gasesc valori semnificative in cultura română, comparabile cu cele europene sau universale.
Poate la 50 de ani mă voi uita în urmă și mă voi întreba care a fost cea mai importantă carte pe care am citit-o, care m-a definit în momentul de răscruce al maturizării umane. M-aș bucura să aflu, că peste 30-40 de ani, Trilogia Culturii, și filozofia lui Blaga va rămâne în temelia inconștientului meu.
La un an înainte de a începe să citesc carea, am răsfoit-o, spunându-mi că n-am să reușesc niciodată să înțeleg conceptele filozofice unei cărți atât de vaste precum aceasta. Însă spre deosebire de cărțile de filozofie traduse, Blaga reușește să utilizeze limba română în capacitatea ei maximă. Cursivitatea lui Blaga traduce conceptele, fără însă ale defini precis, metodic.
"Argumentele împotriva metafizicii nu ajută la nimic, cum argumentele nu sunt o rețetă eficace de pildă împotriva iubirii."
Conținutul cărții este de eternă actualitate. Blaga explică de ce românii sunt români, rolul Ortodoxiei în formarea etnică, intraductibilitatea unora dintre cuvintele românești, precum "dor", asemănarea între Nirvana lui Buddha și Rai-ul lui Iisus, alter ego-ul de Voievod al lui Eminescu, de ce diferă construcția bisericilor Creștine în funcție de raportarea la Sfantul Duh, de ce Catolicii stau jos iar Ortodocșii în picioare, etc.
"Salvarea nu e o speranța ci o experiență.Salvarea nu e o perspectivă condiționată a existenței, ci mediul certa al existenței."
"E curios cum în atmosfera ascetică a Sfântului Munte care, în realizările sale extreme de viață sufletească, amintește iluminări tibetane, iar ca disciplină interioară, rigoarea yoghinilor, din India."
Vechea cultură egipteană implică sentimentul spațial al drumului labirintic care duce spre moarte."
Cu siguranță nu este o carte pentru neinițiați. Am avut probleme în pasaje în care Blaga face apel la câteva lucrări ale unor filozofi consacrați (Kant, Heidegger, Kierkegaard, Nietzsche). Acest fapt nu ar trebui să îndepărteze cititorii de la cărțile lui, pentru că referințele sunt deobicei explicitate.
Recomand tuturor celor care caută să afle răspunsuri punându-și întrebări. Existența întru mister și pentru revelare.
Știm de la Blaga că omul, spre deosebire de animal, participă la două feluri de existență: existența în orizontul „întru imediat și pentru securitate” (comun omului și animalelor) și întru „mister și reveare” (tip de existență specific doar omului). În cuvintele lui Blaga: „omul ca mod specific de a exista este orientat spre orizontul misterului. [...] Omul există desigur şi în lumea dată şi pentru autoconservare ca animalele, dar aceasta numai în măsura animalităţii sale; ca „om”, el există însă în orizontul misterelor, şi e înzestrat cu destinul ce se desprinde ca un corolar din acest mod, cu destinul de a încerca revelarea misterelor.” Observăm că această limită impusă omului nu este neapărat o pedeapsă, ci o condiție necesară existenței omului, ființă al cărei destin este de a da sens lumii prin creație. Actul creației este pentru Blaga un proces strâns lega de aspirația omului de a revela misterele care îl înconjoară. Aceste aspecte sunt subliniate de Leonard Gavriliu, care pune accent pe facptul că omul, în viziunea lui Blaga, este o ființă ce își trăiește existența sub semnul unui destin ce îl obligă la creație (mituri, teorii științifice, edificii metafizice, doctrine religioase etc), existența sa în orizontul misterului fiind „o permanentă incitare la creație în toate domeniile în care se presimte o enigmă, o criptogramă ontică, o taină care invită la destăinuire”. Drama sa rezidă din faptul că încercările sale de a converti un mister în non-mister au un caracter tragic, deoarece, după infinite eforturi, toate sunt osândite să se prăbușească, încercările sale fiind limitate de cenzura transcendentă. Așadar, chiar dacă cunoașterea absolută îi este interzisă, prin actul creației omul încearcă să participe simbolic la dezlegarea tainelor universului.
„Cultura este expresia directă a unui mod de existenţă sui generis, care îmbogăţeşte cu un nou fir, cu o nouă culoare canavaua cosmosului. Omul a devenit creator de cultură în clipa promiţătoare de tragice măreţii, când a devenit cu adevărat OM, în momentul când a început să existe astfel, adică structural pe un alt plan decât înainte, în alte dimensiuni, pe podişul sau în tărâmul celălalt, al misterului şi al revelării. ”
„Toate animalele "există" în unul şi acelaşi fel: întru imediat şi pentru securitate. "Omul" a fost produs printr-o mutaţie biologică numai cât priveşte mutaţia sa de specie vitală; cât priveşte însă modul său de a exista (în orizontul misterului şi pentru revelare) omul s-a declarat, datorită unei mutaţii ontologice, singulare în univers... O mutaţie superioară încapsulează pe aceea, peste care ea se clădeşte. Astfel, de pildă, modul "existenţei umane în orizontul misterului pentru revelare" încapsulează modul existenţei animale întru imediat şi securitate.”
Inițial am fost captivată de ce propune și mai ales de modul în care scrie Blaga, dar pe parcurs am ajuns să mă întreb care e miza și, mai ales, să privesc din ce în ce mai suspicios afirmațiile generalizatoare despre culturi, popoare etc. Mai încerc și altceva.