What do you think?
Rate this book
Cină cu ficat și inimă
Invitațiile la cină sunt pentru obezul Murki un fel de tactică de supraviețuire. Numai că aceste invitații declanșează un șir de morți misterioase, iar polițiștii sunt neputincioși în fața acestor enigme în care lipsesc mobilul și arma crimei. Doar câțiva oameni dețin amănuntele care pot dezlega misterul. Și, în final, cu toții trebuie să răspundă la o întrebare: oare este o crimă să-ți dorești să fii fericit?
302 pages, Paperback
Published May 11, 2018
5 people are currently reading
165 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 37 reviews
May 8, 2018
Terifiantă de multe ori, delicioasă de și mai multe ori, deprimantă în scenele care descriu poliția română și modul în care „știe” aceasta să rezolve cazuri. Noroc că s-a întors Melania Lupu. Ba nu, nu e Melania Lupu, e o bătrânică aproape la fel de simpatică, pe care lumea o crede proastă. De Murki nu știu dacă să-mi fie milă sau groază. Oricum, îl admir pentru inteligența și cultura extraordinare, nu însă și pentru ceea ce-l mână-n luptă. Marc Aureliu mi s-a părut la fel de stupid pe cât îi e numele, de care e chiar nedemn. Dar nu poate mai mult săracul, chiar dacă e eternul tip de detectiv, pardon, polițist, divorțat (părăsit de o soție la fel de nesimțitoare ca Murki Uzun), bețiv și fumător înrăit, pentru care singura care ar trebui să conteze trece neobservată. Singurul personaj vajnic, pentru care chiar am simțit foarte multe, a fost Doina, o adevărată polițistă și om de mare caracter.
Recunosc, mi-a lăsat gura apă de foarte multe ori, aducându-mi aminte de excelentele romane cu Salvo Montalbano ale lui Andrea Camilleri, la care, la fel, am salivat din greu, ca un adevărat pofticios ce sunt (nu mă consider gurmand). O reușită combinație de roman polițist, „Hannibal” (serialul) și „Parfumul” lui Patrick Suskind, care se citește cu mare plăcere și care reușește să mențină viu suspansul în ciuda faptului că știi cam tot ce se poate ști încă de pe la jumătatea cărții.
Mai multe, cât de curând, pe FanSF.
Recunosc, mi-a lăsat gura apă de foarte multe ori, aducându-mi aminte de excelentele romane cu Salvo Montalbano ale lui Andrea Camilleri, la care, la fel, am salivat din greu, ca un adevărat pofticios ce sunt (nu mă consider gurmand). O reușită combinație de roman polițist, „Hannibal” (serialul) și „Parfumul” lui Patrick Suskind, care se citește cu mare plăcere și care reușește să mențină viu suspansul în ciuda faptului că știi cam tot ce se poate ști încă de pe la jumătatea cărții.
Mai multe, cât de curând, pe FanSF.
May 1, 2018
O masă savuroasă anunțată pe Facebook. Invitatul selecționat vine, se desfată, spune o poveste și pleacă, pentru a fi descoperit câteva zile mai târziu mort, suferind de o atrofie a unui organ vital. Poliția trebuie să descopere criminalul, motivele lui, felul în care-și ucide victimele. Desigur, trecutul dezvăluie mai mult decât prezentul sau decât Facebook-ul.
Un policier românesc, deci cu polițiști români nu prea descurcăreți, un roman care păstrează suspansul până spre final, deși savoarea lui nu este dată de acțiune sau mister, ci de desfătările culinare și referințele literare.
Un policier românesc, deci cu polițiști români nu prea descurcăreți, un roman care păstrează suspansul până spre final, deși savoarea lui nu este dată de acțiune sau mister, ci de desfătările culinare și referințele literare.
May 21, 2018
Recenzia complet :https://bit.ly/2IxQhjD
„Monştrii rămân, îngerii pleacă.”
În Parfumul, de Patrick Süskind, unul dintre cele mai controversate şi tulburătoare romane pe care le-am citit, Jean-Baptiste Grenouille a transformat simțul olfactiv şi, implicit, mirosul, într-o armă. O armă cu care a ucis în numele unei nevoi copleşitoare, acea dorinţă pătimaşă de a crea o esenţă nouă, un parfum ce i-ar putea opri setea de autodepăşire odată cu atingerea perfecţiunii.
Obsesia lui Grenouille, deşi este înfricoşătoare şi cutremurătoare, surprinde vastitatea simbolistică a artei; în Parfumul, este o frumuseţe otrăvitoare, letală, ce absoarbe puritatea şi inocența tinereţii într-un sacrificiu necesar pentru sufletul artistului, atât de copleşit de simţuri şi idei, căzut pradă nebuniei, încât nu pune în balanţă preţul plătit pentru inspiraţie: viața muzei. El vede doar rezultatul final, capodopera la care trebuie să ajungă, pe care el, şi doar el, o poate crea.
În Cină cu ficat şi inimă, arma este simţul gustului. După câteva capitole, eşti tentat să îl compari pe Murki cu Grenouille, să cauţi asemănări şi să îl învinovăţeşti, să refuzi invitaţia lui la cină şi să îl predai poliţiei. Un cititor curajos va proceda diferit. Nu va aluneca în capcană, însă va risca. Îşi va lua câteva măsuri de siguranţă şi va ajunge pregătit la cină, pregătit pentru schimb, pentru a efectua „plata” cerută de Murki. Atât de simplă şi de neaşteptată, încât abia la finalul romanului, după ce te vei îndepărta de carte şi vei reflecta la epilog, vei conştientiza cu câtă superficialitate privim (şi acceptăm) sinceritatea şi fericirea. Simţim că ne aparţin şi că ni se cuvin, fără un „preţ” sau o apreciere, fără să luptăm pentru ele.
„Monştrii rămân, îngerii pleacă.”
În Parfumul, de Patrick Süskind, unul dintre cele mai controversate şi tulburătoare romane pe care le-am citit, Jean-Baptiste Grenouille a transformat simțul olfactiv şi, implicit, mirosul, într-o armă. O armă cu care a ucis în numele unei nevoi copleşitoare, acea dorinţă pătimaşă de a crea o esenţă nouă, un parfum ce i-ar putea opri setea de autodepăşire odată cu atingerea perfecţiunii.
Obsesia lui Grenouille, deşi este înfricoşătoare şi cutremurătoare, surprinde vastitatea simbolistică a artei; în Parfumul, este o frumuseţe otrăvitoare, letală, ce absoarbe puritatea şi inocența tinereţii într-un sacrificiu necesar pentru sufletul artistului, atât de copleşit de simţuri şi idei, căzut pradă nebuniei, încât nu pune în balanţă preţul plătit pentru inspiraţie: viața muzei. El vede doar rezultatul final, capodopera la care trebuie să ajungă, pe care el, şi doar el, o poate crea.
În Cină cu ficat şi inimă, arma este simţul gustului. După câteva capitole, eşti tentat să îl compari pe Murki cu Grenouille, să cauţi asemănări şi să îl învinovăţeşti, să refuzi invitaţia lui la cină şi să îl predai poliţiei. Un cititor curajos va proceda diferit. Nu va aluneca în capcană, însă va risca. Îşi va lua câteva măsuri de siguranţă şi va ajunge pregătit la cină, pregătit pentru schimb, pentru a efectua „plata” cerută de Murki. Atât de simplă şi de neaşteptată, încât abia la finalul romanului, după ce te vei îndepărta de carte şi vei reflecta la epilog, vei conştientiza cu câtă superficialitate privim (şi acceptăm) sinceritatea şi fericirea. Simţim că ne aparţin şi că ni se cuvin, fără un „preţ” sau o apreciere, fără să luptăm pentru ele.
December 31, 2023
Premisa foarte interesanta, Murki avea atat de mult potential, insa in constructia personajelor si a actiunii a lipsit ceva pentru mine.
May 8, 2018
Nu este una dintre cele mai întortocheate cărți pe care le-am citit vreodată, dar se regăsește în top 10 preferințe când vine vorba de thriller. Cu atenția pentru detalii, cu baza solidă care îi oferă un punct de plecare nemaipomenit pentru un astfel de roman, cu aceleași umbre întunecate pe care le-am mai întâlnit la Suskind în „Parfumul”, Mihaela Apetrei scrie un roman de care lumea noastră literară avea nevoie. Ridică ștacheta cu eleganță și, dacă s-ar da note ca la gastronomie, aș spune că tocmai a adus stele Michelin la noi în țară. Mi-a plăcut mult, mult de tot!
https://ancasicartile.wordpress.com/2...
https://ancasicartile.wordpress.com/2...
August 16, 2020
O carte fenomenală, un fir de subiect foarte neobișnuit, intrigant și care te face să te gândești la realitățile din viața ta. Recomand.
July 6, 2018
O carte faină, care se citește ușor, cu un personaj central fascinant. Și deși un sociopat cu probleme clare, explică atât de fain felul în care vede el lumea încât aproape l-am înțeles, deși l-am considerat un criminal cu sânge rece. Și mi-a plăcut enorm de Doina, polițista care chiar a dus pas cu pas greul anchetei.
Am dat doar 4 stele deoarece nu mi-a plăcut finalul. Nu prea m-a convins șmecheria prin care mureau oamenii, mi s-a părut puțin prea trasă de păr. De fapt, am avut senzația că acesta trebuia să fie un roman fantastic, dar a fost forțat în tiparele unui roman polițist. Totuși, m-am distrat încercând să ghicesc ce se întâmpla de fapt și mi-a plăcut să citesc despre modul în care vedea Murki viața.
Abia aștept următoarea carte a Mihaelei, sunt curioasă ce personaje fascinante va mai crea :)
Am dat doar 4 stele deoarece nu mi-a plăcut finalul. Nu prea m-a convins șmecheria prin care mureau oamenii, mi s-a părut puțin prea trasă de păr. De fapt, am avut senzația că acesta trebuia să fie un roman fantastic, dar a fost forțat în tiparele unui roman polițist. Totuși, m-am distrat încercând să ghicesc ce se întâmpla de fapt și mi-a plăcut să citesc despre modul în care vedea Murki viața.
Abia aștept următoarea carte a Mihaelei, sunt curioasă ce personaje fascinante va mai crea :)
Read
January 14, 2019Imi doream de mult timp sa citesc acest roman, pentru ca pare exact genul meu. Coperta si titlul sunt extrem de atragatoare si recunosc ca imi facusem cateva scenarii in minte in legatura cu actiunea. Nu a fost asa cum m-am asteptat eu, insa mi-a placut, a fost un roman bun, scris bine, cu atentie la detalii. E prima mea intalnire cu Mihaela Apetrei si cu siguranta nu ultima. :)
Am apreciat mult faptul ca nu a fost un roman de duzina, genul comercial, care sa se vanda bine unui anumit tip de public. A fost un roman inteligent, gandit bine, cu referinte culturale interesante si cu o poveste solida. Mi-a placut asemanarea cu cartile Rodicai Ojog, mai ales cu Melania Lupu, unu dintre personajele mele preferate din literatura romana, insa cred ca a fost usor dusa la extrem. Nu era nevoie sa mi se aminteasca cu fiecare ocazie cat de mult seamana Sophie cu Melania. Am vazut asta din prima si a fost suficient.
Politia romana e descrisa in mod realist, tipic pentru romanele din literatura noastra. Ancheta inainteaza greu, resurse putine, multa munca si putin somn, viata sociala distrusa. Mi-a placut insa de Doina si prospetimea ei, a fost ca o raza de soare intr-un mediu cenusiu.
O sa sune ciudat, dar mi s-a facut foame citind romanul acesta. :D E o nebunie de gusturi si mirosuri, retete interesante, care te fac sa il iubesti pe Murki pentru talentul lui gastronomic. Cred ca a facut povestea mai interesanta si i-a dat o nota aparte.
Finalul mi s-a parut putin tras de par, mai ales pentru ca totul fusese construit atat de bine pana la el.. motiv pentru care i-am dat patru stelute. Insa cu siguranta cartea merita citita, o sa va placa si o sa o cititi pe nesimtite.
Am apreciat mult faptul ca nu a fost un roman de duzina, genul comercial, care sa se vanda bine unui anumit tip de public. A fost un roman inteligent, gandit bine, cu referinte culturale interesante si cu o poveste solida. Mi-a placut asemanarea cu cartile Rodicai Ojog, mai ales cu Melania Lupu, unu dintre personajele mele preferate din literatura romana, insa cred ca a fost usor dusa la extrem. Nu era nevoie sa mi se aminteasca cu fiecare ocazie cat de mult seamana Sophie cu Melania. Am vazut asta din prima si a fost suficient.
Politia romana e descrisa in mod realist, tipic pentru romanele din literatura noastra. Ancheta inainteaza greu, resurse putine, multa munca si putin somn, viata sociala distrusa. Mi-a placut insa de Doina si prospetimea ei, a fost ca o raza de soare intr-un mediu cenusiu.
O sa sune ciudat, dar mi s-a facut foame citind romanul acesta. :D E o nebunie de gusturi si mirosuri, retete interesante, care te fac sa il iubesti pe Murki pentru talentul lui gastronomic. Cred ca a facut povestea mai interesanta si i-a dat o nota aparte.
Finalul mi s-a parut putin tras de par, mai ales pentru ca totul fusese construit atat de bine pana la el.. motiv pentru care i-am dat patru stelute. Insa cu siguranta cartea merita citita, o sa va placa si o sa o cititi pe nesimtite.
September 2, 2019
*4.5/5*
Îmi amintesc că mi-am dorit aceasta carte în biblioteca încă din vara. O prietena mi-a luat-o, însă, înainte, așa că, având nevoie de o opinie, i-am cerut părerea după ce a terminat de citit romanul. "E ok, se vede că e scrisa de o româncă."
Răspunsul asta m-a ambiționat, într-un fel, sa mă conving că nu e așa. Că acest roman are potențial.
In final, am primit-o cadou de Crăciun alături de "In ape adânci" de Paula Hawkins, urmând să încep să o citesc peste vreo 3 zile.
In primul rand, vreau sa o felicit pe autoarea acestui roman, Mihaela Apetrei, pentru explozia de culoare și gust a descrierilor referitoare la rețetele culinare. Le-am savurat din plin, in ciuda faptului că pe unele dintre ele nu le-aș incerca în realitate din cauza unor alimente pe care le resping din varii motive. Subiectul mi s-a părut destul de interesant, fiind desfășurat pe mai multe planuri care se întrepătrund usor-usor pagina după pagină. Sincer sa fiu, până sa ajung la final, mă aflam la borna de 4 stele, urmând ca, după ce termin de citit thrillerul, sa mă decid dacă merită să sar la cota 5, sau sa rămân pe poziții.
Motivul pentru care am ajuns sa acord un 4.5 este cel al gustului ușor amar care mi-a rămas imediat ce am finalizat lectura. Parca a lipsit ceva, un condiment care a fost uitat pe lista cu ingrediente și care m-ar fi cucerit pe deplin.
In fine, mă bucur că am inceput anul 2019 cu aceste cine pline de emoții și preparate extravagante, cu personaje a căror trăsături și sentimente au fost bine conturate și, nu în ultimul rând, cu o acțiune care merita parcursa.
Îmi amintesc că mi-am dorit aceasta carte în biblioteca încă din vara. O prietena mi-a luat-o, însă, înainte, așa că, având nevoie de o opinie, i-am cerut părerea după ce a terminat de citit romanul. "E ok, se vede că e scrisa de o româncă."
Răspunsul asta m-a ambiționat, într-un fel, sa mă conving că nu e așa. Că acest roman are potențial.
In final, am primit-o cadou de Crăciun alături de "In ape adânci" de Paula Hawkins, urmând să încep să o citesc peste vreo 3 zile.
In primul rand, vreau sa o felicit pe autoarea acestui roman, Mihaela Apetrei, pentru explozia de culoare și gust a descrierilor referitoare la rețetele culinare. Le-am savurat din plin, in ciuda faptului că pe unele dintre ele nu le-aș incerca în realitate din cauza unor alimente pe care le resping din varii motive. Subiectul mi s-a părut destul de interesant, fiind desfășurat pe mai multe planuri care se întrepătrund usor-usor pagina după pagină. Sincer sa fiu, până sa ajung la final, mă aflam la borna de 4 stele, urmând ca, după ce termin de citit thrillerul, sa mă decid dacă merită să sar la cota 5, sau sa rămân pe poziții.
Motivul pentru care am ajuns sa acord un 4.5 este cel al gustului ușor amar care mi-a rămas imediat ce am finalizat lectura. Parca a lipsit ceva, un condiment care a fost uitat pe lista cu ingrediente și care m-ar fi cucerit pe deplin.
In fine, mă bucur că am inceput anul 2019 cu aceste cine pline de emoții și preparate extravagante, cu personaje a căror trăsături și sentimente au fost bine conturate și, nu în ultimul rând, cu o acțiune care merita parcursa.
May 18, 2018
Cartea a fost ok.
Stilul mi-a amintit de Rodica Ojog-Brasoveanu. O Rodica Ojog-Brasoveanu cumva mai moderna, mai fresh :-D. Daca va place stilul R.O.B., cu siguranta o sa va placa si cartea asta. Oricum, o carte care face literatura romana contemporana un pic mai interesanta si mai frumoasa.
Stilul mi-a amintit de Rodica Ojog-Brasoveanu. O Rodica Ojog-Brasoveanu cumva mai moderna, mai fresh :-D. Daca va place stilul R.O.B., cu siguranta o sa va placa si cartea asta. Oricum, o carte care face literatura romana contemporana un pic mai interesanta si mai frumoasa.
November 25, 2023
O idee bună. Un thriller forțat.
.
Aș fi vrut mai mult de la carte, deși mi-au plăcut descrierile gastronomice, care au fost și foarte bune, finalul a fost o tocăniță din care n-am înțeles mare lucru. Au fost aruncate acolo niște personaje și s-au încercat niște răsturnări de situație, specifice unui thriller, dar nu s-au închegat, n-au avut fond, n-au avut sens.
Ah, și au fost ATÂT de deranjante referințele CONSTANTE cu privire la obrazul Doinei…
.
Aș fi vrut mai mult de la carte, deși mi-au plăcut descrierile gastronomice, care au fost și foarte bune, finalul a fost o tocăniță din care n-am înțeles mare lucru. Au fost aruncate acolo niște personaje și s-au încercat niște răsturnări de situație, specifice unui thriller, dar nu s-au închegat, n-au avut fond, n-au avut sens.
Ah, și au fost ATÂT de deranjante referințele CONSTANTE cu privire la obrazul Doinei…
July 9, 2021
3.5✨
Doamnelor si domnilor, poftiti la masa! Astazi la cina avem un meniu spectaculos: la antreu vi se serveste un personaj controversat, cu o garnitura de mister si atmosfera sumbra. La felul principal veti avea parte de o serie de crime aparent fara raspuns, condimentate cu un strop de paranormal. La desert vi se va oferi si o intorsatura de situatie, pe cat de stranie, pe atat de savuroasa.
Tema principala a Mihaelei Apetrei este suprinsa excelent pe coperta volumului. Nevoia de a simti emotiile in profunzimea lor sta la baza naturii umane: teama, tristete, fericire, iubire… you name it. Toate acestea sunt suflul vietii si sunt parte integranta a existentei noastre. Dar ce se intampla atunci cand nu putem simti aceste stari? Mai suntem oare completi?
Personajul principal este o oglinda clara a acestei eventualitati. El vaneaza sentimente, pe care le absoarbe doar printr-un stimul fizic: mancarea - cu cat mai exotic gustul, cu atat mai puternic este efectul asupra lui. Acest exces i-a adus insa un numar semnificativ de kilograme in plus, pe care corpul sau nu le mai poate sustine.
Asa ca, pune la punct un plan ingenios de a-si capata vitalitatea. Cum? Asta veti afla voi daca ii dati o sansa, nu vreau sa va stric supriza.
Doamnelor si domnilor, poftiti la masa! Astazi la cina avem un meniu spectaculos: la antreu vi se serveste un personaj controversat, cu o garnitura de mister si atmosfera sumbra. La felul principal veti avea parte de o serie de crime aparent fara raspuns, condimentate cu un strop de paranormal. La desert vi se va oferi si o intorsatura de situatie, pe cat de stranie, pe atat de savuroasa.
Tema principala a Mihaelei Apetrei este suprinsa excelent pe coperta volumului. Nevoia de a simti emotiile in profunzimea lor sta la baza naturii umane: teama, tristete, fericire, iubire… you name it. Toate acestea sunt suflul vietii si sunt parte integranta a existentei noastre. Dar ce se intampla atunci cand nu putem simti aceste stari? Mai suntem oare completi?
Personajul principal este o oglinda clara a acestei eventualitati. El vaneaza sentimente, pe care le absoarbe doar printr-un stimul fizic: mancarea - cu cat mai exotic gustul, cu atat mai puternic este efectul asupra lui. Acest exces i-a adus insa un numar semnificativ de kilograme in plus, pe care corpul sau nu le mai poate sustine.
Asa ca, pune la punct un plan ingenios de a-si capata vitalitatea. Cum? Asta veti afla voi daca ii dati o sansa, nu vreau sa va stric supriza.
March 21, 2021
Evident o carte cu și despre crime. După ce nu am găsit nici măcar o carte de pe lista mea vineri seară în Cărturești, am luat pura decizie de a mă bucura de orice thriller românesc pe care îl au valabil fizic și așa am ajuns la Mihaela Apetrei.
Murki este un critic de artă sau în orice caz lucrează la o galerie de artă, spun că este critic deoarece se vede clar că este citit în domeniu și apreciează mereu un comentariu bine aruncat. Ce face el e super ciudat și nu am mai întâlnit până acum un thriller cu așa o premiză – Murki gătește la modul chef kiss, efectiv are niște rețete uluitoare deși nu este meseria lui, mai mult un hobby, apoi postează o invitație pe Facebook și alege un om per preparat care să vină la el acasă să ia cina împreună. Un străin. Murki este obez, este clar specificat în carte deși se observă că greutatea la care a ajuns este datorată unor traume emoționale. În același timp am impresia că oaspeții lui dispar după cină, unii fiind găsiți morți, însă sunt chestii care nu se leagă pe care nu le voi specifica de dragul surprizelor din carte. Nu suntem un site care dă spoilere. Dar cartea este minunată și te cheamă spre ea, te invită aproape și cedezi pentru că este absolut nebună de bună.
După cum am bănuit, mi-a plăcut enorm, mi-au plăcut referințele la Melania Lupu și faptul că perioada în care s-au petrecut crimele a fost grav influențată de iarna rece de afară. Well, the ending though… a fost neașteptat și îi dau 4 stele deși mi-a plăcut mult pentru că ori a lipsit ceva, ori era un element care nu mi-a plăcut deloc. Poate și referințele la rețetele culinare, poate descrierile uneori nesemnificative dar o recomand.
Murki este un critic de artă sau în orice caz lucrează la o galerie de artă, spun că este critic deoarece se vede clar că este citit în domeniu și apreciează mereu un comentariu bine aruncat. Ce face el e super ciudat și nu am mai întâlnit până acum un thriller cu așa o premiză – Murki gătește la modul chef kiss, efectiv are niște rețete uluitoare deși nu este meseria lui, mai mult un hobby, apoi postează o invitație pe Facebook și alege un om per preparat care să vină la el acasă să ia cina împreună. Un străin. Murki este obez, este clar specificat în carte deși se observă că greutatea la care a ajuns este datorată unor traume emoționale. În același timp am impresia că oaspeții lui dispar după cină, unii fiind găsiți morți, însă sunt chestii care nu se leagă pe care nu le voi specifica de dragul surprizelor din carte. Nu suntem un site care dă spoilere. Dar cartea este minunată și te cheamă spre ea, te invită aproape și cedezi pentru că este absolut nebună de bună.
După cum am bănuit, mi-a plăcut enorm, mi-au plăcut referințele la Melania Lupu și faptul că perioada în care s-au petrecut crimele a fost grav influențată de iarna rece de afară. Well, the ending though… a fost neașteptat și îi dau 4 stele deși mi-a plăcut mult pentru că ori a lipsit ceva, ori era un element care nu mi-a plăcut deloc. Poate și referințele la rețetele culinare, poate descrierile uneori nesemnificative dar o recomand.
March 21, 2019
Un thriller românesc, o carte polițistă, ce are la bază cele 5 simțuri. Știați de un al cincilea simț și anume de umami? E acel gust minunat, desăvârșit, mirobolant, care are acel ceva pe care nu putem să-l descriem, dar care ne face să ajungem la un extaz culinar, acea beatitudine cerească de nedescris. Pentru gurmanzi, evident... 😋
Murki, obezul de 170 de kg, inteligent, sofisticat și cu o cultură vastă, considerat de mic un paria, mănâncă pentru a simți. El gătește demențial. Am salivat pe tot parcursul lecturii: curcubeu în cerul gurii. Murki invită la masă periodic oameni atent selecționați de pe Facebook, de la care încearcă să extragă sentimente: curiozitate, tandrețe, înțelepciune, bunătate, încredere. El folosește ingrediente speciale care dezleagă limbile invitaților săi. Problema e că invitații mor la scurt timp. Oare el i-a ucis? De ce?
Intră în scenă doi polițiști care nu au niciun fir pe care să pornească, doar morții cu câte un organ de simț ori unul vital atrofiate.
Nu e chiar atât de spectaculos finalul, eu cel puțin mi-l imaginasem altfel, dar cartea se citește repejor și veți învăța multe, veți căuta "Alegoriile celor cinci simțuri" ale lui Bruegel și veți nota cărti celebre. Mi-a plăcut asocierea lui Murki cu Grenouille din "Parfumul" lui Suskind și a Sophiei cu Melania Lupu a Rodicăi Ojog Brașoveanu.
Murki, obezul de 170 de kg, inteligent, sofisticat și cu o cultură vastă, considerat de mic un paria, mănâncă pentru a simți. El gătește demențial. Am salivat pe tot parcursul lecturii: curcubeu în cerul gurii. Murki invită la masă periodic oameni atent selecționați de pe Facebook, de la care încearcă să extragă sentimente: curiozitate, tandrețe, înțelepciune, bunătate, încredere. El folosește ingrediente speciale care dezleagă limbile invitaților săi. Problema e că invitații mor la scurt timp. Oare el i-a ucis? De ce?
Intră în scenă doi polițiști care nu au niciun fir pe care să pornească, doar morții cu câte un organ de simț ori unul vital atrofiate.
Nu e chiar atât de spectaculos finalul, eu cel puțin mi-l imaginasem altfel, dar cartea se citește repejor și veți învăța multe, veți căuta "Alegoriile celor cinci simțuri" ale lui Bruegel și veți nota cărti celebre. Mi-a plăcut asocierea lui Murki cu Grenouille din "Parfumul" lui Suskind și a Sophiei cu Melania Lupu a Rodicăi Ojog Brașoveanu.
July 23, 2024
Idee super, execuție... eh
Un roman banal şi plictisitor, cu un stil de scriere deloc incitant, care pe mine m-a adormit pe parcurs. Mai mult decât atât, construcția personajelor şi a acțiunii a fost ciudățică. Era evident că se lasă cu răsturnări de situații. Informații esențiale sunt lăsate de-o parte doar pentru factorul wow, trişând practic cititorul. In the end, e un thriller forțat, iar twistul de la final e leneş.
Per total, cred că n-a fost pentru mine. Aveam alte aşteptări. Voiam ceva mai... grafic? mai incitant? mai profund?
Un roman banal şi plictisitor, cu un stil de scriere deloc incitant, care pe mine m-a adormit pe parcurs. Mai mult decât atât, construcția personajelor şi a acțiunii a fost ciudățică. Era evident că se lasă cu răsturnări de situații. Informații esențiale sunt lăsate de-o parte doar pentru factorul wow, trişând practic cititorul. In the end, e un thriller forțat, iar twistul de la final e leneş.
Per total, cred că n-a fost pentru mine. Aveam alte aşteptări. Voiam ceva mai... grafic? mai incitant? mai profund?
July 1, 2019
E adevarat ca titlul acestei carti nu prea te imbie la lectura, dar nu stiti ce pierdeti.
2 frati gemeni, obezi, care nu stiu unul de celalalt.
Murki invita diferiti oameni la cina, dupa care fratele sau le oferea fondante cu diferite otravuri in ele, astfel ei mureau cand se atrofiau diferite organe.
Marc, un politist roman intra pe fir dupa ce Doina femeia pe care o iubea a fost ucisa de Marcel unul din gemeni
O recomand spre lectura tuturor.
Merita!!
2 frati gemeni, obezi, care nu stiu unul de celalalt.
Murki invita diferiti oameni la cina, dupa care fratele sau le oferea fondante cu diferite otravuri in ele, astfel ei mureau cand se atrofiau diferite organe.
Marc, un politist roman intra pe fir dupa ce Doina femeia pe care o iubea a fost ucisa de Marcel unul din gemeni
O recomand spre lectura tuturor.
Merita!!
March 29, 2019
Cină cu ficat și inimă nu te lasă până nu o citești
Cină cu ficat și inimă de Mihaela Apetrei este un crime absolut fantastic, este o delicatesă a literaturii române contemporane. Este genul de carte care nu te înspăimântă cu fel de fel de detalii morbide, ci te fascinează cu detalii le perfecte. Îți oferă pe tavă doar bucăți dulci-amare, cât să le simți gustul, să le simți savoarea, parfumul, să le simți lipsa și să fii tu cel care fierbe continuu – la foc mic și în suc propriu/
Cină cu ficat și inimă de Mihaela Apetrei este cartea carte iți trezește curiozitatea de fiecare dată când o vezi în bibliotecă, te ispitește chiar și în somn și nu ai cum să-i reziști prea mult, orice ai face tu.. se cere citită, ”gustată”, savurată precum o mâncare delicioasă.
https://bookcaffe.wordpress.com/2018/...
Cină cu ficat și inimă de Mihaela Apetrei este un crime absolut fantastic, este o delicatesă a literaturii române contemporane. Este genul de carte care nu te înspăimântă cu fel de fel de detalii morbide, ci te fascinează cu detalii le perfecte. Îți oferă pe tavă doar bucăți dulci-amare, cât să le simți gustul, să le simți savoarea, parfumul, să le simți lipsa și să fii tu cel care fierbe continuu – la foc mic și în suc propriu/
Cină cu ficat și inimă de Mihaela Apetrei este cartea carte iți trezește curiozitatea de fiecare dată când o vezi în bibliotecă, te ispitește chiar și în somn și nu ai cum să-i reziști prea mult, orice ai face tu.. se cere citită, ”gustată”, savurată precum o mâncare delicioasă.
https://bookcaffe.wordpress.com/2018/...
August 1, 2018
Intriga polițistă a fost ok, dar n-am putut să trec peste chestiile rasiste și de shaming...
Currently reading
May 6, 2018Vă mulțumesc tuturor pentru opinii și ratinguri :-)
June 19, 2019
Îi dau 4 stele pentru că m-a surprins stilul Mihaelei Apetrei și pentru că mă bucur să văd cărți de acest gen în literatura noastră.
June 27, 2024
Cină cu ficat şi inimă” este un excelent roman poliţist scris de Mihaela Apetrei. Deşi, ca să fiu sinceră, a îl încadra strict în categoria crime, thriller nu l-ar onora pe măsură, căci povestea gurmandului Murki are un gust aparte, de cireşe amare peste care ai presărat zahăr ars şi puţină miere - ca să induci în (o)eroare. Pentru această prăjitură literară s-au folosit straturi subtile, delicioase, de groază, umor negru şi chiar de suprarealism şi fabulos. S-a amestecat mult suspans şi s-a dres cu mister.
Autoarea stăpâneşte perfect toate etapele ce conduc, într-un final, la desăvârşirea reţetei. Veţi crede, poate, că vorbesc despre o carte de bucate. Ȋntr-un fel aşa este, doar că ingredientele principale sunt... oamenii şi trăirile lor. Un fin psiholog, Mihaela Apetrei sfidează cu succes previzibilul şi îl ademeneşte pe cititor pe firul întâmplărilor, mergând cu măiestrie pe mai multe planuri, pătrunzând în mai multe minţi, deschizând şi închizând uşi fără să-i auzi paşii. Ȋţi dă impresia că joacă totul cu cărţile pe faţă, însă ascunde sub mânecă juveţi, popi, poate şi câteva dame şi, desigur, asul principal pe care îl aşază frumos pe masă, abia la final.
Nu trebuie să vă placă neapărat romanele poliţiste pentru a savura această poveste inedită care îl are în prim-plan pe Murki, un personaj pe cât de fad în aparenţă, pe atât de înţesat de arome nebănuite ale fiinţei. Obez şi singuratic, de o inteligenţă sclipitoare, el invită la cină persoane necunoscute, culese cu grijă, asemenea unor mirodenii rare, de pe Facebook. Le pregăteşte cele mai sofisticate bucate. Şi aici n-o să mă pot abţine să nu dau două citate, cu riscul de a-mi face stomacul să ofteze:
„Se pregăti pentru micul dejun: cafea fierbinte, simplă, două ouă moi cu câte un saleu cu chimen înfipt în gălbenușul ca un fluid gros și o salată mică, din roșii cherry galbene, busuioc și brânză de capră. Ca desert, dulceață cu smochine și nuci verzi, într-un castronel minuscul de sticlă ieftină.”
„Înghețata era o bezea subtilă din ouă de prigorie. Gustul, de la început ușor dulceag, îl parfumase cu Moët și îngroșase textura cu frișcă dulce, din smântână proaspătă, nefermentată, adunată la primul smântânit al laptelui. Cupele translucide și ușor verzui sclipeau în soarele crud de martie.”
Partea proastă e că invitaţii lui încep să cam moară. Şi nu oricum, ci într-o manieră de-a dreptul bizară: organele li se usucă inexplicabil. Poliţiştii care se ocupă de caz, Marc şi Doina, se simt depăşiţi de situaţie, însă fac tot posibilul să descopere vinovatul. Doar că, dacă îmi permiteți un citat din Twin Peaks, „bufnițele nu sunt ce par a fi”. Marc are în jur de 45 de ani, e divorţat şi are uneori probleme cu furia. Doina e marcată şi la propriu şi la figurat de faptul că a fost atacată şi i s-a crestat unul din obraji, ceea ce i-a lăsat o urmă nedorit de inestetică.
Ar mai fi multe de spus şi despre alte personaje, precum inocenta bătrână Sophie care îl vizitează pe Murki sau despre femeia misterioasă cu care mai corespondează gurmandul, însă vă las pe voi să le descoperiţi. Autoarea construieşte personaje vii, autentice, convingătoare, care ascund secrete uluitoare. Nimeni nu e tratat superficial, toţi sunt piese importante pe tabla de şah a poveştii, iar destinele lor se înlănţuie sau se intersectează pe măsură ce înaintezi pe coridoarele intrigii.
„Cină cu ficat şi inimă” , apărută la Editura Trei, nu vă va lăsa indiferenţi, oricare ar fi reacţia pe care o trezeşte în voi. Recunosc, nu am mai citit o carte poliţistă de prin adolescenţă şi mă bucur că am găsit-o pe aceasta. Am gustat-o din plin și mi-ar plăcea să văd într-o zi un film realizat după roman.
Autoarea stăpâneşte perfect toate etapele ce conduc, într-un final, la desăvârşirea reţetei. Veţi crede, poate, că vorbesc despre o carte de bucate. Ȋntr-un fel aşa este, doar că ingredientele principale sunt... oamenii şi trăirile lor. Un fin psiholog, Mihaela Apetrei sfidează cu succes previzibilul şi îl ademeneşte pe cititor pe firul întâmplărilor, mergând cu măiestrie pe mai multe planuri, pătrunzând în mai multe minţi, deschizând şi închizând uşi fără să-i auzi paşii. Ȋţi dă impresia că joacă totul cu cărţile pe faţă, însă ascunde sub mânecă juveţi, popi, poate şi câteva dame şi, desigur, asul principal pe care îl aşază frumos pe masă, abia la final.
Nu trebuie să vă placă neapărat romanele poliţiste pentru a savura această poveste inedită care îl are în prim-plan pe Murki, un personaj pe cât de fad în aparenţă, pe atât de înţesat de arome nebănuite ale fiinţei. Obez şi singuratic, de o inteligenţă sclipitoare, el invită la cină persoane necunoscute, culese cu grijă, asemenea unor mirodenii rare, de pe Facebook. Le pregăteşte cele mai sofisticate bucate. Şi aici n-o să mă pot abţine să nu dau două citate, cu riscul de a-mi face stomacul să ofteze:
„Se pregăti pentru micul dejun: cafea fierbinte, simplă, două ouă moi cu câte un saleu cu chimen înfipt în gălbenușul ca un fluid gros și o salată mică, din roșii cherry galbene, busuioc și brânză de capră. Ca desert, dulceață cu smochine și nuci verzi, într-un castronel minuscul de sticlă ieftină.”
„Înghețata era o bezea subtilă din ouă de prigorie. Gustul, de la început ușor dulceag, îl parfumase cu Moët și îngroșase textura cu frișcă dulce, din smântână proaspătă, nefermentată, adunată la primul smântânit al laptelui. Cupele translucide și ușor verzui sclipeau în soarele crud de martie.”
Partea proastă e că invitaţii lui încep să cam moară. Şi nu oricum, ci într-o manieră de-a dreptul bizară: organele li se usucă inexplicabil. Poliţiştii care se ocupă de caz, Marc şi Doina, se simt depăşiţi de situaţie, însă fac tot posibilul să descopere vinovatul. Doar că, dacă îmi permiteți un citat din Twin Peaks, „bufnițele nu sunt ce par a fi”. Marc are în jur de 45 de ani, e divorţat şi are uneori probleme cu furia. Doina e marcată şi la propriu şi la figurat de faptul că a fost atacată şi i s-a crestat unul din obraji, ceea ce i-a lăsat o urmă nedorit de inestetică.
Ar mai fi multe de spus şi despre alte personaje, precum inocenta bătrână Sophie care îl vizitează pe Murki sau despre femeia misterioasă cu care mai corespondează gurmandul, însă vă las pe voi să le descoperiţi. Autoarea construieşte personaje vii, autentice, convingătoare, care ascund secrete uluitoare. Nimeni nu e tratat superficial, toţi sunt piese importante pe tabla de şah a poveştii, iar destinele lor se înlănţuie sau se intersectează pe măsură ce înaintezi pe coridoarele intrigii.
„Cină cu ficat şi inimă” , apărută la Editura Trei, nu vă va lăsa indiferenţi, oricare ar fi reacţia pe care o trezeşte în voi. Recunosc, nu am mai citit o carte poliţistă de prin adolescenţă şi mă bucur că am găsit-o pe aceasta. Am gustat-o din plin și mi-ar plăcea să văd într-o zi un film realizat după roman.
January 16, 2025
Deși mor oameni în niște condiții groaznice, Cină cu ficat și inimă chiar mi-a făcut poftă de mâncare, un lucru la care o carte ca Julie și Julia a eșuat lamentabil. Modul în care Mihaela Apetrei descrie felurile savuroase și eclectice pe care alege Murik să le pregătească pentru invitații lui e chiar inspirațional. Îți face poftă să intri în bucătărie și să dedici 10 ore pentru obținerea unui aluat franțuzesc ca la carte. Îți dă curaj să explorezi arome noi, să cauți să vezi de unde poți face rost de ingredientele exotice necesare pentru un Tom Yum și să experimentezi. E fantastic, mai ales având în vedere că personajul care le gătește este descris ca fiind absolut odios. Este gras, umflat, slinos, urât până în adâncul sufletului și incapabil să simtă nimic în afară de scurtele momente în care savurează mâncarea. Nu-l ajută nici faptul că pare să ia ceva de la fiecare persoană pe care o invită la masă, ceva care era esențial pentru viață, motiv pentru care aproape toți invitații ajung inevitabil la morgă. Totul pare mult prea simplu. Știi din start pe cine să bănuiești și petreci majoritatea timpului minunându-te de incapacitatea poliției de a pune lucrurile cap la cap. Mai apare și o bătrânică aparent senilă care aduce mult cu Melania Lupu din cărțile Rodicăi Ojog Brașoveanu și care nu e foarte clar ce rol joacă (investighează, complotează, e pur și simplu senilă?). Finalul vine cu explicațiile pe care le aștepți, dar ce va rămâne cu mine nu e nici pe departe partea de thriller polițist propriu-zis, ci faptul că Mihaela Apetrei a reușit să însăileze pe marginea unei cărți de bucate o poveste care să demonstreze că spațiul bucătăriei e unul magic unde orice se poate încerca în căutarea gustului suprem.
May 7, 2021
Spitalul Municipal Sandu a tras în faţă, la intrarea urgenţelor. -Vă aştept? -Da, nu stăm mult. Marc a lăsat-o pe Doina să treacă şi au năvălit spre scări, fluturându-i din mers portarului legitimaţiile de poliţişti. Medicul îi aştepta în cabinet, cu o morgă sinistră. -Tatiana e o fată minunată. Nu prea vorbeşte ea mult, dar e o doctoriţă bună şi o persoană foarte plăcută, suntem cu toţii... Nu ştiu ce naiba se întâmplă, dar faceţi-vă treaba şi opriţi morţile astea ciudate. -A murit? a izbucnit Doina. -Nu, nu încă. -Adică...? -Adică e foarte rău. Nu ne aşteptăm să îşi revină, procesul de atrofiere e galopant. De parcă ar fi conectat-o cineva cu rinichii direct la o sugativă uriaşă, îi usucă, pur şi simplu. În dimineaţa asta au intrat la paroscopic, e jale...Zone mari uscate, nefuncţionale. Dan era foarte afectat, se vedea limpede că suferă. -E conştientă? -Da, vreţi s-o vedeţi? -Neapărat, s-a repezit Doina, nerăbdătoare, fără să-şi dea seama cât de rău arăta nerăbdarea asta. -Să mergem. Aici semănau unii cu ceilalţi, doctorii şi poliţiştii în apropierea morţii nu mai catadicseau sţ se trateze cu politeţuri sau cu mănuşi. Îşi făceau meseria şi atât.
September 29, 2021
Mi-a plăcut deşi mi-a amintit vag de un alt roman cu un personaj exact ca Doina.
E tipul de poveste care te ține în priză şi nu poți să o laşi din mână. Ca o prăjitură bună sau nişte praline rafinate de care te bucuri la fiecare muşcătură.
Personajele sunt unice şi delicioase, iar atmosfera atât de ciudată, dar perfectă pentru o asemenea poveste. E ceva neobişnuit, straniu şi plin de magie. O scriitură curgătoare şi frumoasă.
M-au deranjat totuşi câteva lucruri : greşeli gramaticale pentru dialogul din limba franceză şi altele în limba română care probabil au fost trecute cu vederea de către editor; felul în care se punea mereu accent pe "urâțenia" Doinei şi tot ce era negativ era comparat cu o femeie slută; mama lui Murki se numeşte fie Magdalena, fie Agripina, în capitole diferite.
E tipul de poveste care te ține în priză şi nu poți să o laşi din mână. Ca o prăjitură bună sau nişte praline rafinate de care te bucuri la fiecare muşcătură.
Personajele sunt unice şi delicioase, iar atmosfera atât de ciudată, dar perfectă pentru o asemenea poveste. E ceva neobişnuit, straniu şi plin de magie. O scriitură curgătoare şi frumoasă.
M-au deranjat totuşi câteva lucruri : greşeli gramaticale pentru dialogul din limba franceză şi altele în limba română care probabil au fost trecute cu vederea de către editor; felul în care se punea mereu accent pe "urâțenia" Doinei şi tot ce era negativ era comparat cu o femeie slută; mama lui Murki se numeşte fie Magdalena, fie Agripina, în capitole diferite.
October 31, 2018
Very nice book, enjoyed a lot reading it, and especially the recipes described watered my mouth :)
Kind of new vision, very nice and appealing writing, just that in the end all became a little too "noir", compared with the "fresh" vision from beginning.
But a very good beginning, so I'll wait to read more from this author.
Kind of new vision, very nice and appealing writing, just that in the end all became a little too "noir", compared with the "fresh" vision from beginning.
But a very good beginning, so I'll wait to read more from this author.
January 25, 2019
O carte polițistă cum n-am mai citit . Ideea de transplant de sentimente a fost interesanta și am înțeles scopul mai bine in timp ce o parcurgeam. Mi-a plăcut că a pretins că ne lasă pe noi să înțelegem cum stă treaba dar la final sa arate că e complet altfel .
May 29, 2020
Idee genială care pe parcurs se pierde. Final dezamagitor, un frate geamăn care făcea crimele, despre care nimeni nu pomeneste până la final. Puține personaje, slab caracterizate. 2 stele doar pt idee.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 24, 2022
Superbă! Chiar nu mă gândeam (prin absurd zic)...că românii scriu cărți atât de bune. M-a făcut să vreau să citesc mai multe cărți scrise de autori români.
O poveste foarte interesantă, cu răsturnări de situație, detalii incredibile legat de mâncare, despre personaje.
Recomand! Merită citită!
O poveste foarte interesantă, cu răsturnări de situație, detalii incredibile legat de mâncare, despre personaje.
Recomand! Merită citită!
October 14, 2018
O lectură interesantă nu neapărat pentru intriga polițistă, ci pentru referințele literare.
April 28, 2020
Am citit-o mai demult dar mi-am adus aminte că tare aș vrea mai multe cărți de genul acesta. Stilul narativ a fost perfect încât am citit-o captivată, atât de acțiune cât și de personaje.
Displaying 1 - 30 of 37 reviews