Jurnalul meu este pielea mea de rezervă. E un înveliș magic, scriptural. Din când în când pielea adevărată mă apasă ca un costum greoi de scafandru. Atunci mi-o scot și îmbrac acest tatuaj de cuvinte. În el respir liber, în el pot atinge, în fine, cerul cu palma.
Romanian poet, novelist, essayist and a professor at the University of Bucharest.
Born in Bucharest, he graduated from the University of Bucharest's Faculty of Letters, Department of Romanian Language And Literature, in 1980. Between 1980 and 1989 he worked as a Romanian language teacher, and then he worked at the Writers Union and as an editor at the Caiete Critice magazine. In 1991 he became a lecturer at the Chair of Romanian Literary History, part of the University of Bucharest Faculty of Letters. As of 2010, he is an associate professor. Between 1994-1995 he was a visiting lecturer at the University of Amsterdam.
Among his writings: "Nostalgia" (a full edition of the earlier published "Visul"), 1993, "Travesti" 1994, "Orbitor" 2001, "Enciclopedia zmeilor" ("The Encyclopedia of Dragons") 2002, "Pururi tânãr, înfãsurat în pixeli" ("Forever young, convolved in pixels") 2002, "De ce iubim femeile" bestseller ("Why do we love women") 2004.
Trebuie sa ai curaj sa vorbești despre tine și cele mai adânci gânduri. Am descoperit "omul" Mircea Cărtărescu, mai sensibil și mai profund, mai bun si mai vulnerabil decât îl percepusem.
Am aflat atâtea și atâtea lucruri împărtășite cu generozitate de către el, am notat cărți și fraze și m-am întristat că lumea este rea și l-a judecat greșit și urât. Citatul regăsit, care îmi place la nebunie : "Dintr-o scrisoare a lui Kafka de la 21 de ani (când știa jumătate din adevăr) : " Cred că doar acele cărți ar trebui citite, care mușcă și înţeapă. La ce bun să citim o carte care nu este-n stare să ne aducă la realitate, întocmai ca o lovitură în creștet ? Ca să ne facă fericiți ? O, Doamne, putem fi fericiți și fără cărți; iar cărți care să ne facă fericiți putem scrie la nevoie noi înșine. Avem nevoie însă de acele cărți care să reproducă un efect asemănător cu cel al unei nefericiri, care să ne facă să simțim durerea, moartea cuiva care ne-a fost drag, care să ne lase impresia că am fost izgoniți în pădure, departe de oameni, ca o sinucidere. O carte ar trebui să fie un topor care sa sfarme marele îngheț din noi."
M-am reindragostit de Andantele din concertul de pian nr.21, Mozart. Impresiile lui M.C. la citirea cărții lui Paul Johnson - "Mozart" : "M. avea 1.52 inaltime; e motivul pentru care avea greutati la cântatul la vioară și violă, brațele fiindu-i prea scurte și nu ajungea bine la picioarele pianului.[...] M. invăța limbile străine la fel de ușor cum descifra partituri. Avea predilecție pentru "domenii cu legi si reguli foarte complicate". Nu ștergea nimic, scria totul pe curat dintr-o bucata. Era pe de-o parte un om simplu, aproape banal, pe de alta un aparat de produs muzică. [...] Purtarea prostesc-scatologică din viața reală arată, poate, o formă de autism superior, un fel de Asperger. Compunea mai repede decât ar fi transcris notele un copist profesionist. Trăia bliss-ul continuei inspirații."
Cei șapte ani descriși în acest volum de jurnal, al patrulea, includ anii scrierii extraordinarului ''Solenoid'', dar și doi ani de pustiu creativ ce i-au urmat. Suișurile și coborâșurile vieții familiale și profesionale, lansări de carte și sesiuni de autografe, conferințe și vorbiri în public, episoade de depresie sau fericire, destrămarea literaturii și deșirarea lumii, convulsiile politice mioritice sau de aiurea, Facebook ca panaceu sau ca dependență cronofagă - pe toate le veți găsi analizate lucid și onest în paginile diaristului Mircea Cărtărescu, un om care scrie...de mână.
Fain exercitiu sa citesti jurnalul unui autor contemporan, atat de intim si de inspirational. Uluitor s-au imbinat niste coincidente, pe cand citeam despre Golem a avut loc republicarea cartii in Romania cu ilustratiile lui Stefan Caltia...si altele asemenea. Foarte fain sa citesc despre background-ul scrierii Solenoidului, care m-a impresionat foarte mult.
I ian. Am vrut neapărat să-ncep anul ăsta scriind. Dar l-am început cu o noapte de tortură și-o dimineață de frisoane, dureri de cap și confuzie interioara totală. Și Ioana, și eu suntem ruinați de o gripă insidioasă. Abia pot, acum, ține pixul în mană, și totuși o să merg până-n josul paginii, e drept, doar la trei rânduri distanță.
excellent insight into the mind and life of the greatest Romanian writer of our times
there are missing things, which could be corrected at copyediting, for instance, he struggled for months to finish his newest book and find a title for it, only to mention, after some time, that it got published "2 weeks ago, as Solenoid", but otherwise it is a very interesting and instructive book