The Revenge of God

by Gilles Kepel, Alan Braley (Translator)

In this translation of the best-selling French book, La Revanche de Dieu, Gilles Kepel, one of Europe's leading authorities on Islamic societies, offers a compelling account of the resurgence of religious belief in the modern world. His focus is radical movements within Christianity, Judaism, and Islam. Much has been written recently about the rise of fundamentalisms in contemporary religion. Kepel, however, finds the term "fundamentalism," which derives from the American Protestant experience, to be inadequate for understanding revivalist movements throughout the rest of the world. Ranging from America to Europe and the Middle East, from Protestant televangelists to ultra-Orthodox Jews, from Islamic militants to the "charismatic renewal," Kepel argues that each of these movements resists the spirit of modernity and secularism. Nevertheless, they cannot be dismissed simply as a reaction to modernity. In Kepel's words, "They are true children of our time." Each group contains a militant membership of young, educated, and modern people. Rather than retreat into the past, they seek to recreate society according to a set of symbols and values in accordance with their holy scriptures. Each group pursues both a strategy from above, attempting to seize state power and use state legislation to promote its ends, and a strategy from below, evangelizing the masses and seeking to take control of their daily lives.

According to Kepel, we have much to learn from today's religious movements. Like the workers' movements of yesteryear, they have a singular capacity to reveal the ills of society. Whether or not we agree with their diagnoses, they offer an important and perceptive critique of our society at the end of the millennium.

Genres: Religion, Nonfiction, Islam, Politics, Philosophy, Social Science, Cultural

224 pages, Hardcover

First published January 3, 1991

About the author

A French scholar and analyst of the Islamic and the Arab world. He has written works on Radical Islam including Jihad: The Trail of Political Islam. He was the Philippe Roman Chair in History and International Affairs for 2009-10 at LSE IDEAS (Centre for Diplomacy & Strategy, at the London School of Economics and Political Science.

Professor Kepel has previously been a visiting professor at Columbia University in New York. He speaks Arabic, French, English and Italian.

Kepel's work has stirred intense debates in the French academia. His analyses of political Islam have notably been criticized by Olivier Roy, François Burgat and Alain Roussillon. These 3 authors however are also quite controversial, with secularists like Caroline Fourest or Mohamed Sifaoui being particularly critical of Roy and Burgat's sympathy towards islamists.

Reviews

[Argos · Rating 5 out of 5]

Kitabın yazıldığı tarih 1991, dolayısıyla odaklandığı yıllar 1990 öncesine ilişkin. Üç semavi dini, Musevilik, Hristiyanlık ve Müslümanlığı ele alıyor. Bu dinlerdeki köktenci hareketlerden bahsediyor ve köktendinciliğin (fundementalism) sadece Müslümanlığa ait olduğunun kesinlikle yanlış bir düşünce olduğunu diğer iki dinde de köktencilerin varlığını örneklerle anlatıyor. Yeniden­ Müslümanlaşma, yeniden-Musevileşme ve yeniden-Hıristi­yanlaşma hareketlerini anlatıyor.

Tabii ki 1990 öncesi olduğu için günümüzdeki bazı köktendinci örgütler (Taliban, El Kaide, İŞİD gibi) kitapta doğal olarak yok. İran’da Humeyni ve mollalar, Mısır’da Müslüman Kardeşler ve Seyid Kutup, İtalya’da Komünyon ve Kurtuluş örgütü, Polonya Kilisesi ve Katolik Pax hareketi, Çekoslavakya’da Pacem in Terris hareketi, Amerika’da Evanjelikler, Liberty Üniversitesi, Ahlaki Çoğunluk, Karizmatik Katolikler, İsrail’de Gouş Emounim (Müminler Blok'u), Lubaviçler ve ultra-ortodoks museviler kitapta yer almaktalar.

Papa II Jan Paul tarafından Kardinal ilan edilen Fransız Henri de Lubac ve lsviçreli Hans Urs Von Balthasar Komünyon ve Kurtuluş örgütün kurucusu Don Giussani’nin ve fanatik Kardinal Lustiger ve Kardinal Ratzinger'in de bağlı oldukları çağdaş katolik düşünce okulunun hocaları olması çok ilginç bilgiler.

Fransız araştırmacı ve siyasal bilimcisi Gilles Kepel bu kapsamlı araştırmasında dİni kimliği yeniden ifade eden hareketlerin üç dinde de 1975 ile 1990 arasında büyük bir değişim yaşadıklarını saptıyor. Ekim 1973'teki Arap-İsrail savaşının " bu siyasi-dini hareketlerin gelişiminde büyük rol oynadığını belirten yazar, toplum dü­zenini kendi yorumlarına göre “gerçeğin” yegane kaynakları olan İncil, Kur'an ve Evanjil'lerdeki Kutsal Kitap­ları (Tevrat, Zebur) ile uy­gun hale getirebilmek için bu düzeni değiştirmeye yönelik ta­sarılar geliştirilmesinin tüm köktendincilerin ortak hedefi olduğunu tarafsızca anlatıyor. Çok yararlı buldum.

[Anne Holly · Rating 4 out of 5]

How sad that a book published originally in 1991 is even more topical now than it was then. Religious violence shows no sign of disappearing, despite (because of?) the secularization myth thriving in the 1960s and 70s, which seems to be referenced in the title. This book shows a strong understanding of the roots and foundations of Islamic, Jewish and Christian revival movements on the political world stage, and is of value to anyone wanting to find a more complex investigation of what's happening in the world.

I own an older edition (purchased in the late 90s, if I recall correctly), so I don't know about updated versions, but it could certainly use a new edition if one doesn't already exist (at least a preface or epilogue updating the situation), but the history and ideology remains currently valid. It perhaps assumes too much homogeneity between the three religions, but the theories behind why all three are in resurgence in the same time periods remains compelling, and it is very true that many of the characteristics are common to all three "Abrahamic faiths".

This might be a hard book for some religious people to read, but it is generally balanced, and one shouldn't flinch from things just because they are unpleasant. It's vital that we try to understand how religious extremism rises and works (in more traditions than just Islam) and the "mainstream" ideologies that relate to those movements, and this book is a good start. It very correctly analyzes these movements within the context of modernity and secularism, and the grass roots movements of the 70s, rather than just presenting these movements as primitive or anti-modern, as the media is too apt to do, which is a useful reminder.

I particularly recommend this to professors seeking readings for mid-level undergraduates in religious studies and/or global politics. It's readable and not too dense, and provides a lot of food for thought and discussion.

[Jacqueline · Rating 5 out of 5]

This book is about 15 years old, but well worth reading. It explains many of the things I have wondered about over the years. What is the relation between Islamic fundamentalism and Christian fundamentalism? Why have they gained strength at approximately the same era? What is driving them?

[Mz · Rating 3 out of 5]

https://www.respublica.gr/2021/05/pos...

[Olea · Rating 4 out of 5]

O carte-eseu în care, de la înălțimea competenței sale în mișcările civilizațiilor, autorul ne ajută să înțelegem acțiuni izolate în contextul unui fenomen unic, la scară planetară, revigorarea credințelor monoteiste și asaltul acestora asupra ateismului, după aproximativ un secol de oboseală și slăbiciune a fervoarei religioase.

Pentru fiecare dintre procesele de reislamizare, recreștinare – în Europa și în America - și reiudaizare autorul urmărește și descrie cu acuratețe sub-procesele, personalitățile lor, istoria și transformarea lor de la acțiunea în rîndul credincioșilor (“de jos”) la cea politică (“de sus”), dacă a fost cazul, asemănări – cît ar părea de dificil - și deosebiri între acestea. Nu simți parti-pris-uri, numai consemnare a unor fapte, corelarea lor, punerea în contextul istoric, economic global.

Reislamizarea este studiată în bazinul mediteranean – Egipt (prin Frățiile Musulmane cu ideologul lor, Sayyid Qutb, în perioada nasseriană, primii care cereau adepților ruptura de societatea necredincioasă jahiliyya), în Maghreb (Algeria-FIS), în Palestina (OLP) – și în Iran (prin ayatollahul Khomeiny). După autor, succesele islamiste din bazinul mediteranean reprezintă sancționarea falimentului politic, economic și social al elitelor conducătoare locale, instaurate după cîștigarea independenței.

În analiza procesului recreștinării un loc deosebit îl ocupă cardinalii Lustiger și Ratzinger (papa Benedict al XVI-lea) cu contribuțiile lor la efortul de recreștinare a societăților occidentale, proces început pe la mijlocul anilor ‘70, dupa un deceniu de tentative de adaptare la modernism, cum a încercat în mod optimist conciliul Vatican II (1962-1965) să determine.

Cardinalul Lustiger este cel care a afirmat că secolul Luminilor este de vină pentru toate totalitarismele, inclusiv pentru antisemitism, pentru că a permis hegemonia rațiunii.

Cardinalul Ratzinger și-a dus lupta ca apărător al unității Bisericii în planul revenirii religiei în dreptul (nu e de ajuns în spațiul) public din spațiul strict privat unde era limitată de legi. El e considerat groparul speranțelor de compromis cu modernitatea cum s-a încercat prin Vatican II. Spre deosebire de pretențiile politice ale reislamizării de a edifica un stat conform legii islamului și nu mai puțin de atît, Ratzinger susține dualismul biserică-stat, chiar dacă organizarea politică este inferioară organizării religioase.

Alte personalități ale procesului de recreștinare europeană considerați de autor sînt don Luigi Giussani (“Comunione Liberazione”, mișcare în afara ierarhiei ecleziastice) în Italia, Karol Wojtyla în Polonia, unde biserica catolică era una cu identitatea națională. Cardinalul Beran, preoții Zverina și Maly (purtător de cuvînt al Cartei 77) au dus această lupta în Cehia – Boemia și Moravia - unde era încă viu spiritul husit și amintirea încorporării în imperiul austriac, la care biserica catolică pusese umărul, în 1620, aceste piedici făcînd experiența de recreștinare diferită de cea poloneză, și chiar de cea slovacă.

În Statele Unite ale Americii, recreștinarea a fost condusă de pastorii evanghelici cu mai multă (Billy Graham, Jerry Falwell) sau mai puțină (Jim Bakker) probitate morală, dăruiți cu charismă și inteligență a utilizării tehnologiei moderne în comunicare. Billy Graham a ajuns să fie comparat ca autoritate și impact cu Ioan Paul al II-lea sau cu Martin Luther King (cu care a și fost prieten).

Reiudaizarea a fost purtată de mișcarea Gush Emonim între 1974-1984, avînd ideologia stabilită de rabinii Kook și fiul. Moshe Levinger, rabinul Hebronului, a fost o figură centrală, care a utilizat toate mijloacele, inclusiv teroriste, pentru schimbarea accentului de pe crearea și consolidarea unui Stat al Israelului (țelul sionismului, ashkenazi și laburist, cu care s-a și contrat) pe cucerirea Pămintului Israelului. Mișcarea este considerată expresia evreiască a fundamentalismului, și ferventa apărătoare a implantării coloniilor israeliene în teritoriile arabe. “Instrumentele” de care s-au folosit aceștia au fost, printre altele, halakha, legea evreiască (opusă haskala, versiunea evreiască a filozofiei Luminilor care i-a făcut pe o parte din evrei să iasă din ghetou și să se integreze în societățile ne-evreiești în care trăiau) și institutele talmudice (yeshivot). Mișcarea Gush Emunim s-a hrănit din dezamăgirea provocată de sioniștii laburiști prin eșecul psihologic al războiului din 1973 (eșec care a constat în brusca realizare a faptului că evreii nu sînt invincibili).

Haredimii – mișcarea ultra-ortodoxă care predică izolarea, neamestecul evreilor cu ne-evreii în societățile ne-evreiești în care trăiau – a preluat inițiativa, după ce Gush Emunim a fost descoperită ca fiind în spatele complotului ce viza aruncarea în aer a moscheilor de pe esplanada Templului.

Hasidismul – mișcarea pietistă din Polonia care predică un iudaism afectiv, emoțional mai mult decît erudit, o dăruire de sine lui Dumnezeu într-un elan mistic, prin cîntece și dansuri - a constituit/constituie altă formă eficientă de revenire la iudaism.

***

Discreditarea laicității, văzută ca o consecință a hulitului Secol al Luminilor, uitarea de Dumnezeu ca bază a relelor sociale sînt idei comune (și simultane) la toate ideologiile “re-“.

Atît inginerii evanghelici cît și cei islamici se străduiesc să demonstreze că știința și tehnologia nu sînt incompatibile cu iluminarea religioasă.

Alte asemănări punctuale:
- Definirea identității prin exacerbarea ritualurilor la hasidicii lubavici (rabinul Chlita) este similară cu cea a grupului pietist islamic Tabligh din India.
- Grupul de evrei care a organizat aruncarea în aer a Moscheii din Stîncă și a Moscheii Al-Aksa de pe esplanada Templului, din Ierusalim, în 1984, are o ideologie cvasi-identică cu grupul islamiștilor care l-au asasinat în 1981 pe Anwar El Sadat, și anume, declanșarea unui război mondial, dacă e nevoie, în vederea recuceririi pămînturilor așa ca în scrierile fondatoare.

Deosebirile esențiale dintre mișcările de “re-“ se află în plan politic: în vreme ce islamismul (cu chari’a) și iudaismul (cu halakha) resping democrația, ca pe cel mai mare rău “emanat” de Secolul Luminilor, creștinismul (care nu are o lege similară cu cele ale celorlalte două religii) o acceptă, în virtutea învățăturii “dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. Aceasta a făcut ca mișcările de recreștinare “de sus” să nu fie niciodată violente politic.

Recreștinarea este mai dificilă decît reislamizarea pentru că credința a fost zdruncinată pînă la bază și timp mai îndelungat (democrația a jucat un rol important) față de credința musulmană care nu a fost fisurată “la bază”.

Alte aspecte interesante:
- înclinarea balanței în rîndul evreilor din Europa (mai ales din Franța) și a celor din Israel (prin Baba Salé), în favoarea sefarzilor, față de ashkenazi, în urma decolonizărilor din Africa și proclamării independenței statelor respective, în anii ‘60;
- învinuirea reciprocă între sioniști și haredimi pentru dimensiunile holocaustului.

***

Gilles Kepel – un om de ascultat oricînd; îl invidiez pe studenții săi de la Sciences Po, de la Paris. L-am văzut exprimîndu-se la televiziunile franceze după atentatele din Franța (2015-2016), l-am văzut interogînd candidați la primarele de dreapta pentru alegerile prezidențiale din Franta din 2017 pe teme de politică externă – percutant, hipnotizator prin forța analizei informației. E unul dintre cei pe care îi admir mult, din politica franceză (dar alături de scena acesteia!).
https://en.wikipedia.org/wiki/Gilles_...

[Uğur Yıldırım · Rating 4 out of 5]

Very good book with a great analysis of different types of fundamentalist movements around the world. Especially interesting when reading today as we can see the "consequences" of the movements more clearly now. Political Islam is not really analysed in the context of Turkey as the book had been written before Erdoğan took the power. Also, very interesting when we think of the new autocrats (Trump, Duda, Orban) and their effort to transform and to purify the society. The Jewish fundamentalism and it's affect can be seen from today as Netenyahu's effect is very clear and the secular power's, Labour Party (which was the main political force in the first years of Israel), decline recently.

[Peter · Rating 3 out of 5]

of Islam, Christianity, and Judaism in the Modern World, is interested in why there has been a revival of religious political movements since 1975 that are based on close readings of the religious texts of Judaism, Christianity, and Islam but also accept the use of modern technology. Kepel's opinion is that these political-religious movements are not interested in modernizing the faith but in modernizing society in a religious way (2). Kepel writes that at the Vatican under Pope John Paul II, “the theme was no longer aggiornamento [Church Italian for “updating” (50)] but a ‘second evangelization of Europe’: the aim was no longer to modernize Islam but to ‘Islamize modernity’” (2). Kepel calls this process of the religious revival of Judaism, Christianity, and Islam “re-Judaization” (141), “re-Christianization” (202), and “re-Islamization” (8), respectively. Kepel’s monograph mainly covers four geographic areas with religious political revival: Islam in the Middle East with a section on the Muslim immigrants in Western Europe, Catholicism in Continental Europe, Protestantism in the United States, and Judaism in Israel, with sections on Jewish populations in the United States and France (12). The Revenge of God is mainly focused on the ““Abrahamic”” religions of Judaism, Christianity, and Islam, even though Kepel writes that there is similar progress of religious revivals taking place within the religions of Shinto and Hinduism (2). Kepel’s monograph was translated from French into English by Alan Braley of Polity Press. Kepel writes that “the ‘democracy’ to which the rulers of Algeria or other countries [in the Middle East] paid lip-service was only a meaningless catchword because the military regimes and the one-party states were dictatorships, and the people knew it” (193). Instead of arguing that there are historical reasons why, in the 1990s, there were very few Muslim-majority democracies in the World, Kepel writes that “the rejection of even a chimerical notion of democracy is actually inherent in Islamic religious doctrine” (194). Kepel ignores the fact that there is nothing inherently democratic or undemocratic in the religious doctrines of Judaism, Christianity, and Islam. The meanings of religious doctrine change over time and in their different social structures. Islam can allow for democratic norms if a democratic ideology develops within the context of Islam (Bayat 5-6). An example of how religious doctrine can develop different ways of viewing democracy is within Protestant tradition (Bayat 5). The Protestant Theologian Martin Luther stressed obedience to magistrates in his political philosophy. Around 400 years later, almost no one would label the former American President Jimmy Carter, a devoted Protestant as being undemocratic (Bayat 5, Kepel 117). Despite this shortcoming, there are many parts of the book that are very insightful. Even though the American edition of the Revenge of God was published in 1994, Kepel seems to have predicted many events such as the political failure of Egyptian President Mohammad Morsi and the Muslim Brotherhood in Egypt along with the rise of The Law and Justice Party in Poland which heavily allianced with the conservative elements of the Roman Catholic Church in Poland (Kepel 32, 86, 202; Hessler 2019, Brabant & Felicano 202). This 'review' is based on a longer essay, I wrote for a course. Even though Kepel's The Revenge of God is an older book, the book provides an interesting and thought-provoking view of the rise of religious-political movements "that believe in "strict conformity to sacred texts” (Munson 2019) in Judaism, Christianity, and Islam in the era between 1975 and 1991.

Work Cited:
Bayat, Asef. 2007. Making Islam Democratic: Social Movements and the Post-Islamist Turn. Stanford, California: Stanford University Press.
Brabant, Malcolm & Feliciano, Ivette. 2020. “A major battle is brewing over abortion rights in Poland,” Public Broadcasting System Newshour, December 19, Retrieved: September 8, 2021.
(https://www.pbs.org/newshour/show/a-m...).
Hessler, Peter. 2019. “Mohamed Morsi, Who Brought the Muslim Brotherhood to the Egyptian Presidency,” The New Yorker, June 19, Retrieved: September 8, 2021.
(https://www.newyorker.com/news/news-d...).
Munson, Henry. 2019. “Fundamentalism-Religious Movements.” Chicago, Illinois: Encyclopedia Britannica, Inc. Retrieved: September 9, 2021
(https://www.britannica.com/topic/fund...).

[Dante · Rating 1 out of 5]

The data presented about the presence revivalist phenomenon in all world religion are interesting but the analysis he gave of them is too ideological and subservient of an idea of a "War of civilization" between Islam and the West. He even delve into conspiracy theory about muslim brotherhood trying to topple the french republic in the case of hijab in french public school.

[Anna · Rating 4 out of 5]

Idealna książka na te czasy. Wiele wyjaśnia z wydawałoby się niewytłumaczalnego odrodzenia religijnych fundamentalizmów...