Cei frumoşi şi cei buni

by Cristian Fulaș

„Volumul lui Cristian Fulaş este unitar în diversitate: tema este aceeaşi, a alienării contemporane. Autorul nu comite însă texte teziste; el are o mare imaginaţie epică, ştie să imprime prozelor efectul de verosimilitate: personajele sînt vii, crizele lor te izbesc şi se reţin. Cei frumoşi şi cei buni este intervalul experimental al unui foarte bun prozator, de la care, sînt absolut convins, vom avea parte de multe surprize cît se poate de plăcute. Cristian Fulaş este unul dintre prozatorii noului val, care nu numai că îşi ia vocaţia în serios, dar are şi posibilităţi extrem de diverse şi de rafinate.” (Bogdan Creţu)

Genres: Short Stories

184 pages, Paperback

First published November 1, 2017

About the author

Cristian Fulaș a absolvit Litere, apoi studii aprofundate de teoria literaturii. Debutează în 2015 cu Fîșii de rușine (Gestalt Books; Premiul Observator cultural pentru debut; Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu”; Premiul revistei Accente; nominalizat la Premiile USR pentru debut; nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iași). Fragmente din roman au fost traduse în franceză, italiană, germană, engleză, bulgară, croată, suedeză, maghiară. În 2015 publică Jurnal de debutant (Editura Tracus Arte), iar în 2016 După plîns (Casa de Editură Max Blecher & Gestalt Books; nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iași). A tradus aproximativ cincizeci de titluri din engleză, italiană și franceză, dintre care amintim: Visul lui Machiavelli (Christophe Bataille), Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți (Mathias Énard), Mituri clasice (Jenny March), Igitur • O aruncare de Zaruri (Stéphane Mallarmé).
De același autor, la Editura Polirom au mai apărut volumul de proză scurtă Cei frumoși și cei buni (2017) și romanele Fîșii de rușine (2018) și După plîns (2019). În 2018 publică Povestea lui Dosoftei la Editura Muzeelor Literare Iași, în cadrul unui proiect FILIT. Din 2019 traduce Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut.

Reviews

[Elena Papadopol · Rating 3 out of 5]

Dintre cele cinci povestiri, Linistea mi-a atras cel mai mult atentia. Stilul si temele abordate mi-au starnit curiozitatea de a incerca si alte naratiuni de la acest autor. 😊

[Paul Ispas · Rating 5 out of 5]

Cinci povești aparent nelegate între ele, însă fiecare te pregătește pentru următoarea. Iar pregătirea este atât tehnică, cât și legată de conținut. Fulaș pare că urăște liniile de dialog, însă nu și dialogul. Pare că urăște punctele, pentru că parcă prea pun capăt propozițiilor, și implicit urăște finalurile, neezitând să ne ofere 5 finaluri în mai puțin de 200 de pagini.
Cu influențe de la Vonnegut, Palahniuk și Saint-Exupery, cartea se clasează liniștit printre publicațiile ieșite recent ce trebuie citite. Bine, exagerez cu influențele, le văd eu, dar poate că sunt invizibile pentru un alt cititor. Cert este că să scrii povești fără să numești personaje, sau povești care conțin o singură dată semnul ”.” este, pentru mine, o premieră plăcută. Și sunt cu atât mai încântat că autorul premierei este român.

[Toma Andreea Iulia · Rating 5 out of 5]

„ Încă de la prima povestire, intitulată sec „50 de bani”, am perceput o forță de atracție căreia nu îi puteam opune rezistență, izvorâtă probabil din aparenta banalitate a celor relatate sau a personajelor, care păreau desprinse de pe ecranul cotidianului și apoi puse între pagini. Și apoi a intervenit elementul bizar, cei 50 de bani amintiți în titlu și care par că declanșează drama. Însă ea începuse de mult, după cum mi-am putut da seama ulterior și poate că nici nu e o dramă, ci doar o consecință firească și previzibilă a lumii în care trăim, a modului în care înțelegem să trăim, din ce în ce mai orbi.

Încet-încet, ceva începea să mă intimideze în ceea ce citeam, căci întrevedeam contururile unei construcții literare extraordinare. Fiecare frază curgea de la sine, aranjând piesele unui labirint din care știam deja că nu-mi va fi ușor să ies. ”

Textul integral îl puteți citi aici:
https://bookhub.ro/cristian-fulas-cei...

[Teodora Lovin · Rating 5 out of 5]

Indubitabil "Liniştea" este cea mai bună parte. Fluxul continuu şi lipsa ordinii ideilor te duc întâi cu gândul la frustrare, dar abia mai apoi, ca într-o Cameră în care rezonează claustrarea, se simte neputința.

[AlinaG · Rating 3 out of 5]

"Și atunci, cum o să dea dovadă de omenie? Nu a văzut, nu a  înțeles că micile victorii asigură supremaţia, că nu există victorie finală, că totul e o uriașă minciună, un fals.."

"... ce puţin suntem toți, pumn de țărână și umbră, bine zice la Carte, praful se alege de noi orice am face... "

[Zoe Dumitru · Rating 3 out of 5]

Cinci povestiri, din păcate foarte inegale ca valoare. „50 de bani” este un plonjon interesant în mecanica destrămării unei existențe; bine realizat și captivant. „Agenția” reușește să creeze o atmosferă absurdă și misterioasă, kafkiană (poate puțin scăpată din mână înspre final, unde în mod inexplicabil autorul simte nevoia să adauge câteva elemente concrete). În „Liniștea”, izolarea unei femei într-o cameră de spital devine prilej de monolog, amintirile curg vioaie una din alta (mie maniera îmi amintește mai degrabă de Proust și Joyce), iar fraza nesfârșită reușește cumva să nu se rupă. Asta fiind spus, povestea este una banală, și ocazional maniera narativă a femeii virează inconsecvent de la suburban la cult și înapoi. De aici, lucrurile se deteriorează. „Giovanni” este o poveste care nu reușește să intereseze, modestă ca anvergură și ca tehnică literară. În sfârșit, „În celălalt loc, cu o spaimă perpetuă” este un eseu deghizat în povestire, conținând o serie de meditații despre viață, literatură, suferință și tragedie, insuficient de elegant gradate și conectate.
Pe scurt, o carte care reușește să dezvăluie potențialul autorului dar care, fiind grăbită spre publicare, constituie o trădare cu atât mai mare a acestui potențial.

[Horea · Rating 3 out of 5]

3.5 * pentru "Liniștea" și "În celălalt loc, cu o spaimă perpetuă".

"Singurătatea, prietene al meu, e o stare de spirit pozitivă, explozivă, exuberantă; e starea celui fericit cu nimicul, cu monotonia, cu întâmplările care se repetă identic în fiecare zi, cu lipsa surprizelor; e starea de confort a celui care le are pe toate, a celui care nu cere, a celui fericit cu puțin. E o stare de bine greu exprimabilă în cuvinte, greu cuantificabilă pentru că e foarte greu să-i spui celui care crede în societate și consideră că singurătatea e un blestem că lucrurile nu stau așa de rău cum crede el. O literatură întreagă, mii de istorii ne povestesc despre nenorocirea celui singur, despre geniul damnat și alte gogomănii, dar am o ușoară senzație că, dincolo de zornăitul feeric al cuvintelor, nu există damnare în izolare, în tragerea podului dinspre orice posibil mal și traiul liniștit în singurătate. Am ajuns chiar să cred, studiind îndeaproape problema asta (care nu e o problemă) că singurătatea din literatură a fost și este mai degrabă o lovitură publicitară, un efect scenic, nicidecum o stare de bine asumată, dorită și realizată."

[Cristina Mercori · Rating 4 out of 5]

„...ce puțin e viața, mă mamă, ce puțin suntem toți, pumni de țărână și umbră, bine zice la carte, praful se alege de noi orice am face...”

[Mihai · Rating 4 out of 5]

Am văzut-o ca pe un caiet cu schițe, umbre și tușuri care vor crește în mintea creatorului și vor deveni chef-d'oeuvre. Alegorii plăcute și exerciții de imaginație agreabile.

[Anna Negrila · Rating 3 out of 5]

A collection of 5 short stories that were interesting enough?! Nothing great here, very mid, but the experiments regarding the style were interesting (like having a very, very long sentence that has a period only at the end of the entire story, not marking the dialog in any way, just kinda putting in the middle of the text, some life and writing philosophy that is masked as letters to a friend, that don't really look like letters). It seemed to try to emulate the stream of consciousness of Joyce, but I think that works better in longer novels.
So, great for techniques, less great when it comes to the subjects of the stories.

[Bianca Isac · Rating 3 out of 5]

Not bad, but not impressive either.

[Mihail Boros · Rating 3 out of 5]

Cred că autorul e mai priceput la scris romane. Povestirile sunt „ușor” inconstante. Pe de altă parte le recunosc meritul de a avea acele „ceva” necesar să le facă (pe unele) memorabile.

[Vladimir Ghinculov · Rating 4 out of 5]

Cei frumoşi şi cei buni de Cristian Fulaș este o colecție de texte scurte, eu le-am perceput inegal. Primele două sunt mai slabe, cu personaje puțin credibile și subiecte tratate cam delăsător. Povestirea Giovanni e bună, fragmentul din sau precursorul romanului Forma tăcerii este, ca și romanul, extraordinar, și bucățile epistolare interesante.

[Delia · Rating 2 out of 5]

Povestiri care mi s-au părut inegale ca valoare, cel mai mult mi-au plăcut Liniștea și Giovanni, restul m-au cam plictisit.

[Diana Lupu · Rating 3 out of 5]

3.5*