Decembrie 1978: un grup de siluete misterioase, înveșmântate în salopete albe, au răpit-o pe Nina. Porniți în căutarea ei, Jakob, Christa și prietenii lor trebuie să treacă dincolo de granițele Berlinului și să se aventureze în pădurile înghețate din Brandenburg. Al patrulea volum din seria Berlin, Lupii din Brandenburg, se anunță în același timp înfiorător și dătător de speranță...
Urletele veneau din toate părțile, și, de fiecare data când schimbau direcția, încercând să se îndepărteze, se auzeau din ce în ce mai tare, acolo unde o clipă mai devreme, erau doar întunericul și răsuflarea pădurii. Părea că lupii se jucau cu ei, că îi urmăreau, dar că nu aveau cu adevărat intenția să îi atace. Poate că așteptau momentul potrivit să se dezlănțuie.
Born in Turin in 1972, Fabio Geda is an Italian novelist who works with children in difficulties. He writes for several Italian magazines and newspapers, and teaches creative writing in the most famous Italian school of storytelling (Scuola Holden, in Turin). IN THE SEA THERE ARE CROCODILES is his first book to be translated into English.
Wow! Nu mă așteptam să meargă în direcția asta, dar chiar au făcut-o cumva original. Nu sunt sigur dacă mi-a plăcut mai mult decât volumul 3, totuși...
Con il terzo volume della serie, ero rimasta con mille domande e ancora zero risposte.
C’era però quella sensazione che le cose sarebbero cambiate e forse, sarei riuscita a trovare almeno una risposta.
Dove voglio andare a parare?
I lupi di Brandeburgo è veramente il punto di svolta. Lo so, lo dicevo anche la volta scorsa ma ancora non sapevo cosa sarebbe successo con l’allontanamento di Nina.
Ritroviamo la maggir parte dei ragazzi che avevamo lasciato esultare per la vittoria della guerra contro i ragazzi di Tigel ma, ormai sappiamo che le gioie non sono di casa.
Per trovare Nina devono nuovamente riunirsi e spingersi verso zone a loro ancora ignote.
Brandeburgo è un freddo luogo pieno di minacce ma, il pericolo più grande arriverà dalle figure che indossano tute bianche e dai segreti che celano.
Adoro il fatto che questa storia cresca insieme ai lettori.
Bene bene, la scena si allarga e la storia torna ad essere veramente interessante, ammetto che sette libri sui soliti raagazzini chiusi nella vecchia Berlino ovest mi metteva un po' d'ansia, invece adesso i prossimi tre volumi si preannunciano pieni di sorprese e sicuramente piú avvincenti di quanto pensavo. Non vedo l'ora che mio figlio sia abbastanza grande per leggerli, magari giusto in tempo per l'ultimo volume :)
✍️"Valoarea timpului este dată de felul în care-l folosești, nu de cât îți mai rămâne "
Sfârșitul celui de-al treilea volum și începutul celui de-al patrulea a adus pentru mine o frântură de speranță.
Detalierea hainelor pe care le purtau oamenii pe care Nina îi urma, m-a făcut să mă gândesc că mai există o șansă de salvare pentru găștile din Berlin, pentru cei rămași după acest virus...
Și nu m-am înșelat...chiar erau oameni care căutau așa numiți "copiii morții " în vederea obținerii unui antidot.Dar lucrurile pe care le-au făcut o parte din adulți înainte nu pot fi șterge, nu pot fi uitate...faptul că îi elimina pe copii.
După o lungă urmărire, cu mici peripeții, au reușit să o recupereze pe Nina, dar cu prețul pierderii lui Bernd.
Iar finalul acestui volum...Jakob și Buchner Doi pleacă spre a-l găsi pe Bernd, iar Nina, Christie, Britaa, Vierme și Timo se îndreaptă spre casă, spre Gropius.
L'episodio più avvincente della saga. La ricerca di un disperso fa avventurare i nostri eroi, ormai un gruppo più ampio e variegato, oltre i limiti della loro città. Avventure, incontri, sorprese e nulla dato per scontato e banale, soprattutto per quanto riguarda le relazioni tra i personaggi. Davvero bello, veniva voglia di leggere pagina dopo pagina.
Finalmente l'azione si allarga e scopriamo varie cose. Una domanda che mi ero posta in precedenza è: perché i ragazzi di Berlino Ovest restano confinati nella città? Perché non vanno alla ricerca di altri adulti, nel Brandeburgo se necessario? Credono davvero che gli adulti siano morti tutti?
Il terzo volume della serie era finito con un grosso cliffhanger. Adesso scopriamo qualcosa sulle misteriose "tute bianche" che avevano rapito Nina. Che abbiano intenzioni benevole è tutto da dimostrare: Andreas è dipinto come un personaggio sostanzialmente positivo, ma il dubbio resta anche su di lui.
Soprattutto a questo punto mi domando: ma Claudia che fine ha fatto? E Wolfrun e i malefici piani della banda di Tegel?
Quanto alle ship, a quanto pare la coppia Christa/Jakob non s'ha da fare. Sono un po' delusa.