What do you think?
Rate this book
Preludiu
"Convinsa de când ma stiu ca omul propune si Dumnezeu dispune, cuminte si modest nu mi-am facut planuri. Viata m-a-nvatat sa tac si sa-nghit, m-a-nvatat sa nu-mi propun sa depasesc pe nimeni si nici propria umbra, m-a-nvatat sa ma uit mereu în jos, la mai mari suferinte decât a mea, m-a-nvatat sa-mbatrânesc decent si mai ales sa pierd.
Când ai pierdut esentialul vietii tale, totul îti devine egal. La acesti ani ai mei, Îl rog pe Dumnezeu sa ma tina pe picioare (chiar cu doua bastoane) si-n toate mintile, pâna-mi va face semn sa ma duc la El.
As fi vrut sa fiu Lev Tolstoi si alta lumea-n care-am trait si mai traiesc. N-a fost sa fie. Mult a fost, putin a ramas. Curaj pentru acest putin.
De când fiintele cele mai apropiate sufletului meu m-au parasit, nu-mi mai sare inima din loc când suna telefonul, ori când se-anunta vreo catastrofa. Catastrofa destinata mie s-a petrecut. Am ramas pasare singuratica privind cu ochi impasibili lumea.
Un preludiu al marii linisti.”
Când ai pierdut esentialul vietii tale, totul îti devine egal. La acesti ani ai mei, Îl rog pe Dumnezeu sa ma tina pe picioare (chiar cu doua bastoane) si-n toate mintile, pâna-mi va face semn sa ma duc la El.
As fi vrut sa fiu Lev Tolstoi si alta lumea-n care-am trait si mai traiesc. N-a fost sa fie. Mult a fost, putin a ramas. Curaj pentru acest putin.
De când fiintele cele mai apropiate sufletului meu m-au parasit, nu-mi mai sare inima din loc când suna telefonul, ori când se-anunta vreo catastrofa. Catastrofa destinata mie s-a petrecut. Am ramas pasare singuratica privind cu ochi impasibili lumea.
Un preludiu al marii linisti.”
245 pages, Paperback
Published April 1, 2017
3 people are currently reading
142 people want to read
About the author
Ileana Vulpescu
23 books172 followersIleana Vulpescu (n. 21 mai 1932, Bratovoești, județul Dolj) este o prozatoare și romancieră română.
După o licență in litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).
A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.
Cel mai cunoscut roman al ei este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_V...
După o licență in litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistică al Academiei și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).
A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu.
Cel mai cunoscut roman al ei este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_V...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
February 16, 2022
The Prelude towards the great silence…
There are books that pain you when you read them. And, in spite of the pain that fills the whole being, body and mind, you do not stop and continue reading till the end of it. It's as if you do not oppose against the destiny, or already written fate, in which the most certain thing is that we all come to an end, being a time for and of everyone.
The Prelude is such a book. A memoir about a woman's life (a high professional engineer owner of two PhD in chemistry, with a deep and strong sense of duty on both professional and personal fronts) now having reached at the age of eighty-five, and who still longs to continue being a person with a healthy mind, balanced, lucid and logical, yet enjoying the beauty of the world.
The book, unfortunately, contains only 250 pages. I would have liked it to be much more extensive. Every page, both in the dialogue and in the monologue carried by the main character of the novel, reveals very moving, sometimes hard opinions about the world, about life, concluding with an equally clear and inevitable reality: in old age, lived most of the times by yourself alone, you remember the old far away past, and, nothing at all, of what you did yesterday. The affective memory counts alongside all life, and especially in old age, when a human is thinking that one is making the shadow of the earth in vain.
The story is unfolded in flash-backs, starting from the moment of the end, and turning back in time to the age of a youth full of life. Here and there, one thing reveals strongly and with abnegation. How should you behave when you feel the end of life is coming to.
"Departing with Life - The Hardest Exam. We all are asking ourselves how the soul departs itself from the body. We all find out. It is said that before the end you see your whole life. I'd like to see it selectively. Too many claims!"
We find, even repetitively, that the suffering of fulfilled love but beheaded for human moral reasons is an endless regret, a soul and body desolation and a lack of any incrimination about the partner. It is excruciating to break up and have nothing to reproach to the other. Here's the secret of a great love...
There are books that pain you when you read them. And, in spite of the pain that fills the whole being, body and mind, you do not stop and continue reading till the end of it. It's as if you do not oppose against the destiny, or already written fate, in which the most certain thing is that we all come to an end, being a time for and of everyone.
The Prelude is such a book. A memoir about a woman's life (a high professional engineer owner of two PhD in chemistry, with a deep and strong sense of duty on both professional and personal fronts) now having reached at the age of eighty-five, and who still longs to continue being a person with a healthy mind, balanced, lucid and logical, yet enjoying the beauty of the world.
The book, unfortunately, contains only 250 pages. I would have liked it to be much more extensive. Every page, both in the dialogue and in the monologue carried by the main character of the novel, reveals very moving, sometimes hard opinions about the world, about life, concluding with an equally clear and inevitable reality: in old age, lived most of the times by yourself alone, you remember the old far away past, and, nothing at all, of what you did yesterday. The affective memory counts alongside all life, and especially in old age, when a human is thinking that one is making the shadow of the earth in vain.
The story is unfolded in flash-backs, starting from the moment of the end, and turning back in time to the age of a youth full of life. Here and there, one thing reveals strongly and with abnegation. How should you behave when you feel the end of life is coming to.
"Departing with Life - The Hardest Exam. We all are asking ourselves how the soul departs itself from the body. We all find out. It is said that before the end you see your whole life. I'd like to see it selectively. Too many claims!"
We find, even repetitively, that the suffering of fulfilled love but beheaded for human moral reasons is an endless regret, a soul and body desolation and a lack of any incrimination about the partner. It is excruciating to break up and have nothing to reproach to the other. Here's the secret of a great love...
April 15, 2017
”Uneori ți se dau zile multe ca să duci două pietre grele, și pentru suflet și pentru materie: singurătatea și bătrânețea.”
January 28, 2018
#bestofsesiune2018
Unele cărți sunt necesare, altele obligatorii, altele aducătoare de plăceri și liniște. Ceea ce atrage în opera Ilenei Vulpescu este stilul simplist, modest, cu urme de obediență și gata de sacrificiu. Aflându-mă la a cincea opera semnată de Ileana Vulpescu, nu pot să nu remarc candoarea ce se pitește în cele aproximativ 250 de pagini ale romanului, candoare care nu erupe, nu se ofilește în fața unui tratament malițios.
Și când nimic din marasmul secolului de facebook nu te mai frapează, te ascunzi în cărțile Ilenei Vulpescu și respiri cu nonșalanță un aer cucernic, de tămâie, de bun simț.
Unele cărți sunt necesare, altele obligatorii, altele aducătoare de plăceri și liniște. Ceea ce atrage în opera Ilenei Vulpescu este stilul simplist, modest, cu urme de obediență și gata de sacrificiu. Aflându-mă la a cincea opera semnată de Ileana Vulpescu, nu pot să nu remarc candoarea ce se pitește în cele aproximativ 250 de pagini ale romanului, candoare care nu erupe, nu se ofilește în fața unui tratament malițios.
Și când nimic din marasmul secolului de facebook nu te mai frapează, te ascunzi în cărțile Ilenei Vulpescu și respiri cu nonșalanță un aer cucernic, de tămâie, de bun simț.
March 5, 2025
O carte minunata! (Este de ajuns!)
Recomand cu toată încrederea!
PS: De subliniat toată cartea!
PSS: Când simțeam că mă descompune, când simțeam că mă recompune, acum mă ridica, acum mă coboară...
Recomand cu toată încrederea!
PS: De subliniat toată cartea!
PSS: Când simțeam că mă descompune, când simțeam că mă recompune, acum mă ridica, acum mă coboară...
May 6, 2018
Zero stele. Rar mi-a displăcut atât de mult o carte ("cu fiecare fibră!").
January 16, 2025
Se citește repede și iar dna Vulpescu ne dă lecții de viață. O minte sclipitoare!
August 23, 2021
For me, just another excellent book from Ileana Vulpescu, but a book that can simply break your heart. Enjoyed it and certainly will recommend it!
December 3, 2017
O data ce ai inceput-o, e greu sa o mai lasi din mana. Despre viata, batranete, singuratate, amintiri, nostalgie, temeri...
"Cit esti sanatos si ai de toate, si, mai ales bani, toata lumea ti-e prietena. Te-mbolnavesti si-ai scapatat, te ocolesc toti de parc-ai fi o groapa-n drum"
"Cit esti sanatos si ai de toate, si, mai ales bani, toata lumea ti-e prietena. Te-mbolnavesti si-ai scapatat, te ocolesc toti de parc-ai fi o groapa-n drum"
October 29, 2021
Really good
Main character always seemed so hot
Very good if u want to understand commie Romania and people who lived back then
Keeps u reading
Really easy to read
Main character always seemed so hot
Very good if u want to understand commie Romania and people who lived back then
Keeps u reading
Really easy to read
January 2, 2020
”Uneori ți se dau zile multe ca să duci două pietre grele, și pentru suflet și pentru materie: singurătatea și bătrânețea.”
"Totul trece ... totul; dacă nu se uită, se voalează și te-ntrebi dacă tu, cel din trecut, erai același cu tine, cel de azi"
"Totul trece ... totul; dacă nu se uită, se voalează și te-ntrebi dacă tu, cel din trecut, erai același cu tine, cel de azi"
June 23, 2021
De câte ori trecea de poarta acestui spital parcă i se lăsa un nor negru înaintea ochilor. Toată tinereţea îi fusese tulburată de boala maică-sii, care o aducea uneori zi de zi între zidurile spitalului. Pe vreme bună, Lidia se plimba cu maică-sa kilometri, prin curte, între pavilioane, povestindu-i filme, piese de teatru, cărţi citite, fără nici o reacţie din partea bolnavei, care-i atârna de braţ ca un bolovan. Era limpede că nu asculta ce-i spunea fiică-sa fiindcă mintea-i era blocată de un singur gând: pierderea averii luate de comunişti, însoţită de regretul că Lidia părăsise satul lor în loc să se mărite cu băiatul popii, ori cu al pădurarului, ori cu al fostului primar. Ce-i trebuise Lidiei să plece la Bucureşti şi să facă facultatea de chimie? Şi ce dacă fusese şefa promoţiei? Ca să-şi petreacă toată viaţa-ntr-o fabrică şi cu inima tremurând de frica accidentelor de muncă? Un tehnician de treizeci şi cinci de ani rămăsese orb pe viaţă dintr-o substanţă care-i sărise-n ochi. Aceste gânduri obsesive o măcinau zi şi noapte. La un moment dat al plimbării o trăgea pe Lidia spre pavilion şi abia ce deschidea uşa rezervei că se şi aşeza în pat, cu faţa la perete, semn că nu mai vrea să vadă pe nimeni.
Boala maică-sii îi zdruncinase Lidiei echilibrul sufletesc şi aşa destul de şubred. De-atunci începuse cu antidepresivele şi cu somniferele. Încrederea în oameni i se clătina mai de mult. Moartea tatălui ei îi demonstrase cât se putea bizui pe coeziunea şi mai ales pe sinceritatea familiei. Pentru surorile tatălui ei, Lidia şi maică-sa erau socotite nişte străine. Bunica paternă a Lidiei urmând exemplu surorilor celui plecat şi pentru armonia-n familie, se distanţase şi ea de văduvă şi de orfană.
Cât eşti sănătos şi ai de toate, şi, mai ales bani, toată lumea ţi-e prietenă. Te-mbolnăveşti şi-ai scăpătat, te ocolesc toţi de parc-ai fi o groapă-n drum.
Când se-nsoară un bărbat, se-nsoară cu o femeie, nu cu un neam întreg. Femeia se mărită şi ea cu un bărbat, nu cu tot neamul lui. Familia se divizează-n celule. Nu e răspunzătoare una de celelalte. Fraţii sunt fraţi cât sunt la părinţi. Apoi devin soţi, soţii, gineri, nurori.
Pe Zamfira Busuioc boala o-ndepărtase şi de propria familie. Un singur frate îi rămăsese apropiat, spre nemulţumirea nevesti-sii şi a părinţilor acesteia.
Drept e că un bolnav psihic te poate duce chiar la sinucidere. Lidia nu se gândise niciodată la sinucidere dar îşi dorea moartea «Ca să nu mai ştiu, să nu mai ştiu!»
Indiferenţa lui Dinu, iubitul ei, faţă de amărăciunea, ajunsă la disperare, prin care trecea ea, o duruse pe Lidia mai mult decât indiferenţa rudelor.
Părinţii lui Dinu, avocaţi cunoscuţi, nu erau încântaţi de alegerea lui Dinu care, după cât succes avea la femei şi-n carieră, doar să fi-ntins mâna şi ar fi făcut un mariaj strălucit.
Boala maică-sii îi zdruncinase Lidiei echilibrul sufletesc şi aşa destul de şubred. De-atunci începuse cu antidepresivele şi cu somniferele. Încrederea în oameni i se clătina mai de mult. Moartea tatălui ei îi demonstrase cât se putea bizui pe coeziunea şi mai ales pe sinceritatea familiei. Pentru surorile tatălui ei, Lidia şi maică-sa erau socotite nişte străine. Bunica paternă a Lidiei urmând exemplu surorilor celui plecat şi pentru armonia-n familie, se distanţase şi ea de văduvă şi de orfană.
Cât eşti sănătos şi ai de toate, şi, mai ales bani, toată lumea ţi-e prietenă. Te-mbolnăveşti şi-ai scăpătat, te ocolesc toţi de parc-ai fi o groapă-n drum.
Când se-nsoară un bărbat, se-nsoară cu o femeie, nu cu un neam întreg. Femeia se mărită şi ea cu un bărbat, nu cu tot neamul lui. Familia se divizează-n celule. Nu e răspunzătoare una de celelalte. Fraţii sunt fraţi cât sunt la părinţi. Apoi devin soţi, soţii, gineri, nurori.
Pe Zamfira Busuioc boala o-ndepărtase şi de propria familie. Un singur frate îi rămăsese apropiat, spre nemulţumirea nevesti-sii şi a părinţilor acesteia.
Drept e că un bolnav psihic te poate duce chiar la sinucidere. Lidia nu se gândise niciodată la sinucidere dar îşi dorea moartea «Ca să nu mai ştiu, să nu mai ştiu!»
Indiferenţa lui Dinu, iubitul ei, faţă de amărăciunea, ajunsă la disperare, prin care trecea ea, o duruse pe Lidia mai mult decât indiferenţa rudelor.
Părinţii lui Dinu, avocaţi cunoscuţi, nu erau încântaţi de alegerea lui Dinu care, după cât succes avea la femei şi-n carieră, doar să fi-ntins mâna şi ar fi făcut un mariaj strălucit.
December 25, 2023
DNF@17%
La pagina 10: „Ceva era atît de schimbat în Lidia, deși era aceeași fată zveltă, la fel pieptănată, chiar la fel îmbrăcată, cu hainele pe care i le știa, și totuși atît de schimbată. În Lidia era ceva schimbat.”
Întrebare: credeți că Lidia era schimbată în vreun fel?
La pagina 20: „Însemni fisura din armură. Însemni lipsa vaccinului împotriva atracției dintre un bărbat și o femeie...”
Cum sună asta post-2020!
În fine. „Preludiu” e o carte care n-a cunoscut nici editor, nici tehnoredactor. E scrisă într-un stil ce seamănă mai mult cu al unui adolescent ce publică pe net fantezii de dragoste decât cu al unei doamne în vârstă de peste 80 de ani (chit că temele sunt mature). Dialogurile sunt amuzante, descrierile repetitive, dar simpliste, povestea se învârte și se înnoadă de parcă autoarea n-ar ști exact ce să facă cu ea. A avut câteva pagini în care a fost o carte amuzant de proastă, apoi a revenit în zona în care e doar foarte slabă. 40 de pagini citite sunt suficiente ca să știu că nu mă interesează mai mult de-atât.
La pagina 10: „Ceva era atît de schimbat în Lidia, deși era aceeași fată zveltă, la fel pieptănată, chiar la fel îmbrăcată, cu hainele pe care i le știa, și totuși atît de schimbată. În Lidia era ceva schimbat.”
Întrebare: credeți că Lidia era schimbată în vreun fel?
La pagina 20: „Însemni fisura din armură. Însemni lipsa vaccinului împotriva atracției dintre un bărbat și o femeie...”
Cum sună asta post-2020!
În fine. „Preludiu” e o carte care n-a cunoscut nici editor, nici tehnoredactor. E scrisă într-un stil ce seamănă mai mult cu al unui adolescent ce publică pe net fantezii de dragoste decât cu al unei doamne în vârstă de peste 80 de ani (chit că temele sunt mature). Dialogurile sunt amuzante, descrierile repetitive, dar simpliste, povestea se învârte și se înnoadă de parcă autoarea n-ar ști exact ce să facă cu ea. A avut câteva pagini în care a fost o carte amuzant de proastă, apoi a revenit în zona în care e doar foarte slabă. 40 de pagini citite sunt suficiente ca să știu că nu mă interesează mai mult de-atât.
January 6, 2019
The greatest book to start the year!
"Viața e cea mai grea instituție, dar nici căsătoria nu este intotdeauna parfum de roze. Durata multor căsătorii se explica prin forța inerției - in afara unor excepții fericite- la un moment dat, ori accepți platitudinea blazarii, ori înveți să accepți defectele partenerului, ca si cand ar fi ale tale.
Sa ai certitudinea că nu ai să afli nicăieri perfecțiunea!"
"Memoria uita ce a invatat, uita mult, dar nu ceea ce a trait. Daca te iubesti pe tine, îți gâseşti circumstamte atenuante pentru toate greselile, daca nu te iubeşti, tot răul şi urâtul le duci cu tine ca pe o boală cronică de care nu se moare. Dar care te însoțeşte până în ultima clipă."
"Viața e cea mai grea instituție, dar nici căsătoria nu este intotdeauna parfum de roze. Durata multor căsătorii se explica prin forța inerției - in afara unor excepții fericite- la un moment dat, ori accepți platitudinea blazarii, ori înveți să accepți defectele partenerului, ca si cand ar fi ale tale.
Sa ai certitudinea că nu ai să afli nicăieri perfecțiunea!"
"Memoria uita ce a invatat, uita mult, dar nu ceea ce a trait. Daca te iubesti pe tine, îți gâseşti circumstamte atenuante pentru toate greselile, daca nu te iubeşti, tot răul şi urâtul le duci cu tine ca pe o boală cronică de care nu se moare. Dar care te însoțeşte până în ultima clipă."
September 2, 2021
"Totul trece...totul;daca nu se uita, se voaleaza si te-ntrebi daca tu,cel din trecut, erai acelasi cu tine, cel de azi."
Pagini cu amintiri frumoase... Viata asa cum este, o poezie vesela sau trista, pentru fiecare.
Pagini cu amintiri frumoase... Viata asa cum este, o poezie vesela sau trista, pentru fiecare.
May 5, 2023
Too painful and sorrow. Makes you fear old age and go into depression beforehand.
July 27, 2023
"Cu Vladimir am fost ucenica ascultătoare și sârguincioasă. Judecând retrospectiv, dragostea mea cu profesorul Jacques Fabert o datoram setei nepotolite pe cate mi-o declanșaseră cele trei luni de dragoste cu Vladimir. Jacques venea pe un teren avid de dragoste, de o dragoste care cerea să fie dăruită trup și suflet unui bărbat. Altminteri simțeam că mă usuc, mă chircesc și pier."
"Ajută-mi, Doamne, să mă mai bucur de ceva cît mai sînt pe-aici."
"Ajută-mi, Doamne, să mă mai bucur de ceva cît mai sînt pe-aici."
Displaying 1 - 17 of 17 reviews