What do you think?
Rate this book
Roxelane et Soliman
Roxelana si Soliman este ultimul roman ce poarta semnaturile Vintila Corbul si Eugen Burada si incheie practic colaborarea de 29 de ani a celor doi autori. Eugen Burada nu a mai scris dupa despartirea de Vintila Corbul. Astazi, conduce, in Romania, propria companie de constructii si are in lucru un roman in trei volume.
Este povestea Roxelanei si a lui Soliman, sclava si sultanul care au condus Imperiul Otoman, sclava fiind capturata in Caucaz de tatari si adusa pe piata de sclavi din Istanbul, care ulterior a fost cumparata pentru haremul sultanului. Protejata de eunucul responsabil de harem si de mama sultanului, se straduieste sa-i castige afectiunea si ajunge favorita lui.
Dobandeste numele de Hurrem, insemnand „cea care rade“ din pricina bunei sale dispozitii si a talentului sau de povestitor. Devine rapid una dintre favoritele sultanului, insotindu-l la diverse evenimente publice.
Tratamentul sau special a atras ura consoartei Mahidevran, dar Roxelana reuseste sa elimine obstacolele si sa devina concubina principala in harem. Sclava ucraineana va face ceva la care nicio alta femeie nu indraznise vreodata sa spere: il convinge pe Soliman sa o ia de sotie. Legea islamica permitea unui sultan sa-si ia patru sotii, pe langa atatea concubine cate isi permitea sa intretina. Totusi, pana la Soliman niciun conducator otoman nu se insurase.
Casatoria a incins spiritele si in lumea islamica, si in Europa crestina. Odata maritata, Roxelana era acum asigurata ca fiii ei vor deveni mostenitorii tronului otoman.
Este povestea Roxelanei si a lui Soliman, sclava si sultanul care au condus Imperiul Otoman, sclava fiind capturata in Caucaz de tatari si adusa pe piata de sclavi din Istanbul, care ulterior a fost cumparata pentru haremul sultanului. Protejata de eunucul responsabil de harem si de mama sultanului, se straduieste sa-i castige afectiunea si ajunge favorita lui.
Dobandeste numele de Hurrem, insemnand „cea care rade“ din pricina bunei sale dispozitii si a talentului sau de povestitor. Devine rapid una dintre favoritele sultanului, insotindu-l la diverse evenimente publice.
Tratamentul sau special a atras ura consoartei Mahidevran, dar Roxelana reuseste sa elimine obstacolele si sa devina concubina principala in harem. Sclava ucraineana va face ceva la care nicio alta femeie nu indraznise vreodata sa spere: il convinge pe Soliman sa o ia de sotie. Legea islamica permitea unui sultan sa-si ia patru sotii, pe langa atatea concubine cate isi permitea sa intretina. Totusi, pana la Soliman niciun conducator otoman nu se insurase.
Casatoria a incins spiritele si in lumea islamica, si in Europa crestina. Odata maritata, Roxelana era acum asigurata ca fiii ei vor deveni mostenitorii tronului otoman.
430 pages, Paperback
First published October 1, 1987
About the author
Vintilă Corbul
43 books68 followersVintilă Corbul s-a născut la 26 mai 1916 în București și provine dintr-o familie foarte bogată. Sofia, mama acestuia, deținea acțiuni la diverse bănci și studiouri de film americane, motiv pentru care vizitele în Statele Unite ale Americii erau experiențe curente. Constantin Popescu Corbul, tatăl adoptiv al autorului, provine dintr-o mică, dar înstărită familie boierească; deținea multe proprietăți în București și în țară, podgorie la Drăgășani și chiar un grajd cu cai de curse. Lui Vintilă Corbul i s-a sugerat de către părinți că tatăl său vitreg este de fapt tatăl natural. C.P. Corbul s-a căsătorit cu Sofia, mama lui Vintilă, după divorțul acesteia de Mihail Economu, și i-a adoptat imediat copilul. Astfel se explică numele complet al autorului: Vintilă Dumitru Economu Popescu Corbul.
Deși visa să devină ambasador, la îndemnul părinților, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie - secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul se angajează judecător.
Fiind un "răzvrătit", se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor.
Vintilă Corbul a fost, în al II-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, pilotul comandantului forțelor aeriene române.
După război, toate proprietățile familiei sunt confiscate. Vintilă Corbul și familia sa sunt evacuați și forțați să locuiască în bucătăria unui imobil șubrezit, într-una din cele patru camere locuite de patru familii. Diplomele sale nu mai sunt „valabile”; este exclus din magistratură din cauza originii sale burgheze și a arestării tatălui său de către comuniști. Ocupă un post de bibliotecar, la o bibliotecă de cartier, dar este dat afară din aceleași motive, după numai 6 luni. Vintilă Corbul, licențiat în istorie și magistrat, ajunge muncitor necalificat și, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal și Apă București), unde lucrează aproape 15 ani. La scurt, timp Ana Stoenescu divorțează și fuge cu un evreu bogat, în Los Angeles.
Câțiva ani mai târziu se căsătorește cu Ioana Sân-Giorgiu, fiica scriitorului legionar Ion Sân-Giorgiu, ce fusese judecat și condamnat la moarte de regimul comunist. Ioana Sân-Giorgiu a fost dată afară de la Conservatorul de Arte Dramatice și se vede obligată să se angajeze muncitoare necalificată într-o fabrică de cuțite. Pentru a-și completa modestul venit, tânăra familie începe să traducă opere literare din limbile franceză și engleză.
Din cauza condițiilor grele de muncă, Vintilă Corbul se îmbolnăvește de tuberculoză oculară, intră în concediu medical și rămâne acasă. În perioada de aproape 2 ani în care își tratează boala, începe din nou să scrie la aproape 30 de ani de la apariția ultimului său roman. Idolii de aur - Dinastia Sunderland -Beauclair (3 volume) dă startul succeselor, cartea fiind editată mai târziu în franceză și poloneză. Din acel moment nu a mai fost nevoit să se angajeze.
În timp ce scria Căderea Constantinopolelui, cartea ce îl va lansa definitiv, Vintilă Corbul primește o lovitură foarte puternică. Ioana moare răpusă de cancer la numai 35 de ani, iar autorul este marcat definitiv și nu se mai căsătorește niciodată.
Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada.
S-au mutat într-un mic orășel lângă Paris, iar Vintilă Corbul a locuit până la moarte în același loc în care s-a stabilit. Multe dintre titlurile sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă.
Deși visa să devină ambasador, la îndemnul părinților, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie - secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul se angajează judecător.
Fiind un "răzvrătit", se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor.
Vintilă Corbul a fost, în al II-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, pilotul comandantului forțelor aeriene române.
După război, toate proprietățile familiei sunt confiscate. Vintilă Corbul și familia sa sunt evacuați și forțați să locuiască în bucătăria unui imobil șubrezit, într-una din cele patru camere locuite de patru familii. Diplomele sale nu mai sunt „valabile”; este exclus din magistratură din cauza originii sale burgheze și a arestării tatălui său de către comuniști. Ocupă un post de bibliotecar, la o bibliotecă de cartier, dar este dat afară din aceleași motive, după numai 6 luni. Vintilă Corbul, licențiat în istorie și magistrat, ajunge muncitor necalificat și, ulterior, inginer la ICAB (Întreprinderea Canal și Apă București), unde lucrează aproape 15 ani. La scurt, timp Ana Stoenescu divorțează și fuge cu un evreu bogat, în Los Angeles.
Câțiva ani mai târziu se căsătorește cu Ioana Sân-Giorgiu, fiica scriitorului legionar Ion Sân-Giorgiu, ce fusese judecat și condamnat la moarte de regimul comunist. Ioana Sân-Giorgiu a fost dată afară de la Conservatorul de Arte Dramatice și se vede obligată să se angajeze muncitoare necalificată într-o fabrică de cuțite. Pentru a-și completa modestul venit, tânăra familie începe să traducă opere literare din limbile franceză și engleză.
Din cauza condițiilor grele de muncă, Vintilă Corbul se îmbolnăvește de tuberculoză oculară, intră în concediu medical și rămâne acasă. În perioada de aproape 2 ani în care își tratează boala, începe din nou să scrie la aproape 30 de ani de la apariția ultimului său roman. Idolii de aur - Dinastia Sunderland -Beauclair (3 volume) dă startul succeselor, cartea fiind editată mai târziu în franceză și poloneză. Din acel moment nu a mai fost nevoit să se angajeze.
În timp ce scria Căderea Constantinopolelui, cartea ce îl va lansa definitiv, Vintilă Corbul primește o lovitură foarte puternică. Ioana moare răpusă de cancer la numai 35 de ani, iar autorul este marcat definitiv și nu se mai căsătorește niciodată.
Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada.
S-au mutat într-un mic orășel lângă Paris, iar Vintilă Corbul a locuit până la moarte în același loc în care s-a stabilit. Multe dintre titlurile sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
December 7, 2021
“Fata avea o minte agilă și prezență de spirit; avea să-i arate ea turcului ăstuia încoronat că nu era o simplă marfă, ci o ființă omenească în stare să gândească. O femeie nu este doar un obiect de plăcere, un animal cu chip de om pe care îl ții într-o închisoare numită harem.”
Alexandra Losowska, o tânără de 15 ani din Polonia, este răpită de tătari și vândută mai apoi în haremul sultanului Soliman. În acest moment, drumul ei prin viață se închide și se deschide în același timp. Frumoasă, inteligentă și foarte hotărâtă, Alexandra decide să facă tot posibilul pentru a fi stăpâna propriului destin.
Multe lovituri și victorii se succed în viața Alexandrei, dar toate par a avea rolul de a o ajuta să urce până în fruntea Imperiului Otoman. Numele Alexandrei e schimbat în Roxelana atunci când este răpită, dar tânăra își îmbrățișează această nouă identitate ceva mai târziu, după diferite evenimente care rup treptat legăturile ei cu trecutul.
Am citit aceasta carte cu gandul la binecunoscutul film turcesc, care mi-a placut destul de mult. Frumoasele descrieri facute de autori le-am vizualizat avand pe retina scenele din film. As putea spune ca actiunile si personajele din film se potrivesc 90 % cu cele din carte, desi sunt unele diferente. De exemplu, se stie ca Alexandra-Roxelana a primit numele turcesc de Hurrem si asa a fost cunoscuta in istorie, insa se pare ca Vintila Corbul a dorit sa pastreze numele de Roxelana.
Roxelana, născută Alexandra Anastasia Lisowska și cunoscută sub titlul turcesc de Hürrem Haseki Sultan a fost concubina, apoi soția sultanului Otoman, Suleiman Legiuitorul. Hürrem înseamnă în limba turcă „nostimă, veselă” și i s-a spus astfel datorită simțului umorului care o făcea irezistibilă. (Wikipedia)
Alexandra Losowska, o tânără de 15 ani din Polonia, este răpită de tătari și vândută mai apoi în haremul sultanului Soliman. În acest moment, drumul ei prin viață se închide și se deschide în același timp. Frumoasă, inteligentă și foarte hotărâtă, Alexandra decide să facă tot posibilul pentru a fi stăpâna propriului destin.
Multe lovituri și victorii se succed în viața Alexandrei, dar toate par a avea rolul de a o ajuta să urce până în fruntea Imperiului Otoman. Numele Alexandrei e schimbat în Roxelana atunci când este răpită, dar tânăra își îmbrățișează această nouă identitate ceva mai târziu, după diferite evenimente care rup treptat legăturile ei cu trecutul.
Am citit aceasta carte cu gandul la binecunoscutul film turcesc, care mi-a placut destul de mult. Frumoasele descrieri facute de autori le-am vizualizat avand pe retina scenele din film. As putea spune ca actiunile si personajele din film se potrivesc 90 % cu cele din carte, desi sunt unele diferente. De exemplu, se stie ca Alexandra-Roxelana a primit numele turcesc de Hurrem si asa a fost cunoscuta in istorie, insa se pare ca Vintila Corbul a dorit sa pastreze numele de Roxelana.
Roxelana, născută Alexandra Anastasia Lisowska și cunoscută sub titlul turcesc de Hürrem Haseki Sultan a fost concubina, apoi soția sultanului Otoman, Suleiman Legiuitorul. Hürrem înseamnă în limba turcă „nostimă, veselă” și i s-a spus astfel datorită simțului umorului care o făcea irezistibilă. (Wikipedia)
July 17, 2023
Another outstanding collaboration in historical fiction by Corbul & Burada, this one is a finely crafted narrative about one of the most powerful women in history: the slave Roxelana, who, through ingenuity, cunning and seduction, succeeded in becoming the greatest influence on sultan Suleiman at the apogee of the Ottoman Empire.
August 23, 2021
Grădinile cu miresme îmbătătoare, presărate cu flori aprins colorate ce contrastau cu verdele-închis al copacilor şi al ierbii, îşi etalau covoarele mătăsoase, acoperite ici şi colo de pete de umbră răcoroasă, ce constituiau refugiul obişnuit al câinilor cu blană deasă, ce umblau gâfâind, cu limba umedă şi atârnândă. Păsările evitau spaţiul deschis şi încins, căutând avide adăpostul celor mai stufoase rămurele. O somnolenţă dulce acoperea ca o negură sidefie satul aţipit de-a lungul unui drum sinuos asemănător cu un şarpe tolănit la soare. Această ambianţă tihnită înăbuşea zgomotele familiare, cufundând natura în tăcere.
Florile îşi deschideau corolele parfumate spre astrul ce-şi arunca ploaia de aur, uscată şi toridă, peste praful chihlimbariu şi peste pomi. Din când în când, frunzele dansau leneş pe muzica domoală a unui vânticel zburdalnic care înfrunta dogoarea.
Pereţii spoiţi cu var ai caselor, cu uşi şi obloane de culori aprinse precum cuburile pe care copiii le stivuiesc pe lespezile de piatră, se întindeau de jur-împrejurul bisericii înalte, încoronată de acoperişuri ascuţite cu cruci ce se conturau pe bolta imensă de un albastru-deschis ca al beriliului.
La oarecare distantă de sat, hăţişuri de iederă se căţărau pe zidurile crenelate şi pe turnurile ce străjuiau în cele patru colţuri un mic castel fortificat. O grădină întinsă, inundată de trandafiri, ce atrăgea albinele şi fluturii din vecinătate, punea în lumină farmecul acestui castel, aşa cum perniţa catifelată a unui sipet cu bijuterii scoate în perfecţiunea unei perle cu ape schimbătoare ce reflectă jocurile de lumină ale zilei.
Un fluture de culoarea curcubeului se înălţă în aer şi, mai zburdalnic şi mai îndrăzneţ decât semenii lui, se strecură printr-o fereastră deschisă într-o cameră cu pereţii acoperiţi de tapiserii împodobite cu frunze luxuriante, ca şi cele din grădină. Zbură, încântat, pe deasupra părului de culoarea aurului vechi, mătăsos şi strălucitor, al unei adolescente întinse pe pat, cu faţa înfundată într-o pernă albă garnisită cu dantelă. Trupul plăpând, fermecător al fetei era zguduit de suspine. Pumnii ei loveau cuvertura precum aripile unei păsări rănite. Epuizată de furie, Alexandra mai dădu o lovitură în pat, după care rămase nemişcată.
Fluturele se aşeză pe una dintre buclele parfumate, apoi, speriat de mişcarea bruscă a adolescentei care se ridică, îşi luă zborul şi ieşi pe fereastră.
Era frumoasă, şi suferinţele din dragoste nu reuşeau să o urâţească. Cu un gest copilăresc, îşi şterse cu dosul palmei lacrimile ce-i şiroiau pe obraji. Încercă să-şi stăpânească nervii, dar fără succes. Durerea, umilinţa şi furia o copleşeau. Pentru prima dată, regreta liniştea, severitatea şi izolarea pensionului de la Roma, unde tatăl ei, episcopul Josef Losowski, o înscrisese să-şi continue studiile. Cu câtă bucurie şi nerăbdare părăsise Roma la încheierea şcolii ca să se întoarcă acasă, în Polonia! Şi-ar fi dorit ca trăsura să aibă aripi. Călătoria era prea înceată, atât de grăbită era să ajungă acasă, la mătuşa Helena, sora tatălui ei, la unchiul Kazimir, soţul Helenei, care o făcea să râdă, la numeroasele ei prietene şi mai ales la Stanislas Zamoyski, iubitul ei Stanislas. Nu bănuise nicio clipă ce festă avea să-i joace viaţa.
Florile îşi deschideau corolele parfumate spre astrul ce-şi arunca ploaia de aur, uscată şi toridă, peste praful chihlimbariu şi peste pomi. Din când în când, frunzele dansau leneş pe muzica domoală a unui vânticel zburdalnic care înfrunta dogoarea.
Pereţii spoiţi cu var ai caselor, cu uşi şi obloane de culori aprinse precum cuburile pe care copiii le stivuiesc pe lespezile de piatră, se întindeau de jur-împrejurul bisericii înalte, încoronată de acoperişuri ascuţite cu cruci ce se conturau pe bolta imensă de un albastru-deschis ca al beriliului.
La oarecare distantă de sat, hăţişuri de iederă se căţărau pe zidurile crenelate şi pe turnurile ce străjuiau în cele patru colţuri un mic castel fortificat. O grădină întinsă, inundată de trandafiri, ce atrăgea albinele şi fluturii din vecinătate, punea în lumină farmecul acestui castel, aşa cum perniţa catifelată a unui sipet cu bijuterii scoate în perfecţiunea unei perle cu ape schimbătoare ce reflectă jocurile de lumină ale zilei.
Un fluture de culoarea curcubeului se înălţă în aer şi, mai zburdalnic şi mai îndrăzneţ decât semenii lui, se strecură printr-o fereastră deschisă într-o cameră cu pereţii acoperiţi de tapiserii împodobite cu frunze luxuriante, ca şi cele din grădină. Zbură, încântat, pe deasupra părului de culoarea aurului vechi, mătăsos şi strălucitor, al unei adolescente întinse pe pat, cu faţa înfundată într-o pernă albă garnisită cu dantelă. Trupul plăpând, fermecător al fetei era zguduit de suspine. Pumnii ei loveau cuvertura precum aripile unei păsări rănite. Epuizată de furie, Alexandra mai dădu o lovitură în pat, după care rămase nemişcată.
Fluturele se aşeză pe una dintre buclele parfumate, apoi, speriat de mişcarea bruscă a adolescentei care se ridică, îşi luă zborul şi ieşi pe fereastră.
Era frumoasă, şi suferinţele din dragoste nu reuşeau să o urâţească. Cu un gest copilăresc, îşi şterse cu dosul palmei lacrimile ce-i şiroiau pe obraji. Încercă să-şi stăpânească nervii, dar fără succes. Durerea, umilinţa şi furia o copleşeau. Pentru prima dată, regreta liniştea, severitatea şi izolarea pensionului de la Roma, unde tatăl ei, episcopul Josef Losowski, o înscrisese să-şi continue studiile. Cu câtă bucurie şi nerăbdare părăsise Roma la încheierea şcolii ca să se întoarcă acasă, în Polonia! Şi-ar fi dorit ca trăsura să aibă aripi. Călătoria era prea înceată, atât de grăbită era să ajungă acasă, la mătuşa Helena, sora tatălui ei, la unchiul Kazimir, soţul Helenei, care o făcea să râdă, la numeroasele ei prietene şi mai ales la Stanislas Zamoyski, iubitul ei Stanislas. Nu bănuise nicio clipă ce festă avea să-i joace viaţa.
October 27, 2014
reread on the plane after my Istanbul visit - very good and the review below stands while it was nice to get a flavor of the times as the city is not that different from ottoman times outside the tourist areas
Historical fiction that covers Suleiman's reign and his lifelong love for Roxelana, the Polish noblewoman who is abducted by Tatars when trying to elope with her lover.
A fascinating glimpse at the Ottoman society, mostly focusing on court and harem intrigues but with much more, including battles, religious issues and the workings of the strange multicultural melange that the Empire was and the constant tension between the "original" Muslim turks, the converted Muslims who slowly became the backbone of both the army and the officialdom and the Christian population from which these last came. Also a society where everyone, especially the high ranking dignitaries, were technically the "slaves" of the Sultan but where the imperial women and the viziers slowly took over the real power.
Lots of gems in the book and little hints to the second author's awesome Caderea Constantinopolelui and the lives of Suleiman's great grandfather (the famous Mehmed the conqueror) and of Bayazid Ilderim
Historical fiction that covers Suleiman's reign and his lifelong love for Roxelana, the Polish noblewoman who is abducted by Tatars when trying to elope with her lover.
A fascinating glimpse at the Ottoman society, mostly focusing on court and harem intrigues but with much more, including battles, religious issues and the workings of the strange multicultural melange that the Empire was and the constant tension between the "original" Muslim turks, the converted Muslims who slowly became the backbone of both the army and the officialdom and the Christian population from which these last came. Also a society where everyone, especially the high ranking dignitaries, were technically the "slaves" of the Sultan but where the imperial women and the viziers slowly took over the real power.
Lots of gems in the book and little hints to the second author's awesome Caderea Constantinopolelui and the lives of Suleiman's great grandfather (the famous Mehmed the conqueror) and of Bayazid Ilderim
Displaying 1 - 4 of 4 reviews