What do you think?
Rate this book
Sfîrșitul nopții
Nu vreau să adorm, o să stau treaz ca să o pot iubi conștient. Cine iubește nu doarme. Nu trebuie să adorm. Trebuie să fac cumva să opresc timpul ăsta, să-l încetinesc puțin, cîteva minute în plus, cîteva secunde. Știu, știu că e copilăresc să îmi doresc asta, și totuși, de ce nu pot opri senzația că e ultima oară cînd o simt așa, abandonată în brațele mele, liniștită, moale, caldă, a mea? Ce e cu sentimentul ăsta straniu de pierdere, de ce simt că nefericirea, concretă și sfîșietoare, e la doar o noapte distanță?
170 pages, Paperback
First published November 1, 2016
9 people are currently reading
172 people want to read
About the author
Petronela Rotar
10 books460 followersPetronela Rotar nu are biografie literară. Maximum una pseudoliterară, cu indulgenţă. S-a născut la ţară, ca veşnicia lui Blaga, undeva lîngă Braşov, şi a făcut naveta la oraş. La şcoală, aia cîtă a făcut. La liceu, i-au apărut cîteva poezii în revista literară a şcolii, iar ăsta ar fi putut fi un început bun pentru o biografie literară, dar nu a fost. Apoi nu a mai apărut decît la televizor şi în ziare. Şi acolo, de partea greşită a microfonului. A fost reporter, editor sau prezentator la staţiile locale ale Pro TV, Antena 1, Realitatea. S-a apucat de două facultăţi, Litere şi Sociologie, şi nu a terminat-o pe niciuna. Are de gînd să nu o termine nici pe a treia. S-a apucat şi de doi copii, iar pe ăştia încă îi desăvîrşeşte. Sau aşa îşi imaginează, cînd se place pe sine. Cînd nu, nu îşi imaginează nimic. A scris toată viaţa pentru ea, sperînd că atunci cînd o să dea colţul va fi descoperită, publicată şi premiată. S-a prins tîrziu că nu va fi aşa, drept care şi-a făcut un blog. Aşa a ajuns să publice în Tiuk şi să scrie pentru Catchy. Şi să scoată prima carte, O să mă ştii de undeva. Gata.
Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/petrone...
Sursă text: http://www.hergbenet.ro/autor/petrone...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 23 of 23 reviews
July 7, 2018
A fost odată ca niciodată o carte de povestiri scurte care nu credea în linii de dialog. Acea carte era „Sfârșitul nopții” de Petronela Rotar.
Cele 19 povestiri (cam 160 de pagini în total) au un singur lucru în comun: stilul oral, de monolog supărat, presărat cu englezisme. Unele povestiri sunt previzibile - cum ar fi cea a soarelui care se satură de oamenii dintr-un oraș, iar oamenii se prefac că sunt mai buni ca să-l facă să se întoarcă, iar soarele revine prea repede într-o zi și vede că totul e doar prefăcătorie. Alte povestiri nu au mare lucru de zis - cinci prieteni pleacă într-o călătorie la mare, estimează greșit distanțele, se împotmolesc cu mașina, lucruri care sunt mai interesante dacă le-ai trăit, nu dacă le-ai auzit povestite.
Mai sunt câteva teme dure: abuz în relații (ea e aproape sclava lui, el o ia la mare să-i facă de mâncare), homosexualitate (unul află că prietenul lui e homosexual după ce-i intră aiurea pe un stick și vede înregistrări cu omul și amanții), dependență de jocuri de noroc (el a pierdut totul la cazino), dar cumva poveștile nu prea m-au atins, par mai degrabă o reflexie asupra viziunii populare a subiectelor. Iar după un timp, stilul devine și el obositor.
Nu e o colecție rea, dar nici nu cred că mai vreau să citesc ceva de aceeași autoare.
Cele 19 povestiri (cam 160 de pagini în total) au un singur lucru în comun: stilul oral, de monolog supărat, presărat cu englezisme. Unele povestiri sunt previzibile - cum ar fi cea a soarelui care se satură de oamenii dintr-un oraș, iar oamenii se prefac că sunt mai buni ca să-l facă să se întoarcă, iar soarele revine prea repede într-o zi și vede că totul e doar prefăcătorie. Alte povestiri nu au mare lucru de zis - cinci prieteni pleacă într-o călătorie la mare, estimează greșit distanțele, se împotmolesc cu mașina, lucruri care sunt mai interesante dacă le-ai trăit, nu dacă le-ai auzit povestite.
Mai sunt câteva teme dure: abuz în relații (ea e aproape sclava lui, el o ia la mare să-i facă de mâncare), homosexualitate (unul află că prietenul lui e homosexual după ce-i intră aiurea pe un stick și vede înregistrări cu omul și amanții), dependență de jocuri de noroc (el a pierdut totul la cazino), dar cumva poveștile nu prea m-au atins, par mai degrabă o reflexie asupra viziunii populare a subiectelor. Iar după un timp, stilul devine și el obositor.
Nu e o colecție rea, dar nici nu cred că mai vreau să citesc ceva de aceeași autoare.
December 30, 2018
O colecție de povestiri neașteptat de cuminți - eram curios cum arată cartea votată de cititorii bookblog ca fiind cea mai bună pe 2016, și recunosc că sunt un pic dezamăgit.
Să încep cu părțile nu foarte bune: povestirile sunt neașteptat de cuminți, o parte nu sunt încheiate sau sunt pur și simplu banale. Tehnoredactarea e enervantă - nu există linie de dialog, nici niște semne de citare pentru dialog, există doar, din când în când, fragmente în italice, ceea ce pentru mine ca cititor a fost un pic ciudat.
Părțile bune: deși tehnoredactarea e enervantă, dă o oarecare oralitate textului, și asta îl face mai fluid, mai ușor de consumat. Textele sunt scurte, poveștile nu au anvergură, se parcurg repede - și îți lasă impresia unui prieten care-ți povestește „niște faze”. Texte prietenoase, plăcute, cu câteva nuanțe mai dure, dar nu suficient cât să nu fie gustate de publicul larg.
Să încep cu părțile nu foarte bune: povestirile sunt neașteptat de cuminți, o parte nu sunt încheiate sau sunt pur și simplu banale. Tehnoredactarea e enervantă - nu există linie de dialog, nici niște semne de citare pentru dialog, există doar, din când în când, fragmente în italice, ceea ce pentru mine ca cititor a fost un pic ciudat.
Părțile bune: deși tehnoredactarea e enervantă, dă o oarecare oralitate textului, și asta îl face mai fluid, mai ușor de consumat. Textele sunt scurte, poveștile nu au anvergură, se parcurg repede - și îți lasă impresia unui prieten care-ți povestește „niște faze”. Texte prietenoase, plăcute, cu câteva nuanțe mai dure, dar nu suficient cât să nu fie gustate de publicul larg.
March 1, 2017
Un mozaic de mici tragedii, ce lovește cititorul în moalele pieptului. Te provoc sa nu simți nimic citind acesta carte. Dacă reușești, felicitări. Ești un psihopat! Restul recenziei aici:
https://youtu.be/wTwQ6iVFKS8
https://youtu.be/wTwQ6iVFKS8
December 9, 2016
Sfîrșitul nopții este, în primul rând, dovada evoluției autoarei. Este aproape un nou stil, născut din cel care a stat la baza debutului, de exemplu, dar este cu certitudine altceva.
Volumul conține 19 proze scurte, contemporane, alerte, remarcabile, dramatice ori amuzante, cu personajele cărora te poți identifica ușor, cu trăsături clare, tăioase ale personajelor care variază de la timide și naive la sigure pe ele, impunătoare.
Cel mai mult mi-a plăcut „Camera 418” pentru trăsătura predominantă remarcată de Mihail Vakulovski la lansarea de la Brașov: seamănă cu ceva smooth scris de Flavius Ardelean. E mister, are accente horror și chiar ar fi interesant dacă Petronela ar dezvolta un roman din proza asta - deși despre camere ciudate de hotel s-a mai scris atât de mult, aș citi un roman scris așa și nu altfel.
Recenzia aici: http://irrefutabilis.blogspot.ro/2016...
Volumul conține 19 proze scurte, contemporane, alerte, remarcabile, dramatice ori amuzante, cu personajele cărora te poți identifica ușor, cu trăsături clare, tăioase ale personajelor care variază de la timide și naive la sigure pe ele, impunătoare.
Cel mai mult mi-a plăcut „Camera 418” pentru trăsătura predominantă remarcată de Mihail Vakulovski la lansarea de la Brașov: seamănă cu ceva smooth scris de Flavius Ardelean. E mister, are accente horror și chiar ar fi interesant dacă Petronela ar dezvolta un roman din proza asta - deși despre camere ciudate de hotel s-a mai scris atât de mult, aș citi un roman scris așa și nu altfel.
Recenzia aici: http://irrefutabilis.blogspot.ro/2016...
December 3, 2019
Prima mea întâlnire cu proza Petronelei Rotar. Recunosc, am vrut să citesc această carte pentru că a fost votată drept cea mai bună carte a anului 2016 (puțin snobism, nu?). Luate separat, unele proze mi s-au părut extraordinare, altele bune și unele (în cel mai mic număr, recunosc) nu mi-au lăsat cele mai pozitive impresii. Da, am citit cărți mai bune lansate în 2016, dar nu despre asta e vorba. Important e că am savurat cartea asta și m-am bucurat de lectura ei. Frumusețea scriiturii Petronelei stă în felul în care reușește să transpună realitatea în paginile unei cărți. Ratingul s-ar situa undeva pe la 3.5/5. Nu e o lectură banală, care va trece în uitare prea rapid, însă pot enumara cel puțin câteva cărți de proză scurtă care mi-au plăcut mai mult și pe care am simțit că trebuie să le notez cu 4/5 stele.
Ce mai citesc eu și recomandări găsiți pe www.unblogdeidei.wordpress.com
Ce mai citesc eu și recomandări găsiți pe www.unblogdeidei.wordpress.com
April 2, 2018
E bine cunoscut faptul că proza scurtă e un gen foarte capricios, așa că nu trebuie să mire pe nimeni că acord acestei cărți doar 3 steluțe. Deși îmi place foarte mult cum și despre ce scrie Petronela Rotar. Adevărul e că din câte povestiri sunt în volumul ăsta (și sunt destule, fiindcă majoritatea sunt de câte 2-3 pagini), doar vreo trei îmi vor rămâne ceva timp în minte de acum înainte. Restul sunt „oubliable”. Culmea e că-mi vor rămâne în cap doar cele cu iz fantastic... Povestirile cu subiecte desprinse din realitatea societății românești au fost interesante, dar le-a lipsit acel „ceva” care să le distingă de marea masă a textelor scrise pe aceste subiecte. Plus că am mai avut o problemă majoră cu sfârșitul deschis al majorității textelor... Știu că Petronela îndrăgește open ending-urile, dar cele din carte au fost prea abrupte și prea sterile. Acum, nu sunt scriitoare ca să spun exact CE anume le-a lipsit, dar le-a lipsit ceva, clar. Am rămas nesatisfăcută după ce am terminat de citit „Sfârșitul nopții”. Și nu e vorba că aș fi vrut mai mult, ci aș fi vrut altceva. Oricum, tot e o carte ce merită lecturată, doar că voiam altceva. Poate ține doar de gustul meu personal. :D
March 19, 2017
Recenzia completă: http://andreeapandelea.blogspot.ro/20...
"[...] Sincer, îmi e foarte greu să scriu despre Sfîrșitul nopții, nu pentru că nu aș fi înțeles majoritatea povestioarelor – recunosc, au fost câteva care m-au lăsat puțin în ceață, dar cred că așa au fost ele să fie, nu pentru că nu le-aș fi priceput esența –, ci din simplul motiv că te vrăjesc și îți transmit anumite stări pe care cu greu reușești să ți le explici ție, darămite altor persoane."
"[...] Sincer, îmi e foarte greu să scriu despre Sfîrșitul nopții, nu pentru că nu aș fi înțeles majoritatea povestioarelor – recunosc, au fost câteva care m-au lăsat puțin în ceață, dar cred că așa au fost ele să fie, nu pentru că nu le-aș fi priceput esența –, ci din simplul motiv că te vrăjesc și îți transmit anumite stări pe care cu greu reușești să ți le explici ție, darămite altor persoane."
August 20, 2025
A fost drăguț de ascultat sub formă audiobook.
Dintre toate poveștile incluse, numai "Camera 418" mi-a plăcut. Bine gândită, suspans, mister, dialog și acțiune bine scrisă.
Restul...interesante, dar nu am ce să spun. Unele povestiri chiar m-au lăsat șocată, dar trebuie să țin minte că e ficțiune...
Dintre toate poveștile incluse, numai "Camera 418" mi-a plăcut. Bine gândită, suspans, mister, dialog și acțiune bine scrisă.
Restul...interesante, dar nu am ce să spun. Unele povestiri chiar m-au lăsat șocată, dar trebuie să țin minte că e ficțiune...
May 22, 2024
O colecție de povestiri interesante. Unele tragice, altele în afara normalității, unele amuzante și copilăroase, iar altele serioase și aventuroase.
January 15, 2018
Am urmarit-o pe Petronela pe Facebook si cu prima ocazie mi-am cumparat 3 dintre cartile ei, printre care si Sfarsitul noptii. Ma asteptam la 3 romane dar asta, de fapt, e o colectie de povesti (19 in total) mai mult sau mai putin scurte.
Unele mi-au placut mai mult decat altele pentru ca m-am regasit si eu in cateva din experientele prin care trec personajele povestilor. In general, imi place mult stilul ei de a scrie, intens si personal dar oarecum ironic.
Unele mi-au placut mai mult decat altele pentru ca m-am regasit si eu in cateva din experientele prin care trec personajele povestilor. In general, imi place mult stilul ei de a scrie, intens si personal dar oarecum ironic.
March 26, 2017
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
April 16, 2024
Un pic cam prea scurta ca sa pot sa imi fac o idee despre stilul ei de scriere.
March 31, 2017
Povestiri scurte, unele dinamice, altele mai puțin, unele triste, altele mai puțin.
E prima carte citită ale acestei autoare și o să mai vreau să-i răsfoiesc și celelalte cărți.
Abordare contemporană, stil de scriere ușor inteligibil. Povestirile te țin în priză. O lectură plăcută.
E prima carte citită ale acestei autoare și o să mai vreau să-i răsfoiesc și celelalte cărți.
Abordare contemporană, stil de scriere ușor inteligibil. Povestirile te țin în priză. O lectură plăcută.
March 22, 2025
Din descriere, mă aşteptam la cu totul altceva - la un jurnal anxios, plin de efuziuni sentimentale, poate. Am găsit, în schimb, fiecare viciu şi durere a lumii, coloană vertebrală pentru povestiri scurte şi intense, disecate la cald, cu empatie şi acceptare. Nu lipseşte umorul, un haz de necaz mai fin sau mai brutal, în funcţie de context - tot un coping mechanism şi el.
March 1, 2019
Un cumul de povestiri, așa as descrie aceasta carte ce tratează teme diverse precum: homosexualitatea, relațiile, căsnicia, viața familială. După ce am citit “Orbi” și “Privind înăuntru” pot spune ca scrisul Petronelei Rotar a evoluat in cel mai frumos mod posibil.
June 3, 2017
Pentru o carte de proza scurta romaneasca, eu zic ca este foarte bine. Au fost cateva povestiri care mi-au placut foarte mult.
March 14, 2024
Un carusel!
April 11, 2024
Ish si atat!
October 29, 2024
2-3⭐
audiobook
audiobook
November 30, 2024
Excellent!
May 3, 2018
Nu știu dacă am mai spus asta până acum pe blog, dar nu am fost niciodată fana povestirilor, nu mi-au plăcut când am fost mică și nici acum nu mă încântă, totuși din când în când mai fac și câte o excepție și uneori sunt impresionată de ceea ce descopăr. Aceasta este prima carte pe care o citesc de la Petronela Rotar, nu știu dacă acesta este stilul ei de scriere sau dacă abordează diferite genuri și stiluri, dar cu siguranță a mai câștigat un cititor. Am fost încântată să descopăr că scurtele sale povestiri sunt pline de substanță, cu personaje care reușesc să se remarce și chiar să îmi fure emoții, lucruri care până de curând mi se păreau imposibile într-un spațiu atât de limitat de pagini.
Cartea cuprinde 19 povestiri în acest fel, unele dintre acestea nici măcar nu depășesc 3-4 pagini, dar una câte una m-au făcut să citesc cu din ce în ce mai multă curiozitate până la final. Din punctul meu de vedere poți găsi aici povești pentru toate gusturile, iar mie una mi-au plăcut toate, așa improbabil cum pare. A trecut ceva timp de când am citit-o și am așteptat înainte să-mi scriu părerea deoarece de cele mai multe ori când îmi place ceva atât de mult îmi este greu să formez cuvinte coerente și prefer să las timpul să treacă, apele să se liniștească. Și multe dintre detaliile cărții sunt păstrate vag în minte, cu siguranță este una dintre puținele cărți pe care le-aș reciti cu aceeași plăcere ca la prima lectură.
Cred că nu este cea mai bună idee să iau fiecare titlu în parte și să vorbesc despre el, prefer să vă las pe voi să descoperiți singuri ce se ascunde înăuntru și susțin cu încredere că nu veți fi dezamăgiți.
Cartea cuprinde 19 povestiri în acest fel, unele dintre acestea nici măcar nu depășesc 3-4 pagini, dar una câte una m-au făcut să citesc cu din ce în ce mai multă curiozitate până la final. Din punctul meu de vedere poți găsi aici povești pentru toate gusturile, iar mie una mi-au plăcut toate, așa improbabil cum pare. A trecut ceva timp de când am citit-o și am așteptat înainte să-mi scriu părerea deoarece de cele mai multe ori când îmi place ceva atât de mult îmi este greu să formez cuvinte coerente și prefer să las timpul să treacă, apele să se liniștească. Și multe dintre detaliile cărții sunt păstrate vag în minte, cu siguranță este una dintre puținele cărți pe care le-aș reciti cu aceeași plăcere ca la prima lectură.
Cred că nu este cea mai bună idee să iau fiecare titlu în parte și să vorbesc despre el, prefer să vă las pe voi să descoperiți singuri ce se ascunde înăuntru și susțin cu încredere că nu veți fi dezamăgiți.
Displaying 1 - 23 of 23 reviews