De-a lungul secolului XX, regimurile totalitare au folosit cele mai dure mijloace pentru a-si anihila opozantii. Unii dintre cei persecutati erau torturati sau ucisi imediat dupa capturare, altii erau dusi in inchisori sau lagare. In timp ce o parte au incercat sa supravietuiasca in conditiile inumane de detentie, destui dintre ei au hotarit sa-si redobindeasca libertatea si si-au riscat viata pentru a ajunge dincolo de gardurile de sirma ghimpata si zidurile care ii inconjurau. Ce anume ii motiva? Ce metode foloseau? Incercau sa fuga singuri sau planificau o evadare colectiva? Ce faceau daca erau prinsi? Acestea sint citeva dintre intrebarile la care raspunde Fugarii, o carte incarcata de tensiunea povestilor unor oameni dispusi sa plateasca orice pret pentru a fi liberi.
„Eseul despre evadari este cel mai narativ dintre cele scrise si publicate de mine pe tema violentei. E o carte care s-a molipsit de la epica personajelor pe care le prezinta – evadatii. Fie ca este vorba despre fapturi grave si sobre, fie ca este vorba despre mucaliti si tricksteri, evadarea personajelor analizate aici si acum are ceva dintr-o carte de aventuri, dintr-un jurnal exotic de calatorie ori o proza picaresca. M-am adaptat acestui stil si m-am molipsit de la spiritul aventuros al protagonistilor unor marturii si jurnale pe care le-am citit, uneori, cu sufletul la gura.” (Ruxandra Cesereanu)
Din cuprins: De la apostolul Pavel la Casanova si la sclavii negri fugari • „Eminente cenusii” si practicieni ai evadarii • Desperado, picaro, trickster • Sapatorii de tunele: „oameni-cirtita” si „furnici” • „Pinguinii” ajutatori • „Zburatorii” improvizati si „saritorii” • Marile evadari si revolte colective • Aventurieri, romantici si evadati intimplatori • Pacaleli geografice • False planuri de evadare • Falsificatorii de documente • Boli improvizate • Amagiri mentale si morale • Rolul imaginatiei
A urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1981–1985). În timpul facultăţii a fost redactor la revista „Echinox”. Din 1991 este redactor la revista „Steaua” din Cluj-Napoca. Şi-a susţinut doctoratul, în 1997, cu teza Infernul concentraţionar reflectat în conştiinţa românească.
Actualmente, este conferenţiar universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură comparată. Timp de 4 ani a fost cadru didactic în cadrul Catedrei de jurnalism de la Facultatea de Ştiinţe Politice. Este, de asemenea, cercetător al universului concentraţionar.
Vreau să precizez de la bun început că am avut aștepări destul de mari, aștepări pe care cartea NU a reușit să le satisfacă decât parțial (de aici și cele 2.5 stele acordate, eh 3). A fost scrisă într-un interval mare de timp 2000-2016, cu lungi pauze și întreruperi (ceea ce devine evident o dată ce te pornești să citești) Nu este o lectură grea, solicitantă sau pretențioasă. Dimpotrivă, lasă impresia că e scrisă de un elev de clasa a XII-a, după ce s-a pregătit destul de temeinic pentru subiect. Deși credeam că voi găsi strict informații despre oamenii secolului al XX-lea, introducerea m-a purtat de la Apostolul Pavel, la Cassanova și la sclavii negrii fugari. In fine. Avem definiții și sensuri ale evadării, precum și portretul și psihologia evadatului. Există un adevărat breviar al tipurilor de evadări și de evadați: săpătorii de tunele, frații lui Icar, maratoniștii, bicicliștii și feroviarii, autostopiștii, bracagii, plutași sau înotători. Nici intermediarii (cei care îi ajută) nu sunt trecuți cu vederea. Si cam toți, din secolul trecut. Capitolul VI (Arta de a fi trickster) ne dezvăluie o gamă largă de păcăleli și metode de a înșela vigilența paznicilor sau a căutătorilor.
Partea bună a cărții e că adună peste 150 de titluri în aparatul bibliogarfic (multe din ele în tiraje foarte mici). Partea tragică e lipsa unei analize profunde a acestui fenomen, autoafrea limitându-se la un anumit soi de narațiune, adunat în jurul unor teme/capitole amintite mai sus. Apreciez demersul, dar cu siguranță se putea mult mai bine.
Bine scris și interesant studiu despre lumea evadărilor de deținuți politici și prizonieri de război din secolul trecut, însă ceva cam prea general, deși repetitiv în materie de unele informații. Aș fi dorit și apreciat ca autoarea să aibă o mai mare și frecventă aplicare pe studii de caz concrete, astfel încât să-și ilustreze pertinent interpretările, clasificările și analizele expuse.
E un volum de studii, foarte potrivit pentru cercetători și pentru cei interesați de problema fugarilor per ansamblu. Nu e un volum cu povești palpitante, portrete și mici istorii, așa cum poate și-ar imagina unii dintre cititori. Statistici, clasificări, scheme tipologii de fugari și construcții, totul e bine documentat și arhivat. Plus o bibliografie impresionantă.
E genul de carte de la care să pornești în propriile studii, lecturi. Cei care sunt interesați de zona aceasta de memorii/jurnale/carți de istorie despre rezistență, prizonieri politici, de război, au atât trimiteri bibliografice, cât și o mulțime de surse bine organizate.