The Man with the Broken Ear

by Edmond About

En 1859 Renault revient à la maison après avoir passé 3 ans dans les mines en Russie. Il ramène une momie du colonel Fougas de 1813. La momie sera ressuscitée et le colonel a 24 ans à son réveil. Il ne comprend plus la France.

Genres: Science Fiction

254 pages, Hardcover

First published January 1, 1862

About the author

Edmond François Valentin About was a French novelist, publicist and journalist. His book on Greece, La Grèce contemporaine (1855) was an immediate success. In Tolla (1855), About was charged with drawing too freely on an earlier Italian novel, Vittoria Savelli (1841). This aroused prejudice against him, and he was the object of numerous attacks. The Lettres d'un Bon Jeune Homme, written to the Figaro under the signature of "Valentin de Quevilly", provoked more animosities. During the next few years, he wrote novels, stories, a play (which failed), a book-pamphlet on the Roman question, many pamphlets on other subjects of the day, innumerable newspaper articles, some art criticisms, rejoinders to the attacks of his enemies, and popular manuals of political economy, L'A B C du travailleur (1868), Le progrès (1864). His more serious novels include Madelon (1863), L'Infâme (1867), the three that form the trilogy of the Vieille Roche (1866), and Le roman d'un brave homme (1880) - a kind of counterblast to the view of the French workman presented in Zola's Assommoir. He is best remembered as a farceur, for the books Le nez d'un notaire (1862); Le roi des montagnes (1856); L'homme à l'oreille cassée (1862); Trente et quarante (1858); Le cas de M. Guérin (1862).

Reviews

[Wreade1872 · Rating 3 out of 5]

So this one was entertaining enough, maybe 2.75 stars or something. Its a suspended animation story, in plot something like Forever Young in tone more like American Pickle. Its a Farce, with a capital F for French.

The revived character a pretty stereotypical blustering loud character that causes chaos wherever he goes and gets away with it through ignorance and force of personality. It becomes downright cartoonish in places.
The humour is fairly basic so doesn’t age badly but it probably wasn’t that funny to begin with.

There are some interesting ideas in terms of the method of suspension, Tardigrades even make an appearance, i wasn’t even sure we discovered those before the invention of the electron-microscope but here they are in the 1860’s.

Not sure who if anyone i’d recommend this one too but it passed the time. As long as your braced for the farcical humour you might find some elements of interest here.

Made available by the Merril Collection.

[Iyad Barghouti · Rating 5 out of 5]

من أفضل ما أثار خيالي في سنوات اليفع، إن كان لناحية الخيال العلمي أو الفلسفة الاجتماعية التي تثيرها فكرة العيش في غير زماننا.

[Zakaria Taouhid · Rating 5 out of 5]

Un amour inachevé, une peur si profonde, sont les cicatrices du long passé qui m'identifient. Mon coeur est bon malgré lui: fragile et courageux, sombre mais aussi doux.
J'éssaie toujours de voir la source de ma gentillesse, d'avoir plus d'impact à la vie de l'autrui, un bon autrui. Pourtant, je finis par conclure qu'au delà de la profondeur
noircie de mon âme, la plus merveilleuse époque qui semble riche de ma vie est mon enfance. L'amour, la chaleur et la joie étaient tous authentiques. Cette authenticité c'est ce
que je cherche le jour au lendemain quasiment partout. Ce que je renonce jusqu'au présent, c'est de vivre le mensonge. Le menteur n'aime pas, il est froid, bleu et plein
de misère. Je préfère l'amertume de la vérité, où la bravoure et l'amour vraix y sont permanents, loins des maudits sucreries du diable. Vais-je toujours avoir receuil au
beau passé avec de la nostalgie? Vaix-je subsister à projecter mon beau passé à mon présent? Ce passé si riche opposé à ce présent si pauvre d'émotions, si pauvre de couleurs
et si privé de vie et de vérité me brule de son souffle ardent. J'aurai toujours aimé à me mettre en retrait et laisser la vie à ma belle enfance me rendre l'âme que je viens
de tout perdre. Ou peut-être, je serais comme l'homme à l'oreille cassée, un revenant de la mort à une vie plus agréable et pleine de festivals.

[Ⰰⱃⰿⰰⱀⰴ Ⱆⰾⰴⰵⱃⰻⰽⱁ Ⱅⰵⱄⰾⰰ · Rating 4 out of 5]

Kultura
Zagreb, 1965.
Preveo Ivan Čabarica
Izvorno objavljeno 1862.
Kratak roman.
Sveznajući objektivni pripovjedač kroz kojeg gdjegdje progovara sam autor.
Izdanje posjeduje i drugi kratki roman, "Notarov nos", te pogovor Ive Hergešića. Ivo Hergešić jezičnu situaciju, a i tematiku, dovodi u vezi s Voltaireom, vjerojatno na osnovi nacionalne književnosti, mene About ponajprije vuče na Gogolja.
Jezik je živ, humorističan, okretan, koncentriran na skaz, na dijalog. Gogoljština u svom paradigmatskom obliku.
Radnja podsjeća na sci-fi film iz tridesetih u kojem bi glumili Bela Lugosi i Boris Karloff. Također, radnja može biti na liniji filma Eda Wooda iz pedesetih.
Napoleonov general se oživljuje u 1859.!!
Sjajna i otkačena ideja, kvalitetnim jezikom je i sjajno provedena.
Pročitajte!
Pročitajte!
Pročitajte!
Hasta luego!

[Readerrunner · Rating 2 out of 5]

idea of putting a man to sleep, and waking him up many years later is not so original nowadays, but back in 19th century it sure was. so that's a plus. the thing is, author did very little with this idea. the whole book was only about colonel's transition from 1st french empire to 3rd. various bureaucratic difficulties and searching for lost family. boring.

[The_Quantum_Reader · Rating 3 out of 5]

Je suis sure que je m'amuserais beaucoup plus si j'avais 13 ans !

[Socrate · Rating 3 out of 5]

La 18 mai 1859, domnul Renault, fost profesor de fizică şi chimie, actualmente proprietar la Fontainebleau şi membru al consiliului municipal din acest drăguţ orăşel, duse el însuşi la poştă următoarea scrisoare:

Scumpul meu fiu,

Veştile bune pe care ni le-ai trimis de la Sankt-Petersburg ne-au produs cea mai adâncă bucurie. Biata maică-ta era suferindă încă din iarnă; nu ţi-am spus nimic de teamă să nu te îngrijorezi, aflat atât de departe. Nici eu nu eram deloc zdravăn; mai exista şi o a treia persoană (ghiceşte-i numele, dacă poţi) care tânjea de dorul tău. Linişteşte-te însă, dragul meu Léon: renaştem toţi pe-ntrecute de când data întoarcerii tale e aproape stabilită. Începem să credem că minele din Ural nu-l vor înghiţi pe acela care ne este mai scump decât orice pe lume. Domnul fie lăudat! Averea aceasta atât de onorabilă şi atât de rapidă nu te va fi costat viaţa, nici măcar sănătatea, dacă e adevărat că te-ai mai împlinit în deşert, după cum ne asiguri. Nu vom muri fară a ne fi îmbrăţişat fiul! Cu atât mai rău pentru tine dacă nu ţi-ai terminat toate treburile: suntem trei care am jurat că n-ai să te mai întorci acolo niciodată. Nu-ţi va veni greu să te supui, căci vei fi fericit în mijlocul nostru. Cel puţin asta e părerea Clémentinei… am uitat că-mi făgăduisem să nu o numesc! Maestrul Bonnivet, excelentul nostru vecin, nu s-a mulţumit să-ţi plaseze capitalurile pe o ipotecă frumuşică; el a redactat în clipele sale de răgaz un mic act foarte emoţionant, care nu mai aşteaptă decât semnătura ta. Domnul nostru primar a comandat în onoarea ta o eşarfă nouă care tocmai a sosit de la Paris. Tu îi vei face safteaua. Apartamentul tău, care va fi curând apartamentul vostru, este la înălţimea averii tale prezente. Locuieşti… dar casa s-a schimbat atât de mult în trei ani, încât descrierile mele ar fi pentru tine literă moartă. Domnul Audret, arhitectul castelului imperial, este cel care a condus lucrările. A ţinut morţiş să-mi construiască un laborator demn de Thénard sau de Desprez. Zadarnic am protestat şi am spus că nu mai sunt bun de nimic, de vreme ce celebrul meu memoriu asupra Condensării gazelor a rămas tot la capitolul IV; cum mama ta era în complicitate cu acest bătrân scelerat de prieten, se întâmplă că Ştiinţa are de azi înainte un templu în casa noastră. O adevărată dugheană de vrăjitor, după expresia pitorească a bătrânei tale Gothon. Nimic nu lipseşte, nici măcar o maşină cu aburi, de patru cai: ce-am să fac cu ea? Socotesc totuşi că aceste cheltuieli nu vor fi pierdute pentru toată lumea. Tu n-ai să te culci pe lauri. Ah! la anii tăi să fi avut eu averea ta! Mi-aş fi consacrat viaţa ştiinţei pure, în loc să pierd cea mai bună parte din ea cu tinerii aceia care nu profitau de lecţiile mele decât pentru a-l citi pe domnul Paul de Kock! Aş fi avut ambiţii! Aş fi dorit să-mi leg numele de descoperirea vreunei legi foarte generale, ori cel puţin de construirea vreunui instrument foarte util. Astăzi e prea târziu; ochii mi-au obosit şi creierul însuşi refuză să lucreze. E rândul tău, băiete! Nu ai încă nici douăzeci şi şase de ani, minele din Ural ţi-au dat din ce să trăieşti la largul tău, nu mai ai nevoie de nimic pentru tine însuţi, a venit clipa să lucrezi pentru neamul omenesc. Este cea mai vie dorinţă şi speranţa cea mai scumpă a moşneagului de taică-tu, care te iubeşte şi te aşteaptă cu braţele deschise.

J. Renault

P. S. După calculele mele, scrisoarea aceasta trebuie să ajungă la Berlin cu două-trei zile înaintea ta. Vei fi aflat deja din jurnalele din 7 ale lunii curente despre moartea ilustrului domn von Humboldt. E un doliu pentru ştiinţă şi pentru umanitate. Eu am avut onoarea de a scrie acestui mare om de mai multe ori în viaţa mea, iar el a binevoit să-mi răspundă printr-o scrisoare pe care o păstrez cu sfinţenie. Dacă ai avea prilejul să cumperi vreo amintire de-a persoanei sale, vreun manuscris ieşit din mâna sa, vreun fragment din colecţiile sale, mi-ai face o adevărată plăcere.

[Cititoare Calatoare · Rating 5 out of 5]

Experimentul profesorului Meisner - suspendarea vietii prin deshidratare - il salveaza de la esafod pe colonelul Fonges. Readus la viata 46 de ani mai tarziu, personajul va trai din plin tragedia unui ins care nu mai este contemporan cu timpul sau.
O carte micuta, usor de citit, bine scrisa si documentata dar si captivanta prin actiunea ei.