What do you think?
Rate this book
Jurnalul unui bătrân amant
Marcel Mathiot: un învăţător de provincie, un nume necunoscut pâna la publicarea acestui jurnal, care a produs senzaţie la Paris în toamna lui 2008. Începând de la 16 ani, Mathiot, născut în 1910, a scris în fiecare zi a lungii sale vieţi o pagină de carnet, precedată de un titlu. După moartea lui, s-au gasit 60 de carnete, 21 600 de pagini, din care editorii au selectat însemnările ultimilor patru ani, combinându-le savant cu notaţii mai vechi.
În aceşti ani (2000-2004), după ce îşi pierde soţia, diaristul redevine, cum spune el însuşi, „celibatar“. Însemnările lui dezvăluie o viaţă sentimentală şi sexuală uluitoare pentru un nonagenar. „Marcel aparţinea Iubirii în sine, pe care o declina sub toate formele ei, de la marea iubire cu Hélène până la iubirea-complicitate intelectuală cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeşte – pe noi, «tinerii» cititori – iubirea carnală cu Mado“, spune Philippe Delerm în prefaţă.
Jurnalul lui Mathiot nu se rezumă însă la confesiuni picante. El este mărturia gravă a unui om deosebit: epicurian, socialist romantic, „evitist“ (sunt propriile sale caracterizări), raţionalist şi ateu, dar nicidecum indiferent la suferinţa umană, fidel cititor al lui Montaigne, neconservator, ba chiar amator de schimbare, lucid, lipsit de prejudecăţi, tolerant, Marcel Mathiot pare a fi un „produs“ francez tipic. Având, în plus, ceva universal – şi rar: vocaţia fericirii. Poate că de aceea Marcel – veşnicul îndrăgostit, bătrânul amant – place femeilor şi place, de fapt, tuturor. Inclusiv cititorilor jurnalului său.
„Capodopera lui Marcel Mathiot e modul în care şi-a folosit timpul“, spun editorii carnetelor. S-ar putea spune ceva mai mult: capodopera lui Marcel Mathiot e însăşi viaţa sa, traită exemplar, până la capăt. Şi consemnată, din fericire, în paginile de faţă.
În aceşti ani (2000-2004), după ce îşi pierde soţia, diaristul redevine, cum spune el însuşi, „celibatar“. Însemnările lui dezvăluie o viaţă sentimentală şi sexuală uluitoare pentru un nonagenar. „Marcel aparţinea Iubirii în sine, pe care o declina sub toate formele ei, de la marea iubire cu Hélène până la iubirea-complicitate intelectuală cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeşte – pe noi, «tinerii» cititori – iubirea carnală cu Mado“, spune Philippe Delerm în prefaţă.
Jurnalul lui Mathiot nu se rezumă însă la confesiuni picante. El este mărturia gravă a unui om deosebit: epicurian, socialist romantic, „evitist“ (sunt propriile sale caracterizări), raţionalist şi ateu, dar nicidecum indiferent la suferinţa umană, fidel cititor al lui Montaigne, neconservator, ba chiar amator de schimbare, lucid, lipsit de prejudecăţi, tolerant, Marcel Mathiot pare a fi un „produs“ francez tipic. Având, în plus, ceva universal – şi rar: vocaţia fericirii. Poate că de aceea Marcel – veşnicul îndrăgostit, bătrânul amant – place femeilor şi place, de fapt, tuturor. Inclusiv cititorilor jurnalului său.
„Capodopera lui Marcel Mathiot e modul în care şi-a folosit timpul“, spun editorii carnetelor. S-ar putea spune ceva mai mult: capodopera lui Marcel Mathiot e însăşi viaţa sa, traită exemplar, până la capăt. Şi consemnată, din fericire, în paginile de faţă.
- GenresNonfiction
320 pages, Paperback
First published January 1, 2008
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
May 23, 2017
Uneori, la sfarsitul unei lucrari autobiografice (in special al unui jurnal), imi pun cea mai stupida si totusi importanta (pentru mine) intrebare din lume: a fost acesta un om bun? Pot sa invat lectii de la el pentru a fi eu un om mai bun? Pot sa invat de la el ce sa nu devin, in cazul in care contrariul se adevereste? A fost scriitorul de fata un barbat bun? Unul care si-a inselat sotia asa cum respira? Ale carui iubiri incep la 8 ani si se termina la 92? Pentru care sexul este pur si simplu un act al carnii? Lectia nr.1 a jurnalului acestuia pentru mine este ca nu imi doresc sa fiu ca el in acest domeniu. Lectia nr.2 este cea pe care o voi lua cel mai mult cu mine din aceasta carte: imbatranesti cu gratie daca mintea ta nu imbatraneste. La 90+ de ani, cu un corp care nu mai vrea sa functioneze, mintea lui este la fel de agera ca la 18. Spiritul este tanar, luciditatea vie si pulsanda - daca as avea norocul, asa mi-as dori si eu sa fiu. A fost Marcel Mathiot un sot bun? Nu. A fost un amant bun? Da. A fost un invatator bun? Elevii lui zic ca da. A fost un tata bun? El marturiseste ca nu, exact din cauza amantelor.
A fost Marcel Mathiot un om bun, deci? Nu stiu. Dar a lasat o poveste atat de profund umana in urma, incat poate as fi in stare sa ii iert greselile, in spiritul romanticei din mine care accepta ca defectele exista, desi uneori nu le intelege.
A fost Marcel Mathiot un om bun, deci? Nu stiu. Dar a lasat o poveste atat de profund umana in urma, incat poate as fi in stare sa ii iert greselile, in spiritul romanticei din mine care accepta ca defectele exista, desi uneori nu le intelege.
May 11, 2020
Nu stiam la ce sa ma aștept cand am inceput aceasta carte. Descrierea ei m-a intrigat.
Pot sa spun ca mi-a placut mult acest jurnal. Apreciez perseverenta pe care acest om a avut-o pentru a-si nota gandurile lui pe o perioada atat de indelungata. Acest lucru m-a inspirat sa fiu mai consecventa in scrierea propriului meu jurnal.
Nu cred ca e necesar sa il judec pe el, omul, caci pana la urma el nu a fost perfect asa cum nici noi nu suntem la randul nostru. Faptul ca si-a înșelat sotia toata căsătoria lor, pentru mine e un lucru impardonabil insa am putut sa ma detasez si sa ma uit si la alte părți ale fiintei lui.
M-am gandit insa ce pot sa invat din "viata" lui, din gandurile pe care el le-a asezat pe hartie. Si trebuie sa recunosc ca atitudinea lui fata de viata, pofta lui pentru viata, m-a cucerit. Chiar daca avea 90 si ceva de ani, el inca se mai simtea tanar. E ceva ce vreau sa imi amintesc daca voi apuca sa fiu batranica.
Mi-au placut mult si partile in care am aflat mai multe despre viata in Franta de altadata. Imi place istoria sociala si ma bucur ca au fost presarate in jurnal si amintiri din anii 1920, 30, 40...
Nu pot sa dau mai putin de 5 stele acestei carti deoarece este un jurnal care nu a fost gandit sa fie publicat. Omul si-a notat gandurile pentru el si atat. Mi se pare atat de intim. Ma bucur ca am avut ocazia sa ii citesc gândurile din ultimii lui 4 ani de viata.
M-a impresionat legatura pe care a avut o jurnalul lui, acesta scriind in el pana la sfarsitul vietii lui, chiar si din patul de spital, ultimul cuvant scris fiind neterminat...
Pot sa spun ca mi-a placut mult acest jurnal. Apreciez perseverenta pe care acest om a avut-o pentru a-si nota gandurile lui pe o perioada atat de indelungata. Acest lucru m-a inspirat sa fiu mai consecventa in scrierea propriului meu jurnal.
Nu cred ca e necesar sa il judec pe el, omul, caci pana la urma el nu a fost perfect asa cum nici noi nu suntem la randul nostru. Faptul ca si-a înșelat sotia toata căsătoria lor, pentru mine e un lucru impardonabil insa am putut sa ma detasez si sa ma uit si la alte părți ale fiintei lui.
M-am gandit insa ce pot sa invat din "viata" lui, din gandurile pe care el le-a asezat pe hartie. Si trebuie sa recunosc ca atitudinea lui fata de viata, pofta lui pentru viata, m-a cucerit. Chiar daca avea 90 si ceva de ani, el inca se mai simtea tanar. E ceva ce vreau sa imi amintesc daca voi apuca sa fiu batranica.
Mi-au placut mult si partile in care am aflat mai multe despre viata in Franta de altadata. Imi place istoria sociala si ma bucur ca au fost presarate in jurnal si amintiri din anii 1920, 30, 40...
Nu pot sa dau mai putin de 5 stele acestei carti deoarece este un jurnal care nu a fost gandit sa fie publicat. Omul si-a notat gandurile pentru el si atat. Mi se pare atat de intim. Ma bucur ca am avut ocazia sa ii citesc gândurile din ultimii lui 4 ani de viata.
M-a impresionat legatura pe care a avut o jurnalul lui, acesta scriind in el pana la sfarsitul vietii lui, chiar si din patul de spital, ultimul cuvant scris fiind neterminat...
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 26, 2012
Michteaux carte, alternativa serioasă la speech-urile motivaționale (pardon, inspiraționale)!
Displaying 1 - 3 of 3 reviews