What do you think?
Le Plus Petit Zoo Du Monde
"Vous comprenez, avait-il dit, je connais son père et sa mère. Au fond de moi je sais bien que c'est une vache. Je connais ses chromosomes sur le bout des doigts. Je ne pourrais jamais être aussi naturel qu'il le faudrait. Alors que vous, vous êtes vierge en quelque sorte. Pour vous, cette vache c'est quand même et avant tout une jeune fille. C'est de ça que j'avais besoin, de quelqu'un comme vous pour vivre avec elle, voir si tout se passe bien. Tout ce que je vous demande c'est de la garder trois mois et de me la ramener. Vous êtes d'accord ?"Avec Le plus petit zoo du monde l'auteur de Mort d'un parfait bilingue livre un bestiaire extravagant, à la fois loufoque et étrange, à travers quelques nouvelles "naturalistes" à l'humour corrosif.
- GenresAnimalsShort Stories
192 pages, Pocket Book
First published March 17, 2003
About the author
Thomas Gunzig
44 books25 followersLicencié en Sciences Politiques, Thomas Gunzig fait de l'indépendance du Tadjikistan le sujet de son mémoire. En 1994 il remporte le Prix de l'Écrivain Étudiant de la ville de Bruxelles pour Situation Instable Penchant vers le mois d'Août (éditions Jacques Grancher), un recueil de nouvelles extraordinaire de maîtrise et de drôlerie qui annonce un talent nouveau entre humour noir, fantaisie réaliste et pessimisme morbide, doué d'une imagination bondissante proche du fantastique.
En 1996 il remporte le prix de la RTBF et le Prix Spécial du Jury pour la nouvelle Elle mettait les cafards en boîte lors de la Fureur de Lire. En 1997, second recueil de nouvelles, Il y avait quelque chose dans le noir qu'on n'avait pas vu (éditions Julliard, J'ai Lu Nouvelle Génération), mises en scène en France et en Belgique. En mai 1999, troisième recueil de nouvelles, À part moi personne n'est mort (éditions du Castor Astral, J'ai Lu Nouvelle Génération). Il est également l'auteur d'une comédie musicale, Belle à mourir, jouée en 1999 en Belgique.
En 2000 il remporte le prix de la SCAM et réalise de nombreuses fictions pour Radio France. Il publie Bruxelles, Capitale culturelle de l'Europe aux éditions Autrement en 2000 et chez Labor De la terrible et magnifique histoire des créatures les plus moches de l'univers en 2002 et un recueil de nouvelles, Carbowaterstoemp, en 2005. Son premier roman, Mort d'un parfait bilingue (Au diable Vauvert 2001), s'est vu distingué par les prix Victor Rossel et Club Méditerranée et son recueil de nouvelles, Le plus petit zoo du monde (Au diable Vauvert, 2003), par le Prix des Éditeurs. Il est lauréat en 2004 du prix de l'Académie Royale de Langue et Littérature Française de Belgique.
Thomas Gunzig est professeur de littérature à La Cambre. Ses livres sont traduits dans le monde entier.
En 1996 il remporte le prix de la RTBF et le Prix Spécial du Jury pour la nouvelle Elle mettait les cafards en boîte lors de la Fureur de Lire. En 1997, second recueil de nouvelles, Il y avait quelque chose dans le noir qu'on n'avait pas vu (éditions Julliard, J'ai Lu Nouvelle Génération), mises en scène en France et en Belgique. En mai 1999, troisième recueil de nouvelles, À part moi personne n'est mort (éditions du Castor Astral, J'ai Lu Nouvelle Génération). Il est également l'auteur d'une comédie musicale, Belle à mourir, jouée en 1999 en Belgique.
En 2000 il remporte le prix de la SCAM et réalise de nombreuses fictions pour Radio France. Il publie Bruxelles, Capitale culturelle de l'Europe aux éditions Autrement en 2000 et chez Labor De la terrible et magnifique histoire des créatures les plus moches de l'univers en 2002 et un recueil de nouvelles, Carbowaterstoemp, en 2005. Son premier roman, Mort d'un parfait bilingue (Au diable Vauvert 2001), s'est vu distingué par les prix Victor Rossel et Club Méditerranée et son recueil de nouvelles, Le plus petit zoo du monde (Au diable Vauvert, 2003), par le Prix des Éditeurs. Il est lauréat en 2004 du prix de l'Académie Royale de Langue et Littérature Française de Belgique.
Thomas Gunzig est professeur de littérature à La Cambre. Ses livres sont traduits dans le monde entier.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
October 26, 2023
La începutul cărții exista un succint fragment despre autor. "Este cel mai în voga prozator belgian al momentului." Totuși, dacă dai un search pe google între scriitorii belgieni găsiți de motorul de căutare, Thomas Gunzig nu apare. Asa ca nu-mi dau seama cât de reprezentativ este. Nu contează foarte mult, doar ca am încercat sa-mi o idee despre cine este autorul.
Pe coperta a patra Le Monde scrie "Burlești, înțepătoare sau sărite de pe fix, iată o colecție de perle rare, șapte capodopere de amuzament...."
Poate nici chiar asa.
Cred că nu este o selecție de proza scurtă fără de care mori, nu e ca și cum ai rata o minune. Dar unele nu sunt rele deloc.
Fiecare proza are în titlu un nume de animal. Legatura dintre vietate și text este de cele mai multe ori evidentă. La o povestire m-a nedumerit și încă nu-mi dau seama de ce poartă numele acelui animal. Așadar nu întotdeauna funcționează ca o cheie cu care desfaci un înțeles.
În aproape toate textele este vorba despre legatura dintre oameni și felul în care se simt în raport cu alții ori cu ei înșiși. Viața îi măsoară ca un pat a lui Procust și nu îi găsește adecvati, ei simt, fac, gândesc prea strâmb, prea puțin, prea deviat. Socoteala finală scoate în evidență ceva la care nu se așteptau nici ei, poate nici noi.
Textul parodie care îl are ca subiect pe Buruce Lee mi-a plăcut cel mai puțin, ultimul mi-a plăcut cel mai mult și tot în el am văzut ca Gunzig poate scrie și altfel, adică mai literar. În primele povestiri persistă un ton mai brut, un finisaj mai grosolan, pe când ultimul text alunecă ca un pește în mâinile ude.
"La cotitura unor străduțe înguste zărea niște siluete pe jumătate goale, brunete și slabe. Niște corpuri ce păreau să se fi însprit cu totul la contactul cu viața. Se întrebă cu ce putea semăna atingerea unui asemenea corp, trebuia să fie ca un sac plin cu lemne de foc. Cum putea fi să faci dragoste cu un indian slab-slab, era oare blând? Își puse că poate era ceva ce ține de zoofilie, că era ca și cum ai face dragoste cu un motan, că trebuia să te înhațe de gât, să-ți vâre în șolduri niște gheare la fel de tăioase ca niște lame de Opinel, să te pătrundă cu un sex doar cu puțin mai fin decât un rulou de hârtie abrazivă." Da, mă rog, n-am ales ceva foarte alunecos.
Trebuie sa fi pregătit pentru a merge intr-un hotel unde, în camera ce-ti este oferită, un urs koala este instalat pe dulap. Sa-ti recuperezi mașina dispărută și sa afli ca în ea un psihopat si-a făcut mendrele. Sa primești intr-o perioadă de probă, o vacă, dar una care e modificată genetic și arată exact ca o femeie frumoasă. Sa experimentezi forța fizica și forța interioară a lui Bruce Lee. Și încă câteva ciudățenii. În rest nu ai probleme prea mari.
Un volum destul de bizar cu mize foarte comune, totuși.
Pe coperta a patra Le Monde scrie "Burlești, înțepătoare sau sărite de pe fix, iată o colecție de perle rare, șapte capodopere de amuzament...."
Poate nici chiar asa.
Cred că nu este o selecție de proza scurtă fără de care mori, nu e ca și cum ai rata o minune. Dar unele nu sunt rele deloc.
Fiecare proza are în titlu un nume de animal. Legatura dintre vietate și text este de cele mai multe ori evidentă. La o povestire m-a nedumerit și încă nu-mi dau seama de ce poartă numele acelui animal. Așadar nu întotdeauna funcționează ca o cheie cu care desfaci un înțeles.
În aproape toate textele este vorba despre legatura dintre oameni și felul în care se simt în raport cu alții ori cu ei înșiși. Viața îi măsoară ca un pat a lui Procust și nu îi găsește adecvati, ei simt, fac, gândesc prea strâmb, prea puțin, prea deviat. Socoteala finală scoate în evidență ceva la care nu se așteptau nici ei, poate nici noi.
Textul parodie care îl are ca subiect pe Buruce Lee mi-a plăcut cel mai puțin, ultimul mi-a plăcut cel mai mult și tot în el am văzut ca Gunzig poate scrie și altfel, adică mai literar. În primele povestiri persistă un ton mai brut, un finisaj mai grosolan, pe când ultimul text alunecă ca un pește în mâinile ude.
"La cotitura unor străduțe înguste zărea niște siluete pe jumătate goale, brunete și slabe. Niște corpuri ce păreau să se fi însprit cu totul la contactul cu viața. Se întrebă cu ce putea semăna atingerea unui asemenea corp, trebuia să fie ca un sac plin cu lemne de foc. Cum putea fi să faci dragoste cu un indian slab-slab, era oare blând? Își puse că poate era ceva ce ține de zoofilie, că era ca și cum ai face dragoste cu un motan, că trebuia să te înhațe de gât, să-ți vâre în șolduri niște gheare la fel de tăioase ca niște lame de Opinel, să te pătrundă cu un sex doar cu puțin mai fin decât un rulou de hârtie abrazivă." Da, mă rog, n-am ales ceva foarte alunecos.
Trebuie sa fi pregătit pentru a merge intr-un hotel unde, în camera ce-ti este oferită, un urs koala este instalat pe dulap. Sa-ti recuperezi mașina dispărută și sa afli ca în ea un psihopat si-a făcut mendrele. Sa primești intr-o perioadă de probă, o vacă, dar una care e modificată genetic și arată exact ca o femeie frumoasă. Sa experimentezi forța fizica și forța interioară a lui Bruce Lee. Și încă câteva ciudățenii. În rest nu ai probleme prea mari.
Un volum destul de bizar cu mize foarte comune, totuși.
May 17, 2020
От книга, посветена на мъртва котка, очаквах малко повече. Но пък заглавията на разказите са хубави.
July 23, 2017
Ça m'a fait sentir nauséeuse.
May 24, 2021
Четейки тези чудесни разкази, сякаш наистина се разхождаш в малък зоопарк, и разглеждаш животните - всяко затворено в собствената си чудата клетка.
March 7, 2026
Thomas Gunzig always manages to bring out the darkness of characters who initially sound like someone you know or just your regular guy walking down the street. You feel this unease as the writer leads you in parts of the deranging thoughts his characters have, thoughts that you don’t want to believe someone can have. They go from absurd to deeply disturbing and one can wonder where does the morbidity start to work itself in a person’s mind.
There is something sadly contemporary in how he portrays human relations.
Gunzig is always a great read to me, his cynical point of view of the world is weirdly realistic , but I sometimes need to put it down and take a break.
There is something sadly contemporary in how he portrays human relations.
Gunzig is always a great read to me, his cynical point of view of the world is weirdly realistic , but I sometimes need to put it down and take a break.
July 15, 2020
Les nouvelles sont écrites avec un ton et un rythme qui me plaisent, mais le propos est parfois tellement violent que j'ai eu beaucoup de mal à le digérer (surtout "La Vache"). L'absurdité et le surréalisme sont fort fort representatifs de la maison Belgique, faussement léger et franchement dérangeant en plein déconfinement. J'aurais sans doute plus apprécié ce livre dans un contexte plus joyeux et moins anxiogène.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews