What do you think?
Rate this book
Între cer și pământ
Calatorii in timp prin universuri paralele, creaturi fantastice, sedinte bizare de spiritism. Langa ele, e loc pentru calculatoare cu vointa si gandire proprie, aruncate in infern si supuse caznelor eterne. Urmeaza modificari genetice comandate cu un egoism feroce de parinti nemilosi. Personajele sunt victime ale acestor schimbari ce afecteaza o intreaga specie nevinovata, si totusi pedepsita sa traiasca intr-o alta epoca, intr-o lume necunoscuta si ostila, dar hotarata sa supravietuiasca. In plus, oamenii de stiinta prevestesc apropierea apocalipsei, declansand haosul si isteria generala. Toate acestea si multe altele prind viata in povestirile indragitului autor Liviu Radu.
288 pages, Paperback
First published May 1, 2015
25 people want to read
About the author
Liviu Radu
93 books32 followersScriitor, publicist și traducător român de science fiction și fantasy.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
A debutat în 1993 în revista Quasar cu povestirea Fața nevăzută a planetei Marte.
In 1999 a debutat editorial (în volum) cu romanul Trip-Tic publicat la editura Dacia.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
A debutat în 1993 în revista Quasar cu povestirea Fața nevăzută a planetei Marte.
In 1999 a debutat editorial (în volum) cu romanul Trip-Tic publicat la editura Dacia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
September 12, 2017
Când vine vorba de povestiri, principala mea nemulțumire este legată de faptul că acestea de multe ori iau sfârșit chiar înainte să înceapă. Cam așa a fost și colecția asta... neterminată.
Alcătuită din nouă povestiri, Între cer și pământ colindă printre ședințe de spiritism, universuri paralele, sfârșituri apocaliptice, domnițe și cavaleri, paradoxuri temporale și IA-uri torturate în Infern, multitudinea de teme abordate (oare ce caută Fuga domnească în această antologie?) și stiluri diferite știrbind farmecul celor câtorva idei care merită cu adevărat atenția cititorului. Ținând cont de cele câteva zeci de pagini ale fiecărei povestiri, nu văd sensul unei prezentări individuale, așa că mă voi mulțumi să le menționez pe cele mai interesante - Ari (o perspectivă interesantă asupra evoluției omenirii și a rasismului prin prisma efectelor călătoriei în timp), Călătoria împuternicitului imperial (care la prima vedere mi-a stârnit entuziasmul dar deznodământul m-a dezamăgit amarnic; cum să pornești de la o premisă atât de interesantă și să închei totul ca și cum te-ai fi plictisit să mai scrii?) și Despre infern și calculatoare (transpunerea conceputul de "culpă" asupra inteligențelor artificiale și raportarea acestora la moralitatea umană).
Cu toate că banalitatea unor povestiri a fost condimentată de stilul ironic al autorului, niciuna nu m-a atins în mod deosebit, mi-au plăcut, dar în câteva luni îmi vor ieși cu totul din minte... Păcat de coperta minunată care îți dă speranțe.
Alcătuită din nouă povestiri, Între cer și pământ colindă printre ședințe de spiritism, universuri paralele, sfârșituri apocaliptice, domnițe și cavaleri, paradoxuri temporale și IA-uri torturate în Infern, multitudinea de teme abordate (oare ce caută Fuga domnească în această antologie?) și stiluri diferite știrbind farmecul celor câtorva idei care merită cu adevărat atenția cititorului. Ținând cont de cele câteva zeci de pagini ale fiecărei povestiri, nu văd sensul unei prezentări individuale, așa că mă voi mulțumi să le menționez pe cele mai interesante - Ari (o perspectivă interesantă asupra evoluției omenirii și a rasismului prin prisma efectelor călătoriei în timp), Călătoria împuternicitului imperial (care la prima vedere mi-a stârnit entuziasmul dar deznodământul m-a dezamăgit amarnic; cum să pornești de la o premisă atât de interesantă și să închei totul ca și cum te-ai fi plictisit să mai scrii?) și Despre infern și calculatoare (transpunerea conceputul de "culpă" asupra inteligențelor artificiale și raportarea acestora la moralitatea umană).
Cu toate că banalitatea unor povestiri a fost condimentată de stilul ironic al autorului, niciuna nu m-a atins în mod deosebit, mi-au plăcut, dar în câteva luni îmi vor ieși cu totul din minte... Păcat de coperta minunată care îți dă speranțe.
October 1, 2024
Am întâlnit și eu câțiva “The Dude” de-a lungul timpului și Liviu Radu era unul dintre cei mai cool, venea pe la diverse întâlniri cu niște pălării de senzație, cum nu am mai văzut decât la Costel Postolache (un alt “The Dude” veritabil)…
Prin anii 90 Antena Bucureștilor (București FM de azi) ținea un concurs la care, dacă un ascultător răspundea corect la o întrebare în 25 (!!!) de intervenții telefonice diferite, intra în Clubul Antena Bucureștilor-Nemira. La început părea imposibil să atingi un astfel de obiectiv, dar după câteva luni clubul avea deja vreo 15 membri.
Regretatul Valentin Nicolau, care alături de Costel Postolache inventase editura Nemira, îl “delegase” pe Liviu Radu să se ocupe de club. Și când “The Dude”, impozant și serios, a venit la prima (și singura) întâlnire a membrilor clubului, am avut acel sentiment de “moaaaaaaa, ăsta e Liviu Radu și o să ne ardă cu laserele ălea SF (nu le ținea la vedere dar toată lumea știa că le are la el) dacă spunem vreo aiureală sau dacă greșim cu ceva”…
După aceea, așa cum se întâmplă de obicei, au trecut foarte mulți ani. Și într-o zi oarecare am aflat că Liviu Radu s-a dus și el după Valentin Nicolau, probabil ca să-l ajute să publice și prin alte lumi…
Am citit acum câteva luni “Între Cer și Pământ” și înainte de a mă pune pe acest citit, am avut gândul prostesc că dacă nu o să-mi placă povestirile, Liviu Radu, ocupat cu noile treburi, o să uite de mine și scap încă o dată de laserele lui. Dar cele mai multe dintre povestirile sale chiar mi-au plăcut…
Călătoria împuternicitului imperial
Am înghițit pe nerăsuflate primul capitol și m-am apucat imediat de cel de-al doilea, dar după câteva pagini mi-am dat seama că de fapt citesc altceva… Pe copertă nu scrie că e o culegere de povestiri, eu crezusem că e un roman și m-am întristat, aș fi vrut să văd ce se întâmplă mai departe cu cei doi trimiși imperiali și povestea lor de dragoste, cu universurile vecine și alcătuite din medii diferite, cu cetaceele cosmice și cu obiectele care tind să se întoarcă în lumea/mediul/universul lor…
80 de pagini doar, cel puțin egale ca stil și forță cu cele 1500 de pagini din “Stația Pierzaniei” și “Cicatricea” (romanele lui China Mieville) luate împreună.
Nota 10
Despre infern și calculatoare
O construcție logică reușită… dacă nu ar fi avut ideea de plecare complet eronată. În “Împărțirea la zero” Ted Chiang își asumă tertipul, păcăleala. 2 este egal cu 3, clar, doar că în demonstrație vom găsi întotdeauna o împărțire la zero… În demonstrația sa, Liviu Radu ține ascuns x-ul cel fals. Mașina din povestire nu are liber arbitru decât parțial. Dacă îl are doar parțial, înseamnă că de fapt nu îl are. Deci softul “pedeapsă –iad vs recompensă-rai” nu poate funcționa în situația prezentată de autor.
Nota 6,5
Epitaf pentru Laura
Această povestire apare în culegere doar pentru a nu-i face pe ceilalți scriitori de SF să spună “Liviule e mult prea tare culegerea, ne enervezi rău, ai grijă… ”
Nota 5,8
Pată albă, cavaler argintiu, panteră blondă
Un “rrrrr” (poate un pic prea lung) al femeii-panteră care este compensat de imaginea ființelor-ou dărâmate în turnir. Cred că entitatea nemuritoare din povestire ar putea fi una dintre variantele literare ale autorului…
Nota 8
O butelie din cer
Dacă există în această lume un om drept ? Acest cititor nu știe… Dar, până la sfârșit, putem să ne ridicăm, să ne îndreptăm spatele și mintea, cine ne oprește ? Nu putem fi buni pentru că, ce să vezi, suntem răi ?
Nota 9
ARI
Un drum alternativ pentru efectul fluturelui numit Bradbury… și nu prea cred că, aruncați în trecut și fără haine pe noi, avem vreo șansă de a trece cu bine chiar și o singură iarnă. De abia răzbim cu iernile noastre…
Nota 8
Eu te-am iubit, Paraschivo
Nu este o povestire SF, ci prezentul în care trăim. România de azi. Câteva enclave în plus și nume noi de echipe de fotbal și de interlopi, dar tot România de azi este…
Nota 7,3
Fugă Domnească
Vodă Caragea și o istorie (poate) alternativă.
Nota 8
Între cer și pământ
Comentariu ? Naaah, nu acum, mai târziu, când voi scrie despre o altă culegere de texte de la Nemira, unde povestirea este de asemenea inclusă.
Nota 9,3
Prin anii 90 Antena Bucureștilor (București FM de azi) ținea un concurs la care, dacă un ascultător răspundea corect la o întrebare în 25 (!!!) de intervenții telefonice diferite, intra în Clubul Antena Bucureștilor-Nemira. La început părea imposibil să atingi un astfel de obiectiv, dar după câteva luni clubul avea deja vreo 15 membri.
Regretatul Valentin Nicolau, care alături de Costel Postolache inventase editura Nemira, îl “delegase” pe Liviu Radu să se ocupe de club. Și când “The Dude”, impozant și serios, a venit la prima (și singura) întâlnire a membrilor clubului, am avut acel sentiment de “moaaaaaaa, ăsta e Liviu Radu și o să ne ardă cu laserele ălea SF (nu le ținea la vedere dar toată lumea știa că le are la el) dacă spunem vreo aiureală sau dacă greșim cu ceva”…
După aceea, așa cum se întâmplă de obicei, au trecut foarte mulți ani. Și într-o zi oarecare am aflat că Liviu Radu s-a dus și el după Valentin Nicolau, probabil ca să-l ajute să publice și prin alte lumi…
Am citit acum câteva luni “Între Cer și Pământ” și înainte de a mă pune pe acest citit, am avut gândul prostesc că dacă nu o să-mi placă povestirile, Liviu Radu, ocupat cu noile treburi, o să uite de mine și scap încă o dată de laserele lui. Dar cele mai multe dintre povestirile sale chiar mi-au plăcut…
Călătoria împuternicitului imperial
Am înghițit pe nerăsuflate primul capitol și m-am apucat imediat de cel de-al doilea, dar după câteva pagini mi-am dat seama că de fapt citesc altceva… Pe copertă nu scrie că e o culegere de povestiri, eu crezusem că e un roman și m-am întristat, aș fi vrut să văd ce se întâmplă mai departe cu cei doi trimiși imperiali și povestea lor de dragoste, cu universurile vecine și alcătuite din medii diferite, cu cetaceele cosmice și cu obiectele care tind să se întoarcă în lumea/mediul/universul lor…
80 de pagini doar, cel puțin egale ca stil și forță cu cele 1500 de pagini din “Stația Pierzaniei” și “Cicatricea” (romanele lui China Mieville) luate împreună.
Nota 10
Despre infern și calculatoare
O construcție logică reușită… dacă nu ar fi avut ideea de plecare complet eronată. În “Împărțirea la zero” Ted Chiang își asumă tertipul, păcăleala. 2 este egal cu 3, clar, doar că în demonstrație vom găsi întotdeauna o împărțire la zero… În demonstrația sa, Liviu Radu ține ascuns x-ul cel fals. Mașina din povestire nu are liber arbitru decât parțial. Dacă îl are doar parțial, înseamnă că de fapt nu îl are. Deci softul “pedeapsă –iad vs recompensă-rai” nu poate funcționa în situația prezentată de autor.
Nota 6,5
Epitaf pentru Laura
Această povestire apare în culegere doar pentru a nu-i face pe ceilalți scriitori de SF să spună “Liviule e mult prea tare culegerea, ne enervezi rău, ai grijă… ”
Nota 5,8
Pată albă, cavaler argintiu, panteră blondă
Un “rrrrr” (poate un pic prea lung) al femeii-panteră care este compensat de imaginea ființelor-ou dărâmate în turnir. Cred că entitatea nemuritoare din povestire ar putea fi una dintre variantele literare ale autorului…
Nota 8
O butelie din cer
Dacă există în această lume un om drept ? Acest cititor nu știe… Dar, până la sfârșit, putem să ne ridicăm, să ne îndreptăm spatele și mintea, cine ne oprește ? Nu putem fi buni pentru că, ce să vezi, suntem răi ?
Nota 9
ARI
Un drum alternativ pentru efectul fluturelui numit Bradbury… și nu prea cred că, aruncați în trecut și fără haine pe noi, avem vreo șansă de a trece cu bine chiar și o singură iarnă. De abia răzbim cu iernile noastre…
Nota 8
Eu te-am iubit, Paraschivo
Nu este o povestire SF, ci prezentul în care trăim. România de azi. Câteva enclave în plus și nume noi de echipe de fotbal și de interlopi, dar tot România de azi este…
Nota 7,3
Fugă Domnească
Vodă Caragea și o istorie (poate) alternativă.
Nota 8
Între cer și pământ
Comentariu ? Naaah, nu acum, mai târziu, când voi scrie despre o altă culegere de texte de la Nemira, unde povestirea este de asemenea inclusă.
Nota 9,3
October 19, 2015
Cartea asta ridică din nou întrebarea - de ce țin autorii să-și publice TOATE textele? Mi se va răspunde "ce ție nu-ți place, altuia o să i se pară o capodoperă". Și totuși...
Mi-au plăcut "Ce mult te-am iubit, Paraschivo" și "Epitaf pentru Laura" (în ciuda titlului care trădează răsturnarea de situație din final).
Mi-au plăcut "Ce mult te-am iubit, Paraschivo" și "Epitaf pentru Laura" (în ciuda titlului care trădează răsturnarea de situație din final).
February 11, 2024
Unele povestiri mai bune, altele mai puțin. Cel mai mult îmi displac cele cu tentă umoristică.
August 17, 2024
Mi-a placut cu adevarat o singura povestire din acest volum - ARI (btw, am cumparat cartea si am inceput sa o citesc crezand ca am de-a face cu un roman). Nu am gustat incercarile de umor - m-au dus cu gandul la glumele rasuflate ale lui Ovidiu Vitan. Mi-e greu sa cred ca voi mai incerca alte opere de Liviu Radu.
February 17, 2026
Un volum de povestiri interesant.
April 16, 2018
Recenzia completă aici: http://www.valeapovestilor.ro/2018/02...
Displaying 1 - 8 of 8 reviews