"Raluca Feher e o rockeriţă a scrisului. Şi n-ar fi putut fi altfel din cel puţin două motive. Primul: Raluca Feher lucrează în publicitate, unde cuvintele trebuie să scapere şi să pocnească din călcâie. Al doilea: în literatura convenţional (şi prost) denumită „de călătorie”, blues-ul nu invită la stârnire şi la înfierbinţirea sângelui, ci la picoteală. Prin urmare, pe rastelul din care îşi ia armamentul Raluca Feher scrie, cu litere electrice, „Rock’n roll over, Beethoven”. Dacă i-aţi citit păţaniile din Argentina, Uruguay şi Chile, ştiţi la ce să vă aşteptaţi: ritm de TGV, fraze trepidante şi un cocktail afectiv cu o reţetă uşor de transcris şi greu de nimerit: ironie (plus muuultă autoironie), insolenţă, bravadă, niţică exasperare şi credinţa că poţi lua la bord orice pasager fără riscul de a-l pierde de client.
Cât despre decor, te obligă şi el, nimic de zis. Brazilia sambei, a statuilor giganteşti, a cafelei, a jazzului (da, da), a culorilor, a drogurilor şi-a fotbalului. Şi nu numai. Avem şi Columbia, mulţumim de întrebare. Cu literatură, cariere, cartiere şi carteluri. Cu gherile şi gorile. Cu Macarena şi Cartagena. Cu vestitul cvartet (de coarde?) Coca, Ina, Mari şi Juana. Cu Escobar, FARC şi Medellίn. Şi, da, avem chiar şi Peru. Cu muzee în care descifrezi şpiluri erotice pictate pe oale. Cu drumuri în buza Pacificului. Cu autobuze deşelate şi ghizi joviali. Cu localuri în care miroase a de toate. Cu temple antice construite unul în altul, căci Matrioşka a avut o verişoară în America de Sud. Şi cu un Machu Picchu sătul de turişti ca românul de politicieni. Iar la final, o piruetă argentiniană pe muzică de Mike Oldfield.
Mulţumesc, Raluca Feher. Findcă scrii cum scrii, dar şi fiindcă ai umblat după vize şi pentru mine.”
Radu Paraschivescu
"Terapie curată. Funcționează și în intimitate și în grup, citită cu voce tare. O recomand cu toată încrederea și fără prescripție medicală. Nu promit că vindecă, dar sigur alină. Are o singură problemă. Provoacă invariabil râsul și, se știe, râsul îngrașă."
„Raluca Feher e o rockerita a scrisului, din cel putin doua motive. Unu: lucreaza in publicitate, unde cuvintele scapara si pocnesc din calcaie. Doi: in literatura conventionala (si prost) denumita «de calatorie», blues-ul nu invita la infierbintirea sangelui, ci la picoteala. Pe rastelul din care ea iti ia armamentul scrie, cu litere electrice, «Rock’n roll over, Beethoven». Daca i-ati citit pataniile din Argentina, Uruguay si Chile, stiti la ce sa va asteptati: ritm de TGV, fraze trepidante si un cocktail afectiv cu o reteta usor de transcris si greu de nimerit: ironie, insolenta, bravada, nitica exasperare si credinta ca poti lua la bord orice pasager fara riscul de a-l pierde de client“ - Radu Paraschivescu
Pagina dupa pagina, oras dupa oras, personaj dupa personaj, aluneci rapid din jungla amazoniana in bogota, te cateri pe monserrate si-ti dai drumul pana hat departe in cartgena. Si mergi, si mergi, si mergi cu autocarul, cu avionul, cu mototaxi, cu bicicleta si-ntalnesti pitici, samani, sarlatani, indieni, diplomati, taximetristi, ingeri, zei, baboantze si modeline. Toti si toate au o cate poveste zemoasa din care picura peste tot ... umor.