1/5 poate pentru cele 30-50 de pagini scrise cu adevărat bine din aceasta carte.
În rest, previzibila, încărcată inutil de figuri de stil și situatii categoric zugrăvite și care nu lasă loc de interpretare, repetitiva (amusinat, niciodată, extra, super, toate, niciunul) absolut toate personajele sunt perfecte, pana când "inevitabilul" pe care îl asteptai de la primele pagini se produce 200 de pagini mai târziu. Dacă ar fi fost scrisa de un tânăr acum 200 de ani era chiar bună. Cum de a fost aceasta carte atât de intens promovata...recunosc, nu înțeleg.
Trebuie sa ma obișnuiesc cu faptul ca are o nota mai ridicata (pe goodreads, ce-i drept) decât multe cărți superbe, insa probabil dacă ar trece de 200 de recenzii, scorul ar scădea în mod natural.
Pe bune... Lorin Stil (evident, un tip stilat)?
P.s. Oare ce ar crede Tomas la prima citire a acestui roman? "O carte magica, după părerea lui, cum el nu fusese niciodată în stare sa scrie. O carte fluenta, scrisa dintr-o suflare - sau cel puțin asta era sentimentul pe fare îl lăsa - de o sensibilitate strigătoare la cer. Fiecare cuvânt declanșa o imagine, fiecare propoziție o stare, fiecare fraza desfășura un izvor de senzații unite, printr-un fir de o magie incredibila". Pare de necrezut? Trebuia sa amușinez(sic!) "pericolul" încă de la început.
Ce sa spun, m-a cam păcălit Dan C. Mihăilescu.