What do you think?
Rate this book
Un fel de jurnal
Jurnalul cuprinde perioada dintre 1973, anul in care Matei Calinescu a ajuns in America si a luat hotarirea de a nu se mai intoarce in Romania aflata sub dictatura national-comunista a lui Nicolae Ceausescu, si 1981, conturind un caleidoscop intre oglinzile caruia eul incearca sa-si recompuna imaginea proprie, dar si pe aceea a prietenilor apropiati. Profilul unui intelectual roman in exil este schitat de pagini in care observatiile despre eforturile de adaptare, formalitatile de obtinere a cetateniei americane, despre cei dragi ramasi in tara se impletesc cu notatii privind viata universitara americana, relatiile cu oameni de cultura romani (Mircea Eliade, Ion Negoitescu, Nicolae Breban, Vlad Georgescu, Gelu Ionescu) si cu asocieri literare (Paul Valery, Marcel Proust, Balzac).
„Mi-am reamintit de paginile de fata, aproape uitate, vechi de mai bine de trei decenii, la aparitia celei de-a treia editii a Amintirilor in dialog (2005). Ele tin de o epoca revoluta nu numai in viata mea, ci si in viata Romaniei, tara a carei umbra – o umbra dureroasa! – ma insotea cind le puneam pe hirtie.” (Matei Calinescu)
„Mi-am reamintit de paginile de fata, aproape uitate, vechi de mai bine de trei decenii, la aparitia celei de-a treia editii a Amintirilor in dialog (2005). Ele tin de o epoca revoluta nu numai in viata mea, ci si in viata Romaniei, tara a carei umbra – o umbra dureroasa! – ma insotea cind le puneam pe hirtie.” (Matei Calinescu)
- GenresNonfiction
272 pages, Paperback
First published January 1, 2006
4 people are currently reading
52 people want to read
About the author
Matei Călinescu
44 books32 followersMatei Călinescu was a Romanian literary critic and professor of comparative literature at Indiana University, in Bloomington, Indiana.
He attended the Ion Luca Caragiale High School in Bucharest, taking his diploma in 1952. He emigrated from Romania to the United States in 1973. Emeritus Professor at Indiana University. He lived with his wife in Bloomington, Indiana.
He attended the Ion Luca Caragiale High School in Bucharest, taking his diploma in 1952. He emigrated from Romania to the United States in 1973. Emeritus Professor at Indiana University. He lived with his wife in Bloomington, Indiana.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
October 24, 2024
Matei Calinescu a fost un om pe care il "simti" citindu-l.
L-am indragit si am empatizat cu el in "Portretul lui M.", iar prin acest jurnal am inteles si mai mult framantarile prin care a trecut.
Cu siguranta un erudit, un om inteligent si profund, melancolic si tare bun la suflet.
Ideea sa, a "pierderii timpului" scriind acest jurnal, duce la o alta, spre deosebire de Proust, aceea de a gasi "netimpul".
Amintirile, gandurile despre Romania, drama exilului, adaptarea la viata americana, tema comunismului si a disidentei, calatoriile sale in Europa, cursurile si conferintele sale, toate sunt prilej de reflectie adanca, prezentate coerent si cu claritate.
Evenimentele si personalitatile evocate fac din aceasta carte una document. Am inteles mai bine contextul acelor vremuri.
L-am indragit si am empatizat cu el in "Portretul lui M.", iar prin acest jurnal am inteles si mai mult framantarile prin care a trecut.
Cu siguranta un erudit, un om inteligent si profund, melancolic si tare bun la suflet.
Ideea sa, a "pierderii timpului" scriind acest jurnal, duce la o alta, spre deosebire de Proust, aceea de a gasi "netimpul".
Amintirile, gandurile despre Romania, drama exilului, adaptarea la viata americana, tema comunismului si a disidentei, calatoriile sale in Europa, cursurile si conferintele sale, toate sunt prilej de reflectie adanca, prezentate coerent si cu claritate.
Evenimentele si personalitatile evocate fac din aceasta carte una document. Am inteles mai bine contextul acelor vremuri.
September 18, 2024
O carte, care nu pot spune că se află printre preferințele mele, dar la care am zis să-i dau o șansă.
Nu am mai citit până acum pasaje din jurnalul unui autor, dar a meritat.
O carte în care ne este ilustrată viața autorului în perioada comunistă.
O carte plină de emoție, datorită perioadei respective. O carte în care autorul ne ilustrează viața grea în comunismul tragic prin care a trecut țara noastră.
O carte în care ne sunt prezentate: viața autorului în România și viața acestuia după plecarea în America.
Zic totuși că merită citită, mai ales dacă vă plac astfel de lecturi.
4/5 ⭐️
Nu am mai citit până acum pasaje din jurnalul unui autor, dar a meritat.
O carte în care ne este ilustrată viața autorului în perioada comunistă.
O carte plină de emoție, datorită perioadei respective. O carte în care autorul ne ilustrează viața grea în comunismul tragic prin care a trecut țara noastră.
O carte în care ne sunt prezentate: viața autorului în România și viața acestuia după plecarea în America.
Zic totuși că merită citită, mai ales dacă vă plac astfel de lecturi.
4/5 ⭐️
August 12, 2025
Un fel de jurnal al lui Matei Călinescu este unul dintre cele mai bune jurnale pe care le-am citit. Totul în el este interesant, viața în mediul (nu chiar așa de) academic al Statelor Unite, reflecțiile autorului privind condiția sa de imigrant suferind de „exil lingvistic”, analiza lucidă și dură a comunismului, frînturile de informații despre personalitățile culturale românești (Goma, Breban, Nichita, Petru Popescu etc.), ca să nu mai zic de meditația pe marginea ideii de jurnal însuși, un risipitor de timp (tema cărții) risipindu-și totodată propriul autor, transformat în ficțiune:
Spicuiesc la întîmplare din notele mele pe margine.
• aplicarea „cenzurii selective” în comunism, ce permite unor personalități (alese după criterii niciodată clare) să abordeze anumite subiecte care altora le sînt interzise, cum ar fi criticarea unor aspecte ale politicii trecute a regimului („curaj cu voie de la poliție” vorba lui Caragiale), de fapt „o tehnică eficientă a corupției care duce la un dublu proces extraordinar de util menținerii regimului (un regim pe cît de înspăimîntător pe atît de fragil): autocorupția și autoculpabilizarea”;
• părerea că România a contribuit la modernitatea culturală europeană mai mult prin antimoderni, de la veșnicia satului a lui Blaga, la ortodoxismul lui Nae Ionescu, sau la interesul pentru mitologiile arhaice al lui Eliade, singura excepție fiind Cioran, care, dorind cu adevărat „să-și suprime identitatea românească, refuză să scrie și să vorbească românește”;
• trei portrete ale lui Nichita, (1977, 1980, 1981), toate la fel de întristătoare: „atitudinea sa a ajuns jalnică, alcoolismul îmbinându-se cu imoralitatea, laşitatea cu slugărnicia“;
• o definiție amuzantă a structuralismului, pe care o aprob pozitiv: „Un joc al inteligenţei, ca şahul, sfârşind, dacă-l iei prea în serios, prin a te imbeciliza.”
• o definiție a „esenței socialismului” (văzut mai curînd ca o „expropriere a mijloacelor de comunicare” decît cea a mijloacelor de producţie) pornind de la distincția lui A. Besançon, (Court traité de soviétologie) între „adevărata minciună“ (ca antonim al adevărului) şi „falsa minciună“ sau „pseudominciuna“ (bazată pe o pseudorealitate de natură pur ideologică, ca de exemplu afirmația lui Brejnev că cetăţeanul sovietic e cel mai liber din lume, ceea ce nu contrazice un adevăr existent, ci neagă orice adevăr recognoscibil pentru că folosește un limbaj fără legătură cu realitatea):
• În fine, un portret comic indulgent al tinerilor studenți americani:
Am pe listă încă două cărți ale lui Matei Călinescu: Portretul lui M. și Un altfel de jurnal. Abia aștept să văd ce mai are să-mi spună.
Structura cronologică face dintr-un jurnal – chiar dacă el nu conține decît idei generale – un fel de poveste. Cînd datele sînt suprimate și, odată cu ele dispare sugestia de cronologie, povestea se evaporă și ceea ce rămîne e filosofie (morală), gîndire plîngătoare, mărturia distilată a unei mari uri/ iubiri de sine, ca în ultima carte a lui Cioran, De l’inconvenient d’être né (ce titlu superb), care e de fapt un jurnal, dar unul ce-și refuză dimensiunea uman-prea-umană a poveștii. Autoficțiunea devine autonegație, aspiră la statutul de adevăr universal.
Spicuiesc la întîmplare din notele mele pe margine.
• aplicarea „cenzurii selective” în comunism, ce permite unor personalități (alese după criterii niciodată clare) să abordeze anumite subiecte care altora le sînt interzise, cum ar fi criticarea unor aspecte ale politicii trecute a regimului („curaj cu voie de la poliție” vorba lui Caragiale), de fapt „o tehnică eficientă a corupției care duce la un dublu proces extraordinar de util menținerii regimului (un regim pe cît de înspăimîntător pe atît de fragil): autocorupția și autoculpabilizarea”;
• părerea că România a contribuit la modernitatea culturală europeană mai mult prin antimoderni, de la veșnicia satului a lui Blaga, la ortodoxismul lui Nae Ionescu, sau la interesul pentru mitologiile arhaice al lui Eliade, singura excepție fiind Cioran, care, dorind cu adevărat „să-și suprime identitatea românească, refuză să scrie și să vorbească românește”;
• trei portrete ale lui Nichita, (1977, 1980, 1981), toate la fel de întristătoare: „atitudinea sa a ajuns jalnică, alcoolismul îmbinându-se cu imoralitatea, laşitatea cu slugărnicia“;
• o definiție amuzantă a structuralismului, pe care o aprob pozitiv: „Un joc al inteligenţei, ca şahul, sfârşind, dacă-l iei prea în serios, prin a te imbeciliza.”
• o definiție a „esenței socialismului” (văzut mai curînd ca o „expropriere a mijloacelor de comunicare” decît cea a mijloacelor de producţie) pornind de la distincția lui A. Besançon, (Court traité de soviétologie) între „adevărata minciună“ (ca antonim al adevărului) şi „falsa minciună“ sau „pseudominciuna“ (bazată pe o pseudorealitate de natură pur ideologică, ca de exemplu afirmația lui Brejnev că cetăţeanul sovietic e cel mai liber din lume, ceea ce nu contrazice un adevăr existent, ci neagă orice adevăr recognoscibil pentru că folosește un limbaj fără legătură cu realitatea):
E o minciună întemeiată pe ceea ce B. numeşte, cu un termen potrivit, „logocraţie“. Adevărul e stabilit de cei care controlează cuvântul.
• În fine, un portret comic indulgent al tinerilor studenți americani:
Cu prea rare (şi de obicei exotice) excepţii, studenţii de la Indiana University sunt remarcabili prin lipsa lor de „cultură generală“ şi mai ales de cultură istorică (în genere, americanii urăsc istoria). Mulţi sunt binevoitori, ascultători, plini de bune intenţii. Problema lor e că s-au trezit prea târziu din hipnoza culturii populare americane – muzică rock, televiziune etc. E şocant să afli, bunăoară, că programele de televiziune se adresează, în virtutea principiului comercial al celui mai jos numitor comun, unui public cu media vârstei mentale de 14-15 ani (la orele de vârf această vârstă scade, după miezul nopţii e mai ridicată; poate ajunge şi până la 20 de ani, pentru insomniaci înrăiţi). Revenind la cursuri: studenţii trebuie învăţaţi să citească literatură adevărată; şi trebuie convinşi că literatura le e accesibilă, cu un anume efort de atenţie care e din plin răsplătit. Erudiţia (istorică) n-are ce căuta în această ecuaţie; nici ideile generale; nici teoriile sau contra-teoriile. Un profesor de literatură trebuie să fie un profesor de lectură, atât. Spontaneitatea şi disponibilitatea profesorului sunt bine-venite, referinţele savante sunt ucigătoare.
Am pe listă încă două cărți ale lui Matei Călinescu: Portretul lui M. și Un altfel de jurnal. Abia aștept să văd ce mai are să-mi spună.
July 12, 2020
Împart cu M. Călinescu sentimentul supunerii în fața acestui „caiet” care este jurnalul - la el, supunere detașată, întoarsă pe toate părțile, dublată de senzația non-apartenenței; la mine, teama ca timpul regăsit să nu se piardă în van.
January 3, 2024
ce minunat și ce înfricoșător e să intri (chiar și doar puțin) în mintea cuiva
November 30, 2016
Jurnal care mi-a scăpat în prima ediție, cea de la Polirom. Foarte bun și ușor de citit, recomandat celor care citesc critică/teorie literară și sunt familiarizați cu celelalte cărți ale lui M. Călinescu. Bun și pentru imaginea „americană” asupra României în anii 70-80.
April 5, 2020
Un anticomunist convins care în 1973, la 39 de ani, se autoexilează în SUA. Un jurnal scurt - 180 de pagini, dar pline. A trebuit să revin deseori câteva rânduri mai sus ca să încerc să înțeleg mai bine ce transmite.
Toată cultura și viața literară i le datorează lui Tudor Vianu care i-a pus la dispoziție biblioteca în primii ani de elan comunist. De-aici probabil anticomunismul. Dar jurnalul nu face decât vagi legături cu politica, chiar dacă revoluționarii de azi, cei care "luptă" pe străzi împotriva "decadenței/corupției", vor fi probabil dezamăgiți că un anticomunist consideră inutile astfel de acțiuni (vor mai fi poate dezamăgiți și de duplicitatea celor care îi îndeamnă la luptă). Să fii anticomunist nu e totuna cu a fi antisocialist și mai ales nu înseamnă să fii fascist.
Toată cultura și viața literară i le datorează lui Tudor Vianu care i-a pus la dispoziție biblioteca în primii ani de elan comunist. De-aici probabil anticomunismul. Dar jurnalul nu face decât vagi legături cu politica, chiar dacă revoluționarii de azi, cei care "luptă" pe străzi împotriva "decadenței/corupției", vor fi probabil dezamăgiți că un anticomunist consideră inutile astfel de acțiuni (vor mai fi poate dezamăgiți și de duplicitatea celor care îi îndeamnă la luptă). Să fii anticomunist nu e totuna cu a fi antisocialist și mai ales nu înseamnă să fii fascist.
September 5, 2024
**Review of *Un fel de jurnal: 1973-1981* by Matei Călinescu – 4/5**
Matei Călinescu’s *Un fel de jurnal: 1973-1981* offers a poignant and reflective glimpse into life under Ceaușescu’s regime in Romania, viewed through the personal diaries of the author. This collection provides an intimate look at the intellectual and emotional challenges faced by those living under authoritarian rule during the 1970s and early 1980s. Călinescu’s journal entries are rich with observations, reflections, and critiques of the political and cultural climate of the time, offering readers a valuable historical and personal perspective.
The book is organized chronologically, allowing readers to follow Călinescu’s evolving thoughts and experiences. The entries capture the oppressive atmosphere of the regime, as well as the impact it had on intellectual life and personal freedoms. Through his candid writing, Călinescu reveals the nuanced ways in which authoritarianism affects not just political structures but also the day-to-day lives and inner lives of its citizens.
While *Un fel de jurnal* is a powerful and insightful read, it may be challenging for some due to its dense political context and the personal nature of the diary entries. Nonetheless, Călinescu’s detailed and introspective prose provides a deeply humanizing look at a complex historical period. For those interested in Romanian history, literature, and the experiences of intellectuals under totalitarian regimes, this book is an essential and enlightening read. **Rating: 4/5**
Matei Călinescu’s *Un fel de jurnal: 1973-1981* offers a poignant and reflective glimpse into life under Ceaușescu’s regime in Romania, viewed through the personal diaries of the author. This collection provides an intimate look at the intellectual and emotional challenges faced by those living under authoritarian rule during the 1970s and early 1980s. Călinescu’s journal entries are rich with observations, reflections, and critiques of the political and cultural climate of the time, offering readers a valuable historical and personal perspective.
The book is organized chronologically, allowing readers to follow Călinescu’s evolving thoughts and experiences. The entries capture the oppressive atmosphere of the regime, as well as the impact it had on intellectual life and personal freedoms. Through his candid writing, Călinescu reveals the nuanced ways in which authoritarianism affects not just political structures but also the day-to-day lives and inner lives of its citizens.
While *Un fel de jurnal* is a powerful and insightful read, it may be challenging for some due to its dense political context and the personal nature of the diary entries. Nonetheless, Călinescu’s detailed and introspective prose provides a deeply humanizing look at a complex historical period. For those interested in Romanian history, literature, and the experiences of intellectuals under totalitarian regimes, this book is an essential and enlightening read. **Rating: 4/5**
Displaying 1 - 10 of 10 reviews